Plutasii de pe Bistrita

Probabil imensa majoritate a bautorilor de bere sunt cuceriti de o reclama care creaza impresia ca berea buna e cea amara. « Gustul puternic si amarui ». In realitate, calitatea berii e data de absenta notei amarui din fiecare marca. Astfel, cu cat berea e mai amara, cu atat ea e mai proasta. Dar asta nu-i impiedica pe producatorii de bere sa-si faca din calitatea inferioara un titlu de glorie, un brand considerat a priori de clasa.

La fel se intampla si in politica. Vedem zilnic niste rahati vorbitori, niste ciurucuri care in orice societate mai rasarita ar fi trimisi la cosul de gunoi, care ametesc de cap populatia cu tot ce e mai derizoriu ; iar asta este prezentat ca fiind un titlu de glorie, o atitudine absolut normala. Avem un crin somnoros care, dupa ce face ochi incepe sa debiteze golanii dintre cele mai fioroase, ofense aduse Presedintelui, calomnii adresate oponentilor politici si prezinta tendentios tot ceea ce se petrece in societate. Ceva foarte asemanator discursului maladiv al lui Jean Marie LePen… Colegul sau, micul bulevardier Ponta, in realitate un escroc marunt, se prezinta ca un justitiar fara cauza precisa. Discursul lui e unul diferit ; porcariilor misogine de tip poponautic, el adauga magariile comuniste de tip « fundamentalist », ca un derbedeu ce se afla. Nu-l intereseaza ca totul este grobian si obtine rezultate inverse in randul aderentilor potentiali, el trebuie sa-si faca numarul. Amestecul de Che si de hot de flori de pe morminte proaspete pare sa nu deranjeze multa lume, daca e sa ne uitam la « sondajele » de pe la tele-vizuini. Lor li se alatura o intreaga pletora de taraturi politice : Tariceanu, Vosganian, Nicolai, Hasotti, Nastase, Corlatean, Zgonea sau, cu voia dv., ultimul pe lista – ilici.

Cu totii vorbesc mult, nu spun nimic, dar fac zgomot. Inventeaza concepte noi (« greva parlamentara » dupa modelul imaginat de complicele lor, Mihai de Romania), injura tot ce este bun sau bine realizat, injura si Romania cand e nevoie (sa amintim cererea usl de sanctionare a Romaniei de catre UE), comploteaza in vederea rasturnarii ordinii constitutionale si, fara vreo jena, incearca sa se catere la putere cu orice pret si in pofida binelui general. Le pasa lor ca pensionarii o duc prost ? Ca profesorii au salarii mici ? Sau ca o multime de alte categorii se zbat din greu pentru o viata mai buna ? Fireste, nu ! Calauzindu-se dupa proverbul « satulul nu crede flamandul », ei si acolitii lor miliardari nu au nici o preocupare pentru binele general sau particular al alegatorilor. Ceea ce ii intereseaza este doar mentinerea mijloacelor ilegale care i-au facut din sculeri-matriteri sau lacatusi-mecanici – parlamentari, din arhitecti – multi miliardari, din scursuri ale societatii – vedete.

Ei sunt exemple vii (si inca in libertate) a ceea ce societatile europene condamna si indeparteaza din sfera politicii ; ei sunt componenta amara a societatii, acel compus pe care orice tara il considera nociv sau, cel putin, inutil. Cu toate astea, ei sunt un « brand »… Un « brand » al raului, unul al desertaciunii si al distrugerii, al vanzarii de tara si al ruinarii ei. Avem nevoie de asemenea jivine ? Desigur, NU ! Alegatorii vor avea ocazia s-o arate si sunt convins ca bunul simt romanesc, cel care a scazut mult in anii din urma, dar care n-a disparut, le va arata locul pe care merita sa-l ocupe ei in societatea romaneasca a sec. XXI.