Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

9 mar. 2012

Despre lene si superstitie

Ce poti sa vorbesti despre zilele saptamanii ? Ca sunt sapte, si ca le cheama asa si asa, ca intr-una nu e bine sa torci, intr-alta sa speli, intr-alta sa framanti (tot lucruri femeiesti, saracele femei !) ca una te apara de foc, alta de boli, alta de traznet ?

Iata, chiar de n-ai avea alta de vorbit, ti-ar ajunge si-ar si intrece sa vorbesti cu de-amanuntul chiar numai despre cele ce le-am insirat. Iar femeilor lesne-crezatoare si mai ales celor lenese, atata le trebuie, s-auda ca in cutare sat a orbit vreo Sanda ori vreo Manda pentru ca a prins cu acul intr-o Vineri o spartura in camasa copilului, ori ca Sitei i-a cazut vitelul in put pentru ca n-a tinut Joile ! Atata le trebuie, ca sa jure pe Sfantul Haralambie, cel cu aripi de foc, si pe marele Trofim, care face-n Rai caldari pentru Gheena, sa nu mai puie mana pe ac Vinerea, nici pe sita – Miercurea, nici pe matura Joia, nici pe fus Martea, nici pe pieptene Sambata, fereasca Dumnezeu ! Cum sa faca biata femeie una ca asta ? Da’ n-are barbat, n-are copii, n-are catel ori purcel pe langa casa, ca sa li se traga raul din negrija ei ? Ma mir numai ca femeile care se jura ca n-au sa puie mana pe ac, pe sita ori pe fus, intr-o anumita zi, nu s-apuca sa jure, cele de la oras ca in cutare zi n-au sa puie mana pe suliman, iar cele de la sat ca n-au sa puie mana pe clondirul cu tuica !

Bat-o Dumnezeu de munca ! Nu poti tu, crestine, nici cu gandul sa gandesti, cata pacoste e pe-o femeie ! Ar vrea sa munceasca si n-are cand, ca in fiecare zi e “legat” cate un lucru cu “legatura mare”, iar cu legatura mica sunt legate mai toate. Singura biata Duminica e zi cu ingaduiala. Vinerea n-ai putut carpi ceva la haine, ca e cu primejdie, nici Sambata n-ai putut sa te speli si sa te lai pe cap, ca « scormonesti mortii din somn », dar Duminica, de… mai cosi ici-colo, caci Dumnezeu doar stie ca ai copii si trebuie sa le carpesti petecile, si te iarta ; si te speli si te lai si te piepteni, binenteles, pe vremea cand e popa la biserica – dar cand vrei ? ca dupa sfanta slujba trebuie sa fii gata la carciuma ca se-aduna crestinii si-ncepe hora.

Lunea e capul saptamanii. Nu e bine sa dai nimic din casa, ca e pocinog si-ai sa dai saptamana intreaga. Nu e bine sa lucrezi nimic afara din casa. Nici sa sapi, nici sa seceri, nici sa aduni fan, nici macar sa aduni surcele. Vai de mine ! nu stii ca Lunea e rea de apa ? Aduce ploaie si inecuri si de lucrezi Lunea nu-ti mai creste parul, de esti fata, si-ti cade de esti nevasta. Nu stii ca Tudora, fata, lucra Lunea si-ai vazut cum i-a plouat la nunta, de n-a fost nici hora, nici veselie, nici nimic. Degeaba i-a fost plansul si necazul. Si-apoi ce sa mai lucrezi Lunea ? Nu esti destul de obosita de hora de ieri si nu ti-e capul ca oala sparta de puiul de chef ce s-a incins cu basamac la carciuma ? Las’ ca e mare saptamana, este vreme de lucrat…

Martea nu e bine de plecat la drum, nici sa iesi la camp, ca e rea de boli si de lupi. Sa ma fi taiat, eu n-as fi crezut ca vine Martzolea si ia mintea si glasul nevestelor care torc Martea. Te pui cu necuratul ? Ba si Muma-Padurii se tine de tine, si Dragaica, ba te umfla Rusaliile si ramai oloaga. Bata-te pustia, furca ! Da’ sa nu vezi fir de ata in viata ta si sa n-ai camasa cu ce te-mbraca cand vei muri, si mana pe furca sa n-o pui Martea.

Sa traiesti, cinstita Miercuri, ca esti zi mare si mijloc de saptamana, si esti zi curata ca de aceea este Miercurea sfanta-vaduva curata. Cine-o pune mana pe sita sa cearna, focul lui Dumnezeu pe capul ei. Si bube pe cap, albe ca taratele ce raman in sita si junghiuri prin cruce si sa n-aiba astampar ca faina cand o cerni si framantata sa fie de necazuri si de rele ca aluatul din albie cand il framanti. Nu e bine Miercurea nici sa bati porumb, nici s-alegi fasole ca s-o pui la foc, nici sa speli haine, nici sa intinzi panza la soare, ca toate asa ti se-ntampla, cum le faci, pe semnul lucrarii, si batuta ai sa fii de draci in Gheena ca porumbul in saci si intinsa pe carbuni aprinsi ca panza la soare si zolita in caznele iadului ca o camas ape care o zolesti in maini ca sa scoti murdaria, si cum storci camasa uda invartind-o sul, asa te-or stoarce balaurii din ceea lume intre maini !

Joia e zi legata. Cine fierbe camasi ori face lesie Joia, ori cine pune closca ori ia ouale din cuibar, vai de ea si de satul ei ! Ca peste capul ei aduce junghiuri si sagetaturi, iar peste sat – piatra cat nucile, si traznete si fulgere ! Cine se spala Joia isi aduce boala in oase si urat in casa. Numai cheful e bun Joia, si petitul si logodnele si nuntile si ospetele. Cine-o stie altfel, s-o spuie, si cine-o zice ca n-am dreptate – sa dea Joimarita peste el !

O, d-apoi Vinerea ! Sfanta sfintelor si ziua luminilor. Vinerea nu e bine sa lucrezi nimic pe sfanta lume, ca toate relele din lume stau in mana Sfintei Vineri. Cine coase – isi coase gura, cine toarce – isi intoarce matele, cine tese isi scoate singura ochii pe ceea lume ; ei, dar astea sunt nimicuri ! Cine sparge oua Vinerea -  face culcus moroilor in casa ei ; cine-si taie unghiile – isi pune spini pe drumul pe care-o merge desculta la judet ; cine se spala pe maini – n-are parte de coliva, iar cine atata focul – isi atata flacara de sub cazanul in care va fierbe ea in Iad. Mai poftim, daca esti femeie cuminte, de lucreaza !

Sambata e ziua mortilor. Cine matura prin casa, cine asterne patul, cine aduce apa – ii supara pe morti, caci ei cred ca le stai cu matura de paza, sa-i alungi si ca nu le dai voie sa se odihneasca in casa ta si in patul tau. Sa nu te puie Dumnezeu sa pleci la drum Sambata, ca si Martea, caci intr-aceste doua zile a fost urzeala lumii : Martea s-a pornit lumea si Sambata s-a incheiat, si e rau sa te pui cu Dumnezeu la intrecere. Moarte de naprazna iti vine, daca te apuci sa cosi camasa Sambata ! Nu e bine Sambata sa porti camasa cu gura la piept, ci numai intoarsa cu gura la spate. De cinstit e bine sa te cinstesti Sambata, ca de bei ceva, bei pentru sufletul mortilor, incolo
              
             Sambata de-o lucra moasa,
             Oi lucra si eu si nasa.

Asa e cu poznasele astea de zile… Ai lucra si n-ai cand. Lunea nu e bine sa umbli cu sapa si cu secera, Martea cu fusul si cu furca, Miercurea cu sita, Joia cu albia de spalat, Sambata cu matura, iar Vinerea cu nimic. Dar doua lucruri sa le tineti minte de la mine : nu e bine sa cosi si sa te speli. Lunea, ca de esti fata iti ploua la nunta, de esti nevasta iti moare barbatul. Martea, ca de esti fata nu-ti creste parul, de esti nevasta iti cade. Miercurea de esti fata, ramai nemaritata, de esti nevasta ramai vaduva. Joia, de esti fata te ia unul urat, de esti nevasta – iti ingropi norocul. Vinerea, ori de esti fata ori nevasta, te poceste Sfanta Vineri, iar Sambata, de esti fata o sa te deoache, de esti nevasta ai sa nasti copii morti. Duminica nu e rea de lucrat, ca n-are nici o putere, dar vorba aia : de-o lucra popa, oi lucra si eu…

Si asa… Acum, ca femeile noastre cele harnice nu pun mana pe ac nici intr-o zi a saptamanii, nu e lucru mare. Si bine fac… Las’ sa coasa calicele si cele ce vreau s-o pat ape ceea lume ! De ! Parca nu pot copiii pana sunt mici sa umble pe uliti dupa vorba cantecului « imbracati si invescuti, cum din mame-au fost nascuti », iar celor mari si barbatului si tie, cinstito gospodareaso, nu va puteti cumpara de-a gata cusut tot ce va trebuie, din oras ? Iar daca se rupe camasa, ce sa umbli cu acul, poart-o rupta, mai incinge-o cu curmei si-o lega cu sfori de tei.

Si cu spalatul tot asa… Lunea nu te speli, Martea nu, si asa cate zile mai are saptamana. Da’ ce ? Dumnezeu a dat apa pentru alte cele, sa poarte morile de apa, sa rupa malurile si sa faca noroi peu lite… Alti oameni zic ca a dat-o Dumnezeu si ca sa ne spalam cu ea si s-o bem… Iarta-le, Doamne ! Dar atunci tuica si basamacul de ce le-ai dat ???

de George Cosbuc

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu