Nimic nu e nou sub Soare...

In aroganta sa, Europa ignora tot ceea ce a contribuit la evolutia ei de azi. Candva, acum 15.000 de ani, in Africa aparea civilizatia in sensul modern al cuvantului. Pentru ca trebuia sa poarte un nume, arhologii i-au spus “civilizatia capsiana” (de la Capsa, numele roman al actualului oras Gafsa, din sud-sud-estul Tunisiei). Se hraneau cu melci, vanat si oua de strut, cunosteau focul si isi facusera asezari mai mult sau mai putin sedentare. Cu timpul, civilizatia capsiana e erupt in directiile nord si est-vest. Omul primitiv al acelor timpuri a evoluat si a descoperit manifestarile artistice care azi sunt marturii exceptionale ale vietii cotidiene ale primilor oameni. Cele mai importante centre «culturale » sunt azi in Libia (muntii Akakkus) si in Algeria (Tassili N’Ajjer), dar si in sudul tunisian in cateva locuri. Artistii din neolitic au facut dovada unei precizii extraordinare. Astfel, ei au lasat pe peretii pesterilor siluete umane stilizate sau nu, desene ale animalelor domesticite, dar si ale celor pe care le vanau.

Oamenii primitivi nu erau goi sau imbracati in piei grosolane ale animalelor vanate, asa cum am putea sa credem, ci aveau un port bine stabilit, in functie de regiune si de tribul din care faceau parte. In general, barbatii aveau pantaloni de in, tunica scurta sau lunga, in functie de anotimp, curea peste tunica si cojoc din blana animalelor vanate, atunci cand vremea o cerea. Femeile erau imbracate in rochii lungi, centura si o haina pe deasupra, deasemenea din blana, purtau coliere, cercei si bratari. Pe cap aveau caciuli, barbatii si un soi de bonete – femeile. Vanatorii erau echipati cu arcuri cu sageti, sulite si prastii. Dupa cum vedem, acum 7-15.000 de ani lumea nu era mult diferita sau macar nu atat de diferita cat ne gandim noi.

Picturile rupestre, unele de o frumusete exceptionala, chiar in marime naturala de multe ori, reprezinta atat animalele de pe langa casa omului (vite - unele disparute ca rasa, oi, caini etc.), dar si animale salbatice, multe dintre ele disparute din Africa de Nord (lei, pantere, girafe, elefanti etc.). Atat vanatoarea necontrolata de-a lungul mileniilor, cat si importantele schimbari ale climei au dus la extinctia speciilor ; ultimul leu nord-african a fost vanat in 1923, celelalte fiind déjà disparute in acel moment. Desertul a avansat continuu de la aparitia lui, iar acest avans se vede si azi. Desertul isi continua cucerirea terenului si un exemplu este oaza din Tassili N’Ajjer : in 1987 mai existau cativa palmieri, azi nemaifiind nici macar urme care sa aminteasca de existenta vegetatiei in acel masiv muntos.

Dupa episodul asezarilor umane ale civilizatiei capsiene a urmat impartirea tribala a populatiei, impartire ce poate fi vazuta la nivel subliminal sau constient si azi. Una dintre cele mai importante civilizatii desprinse din cea capsiana a fost cea a garamantilor (« oamenii oraselor », ne spune Herodot). Ei au construit acele « ksar » pe care le putem vedea si azi in sudul tunisian si cel libian. Herodot n-a lasat marturii privind vechimea acelor orase, dar ne asigura ca ele fusesera construite cu multa vreme inainte de calatoria lui in zona. Un « ksar » este o asezare fortificata cu mai multe nivele  (intre doua si sase etaje), cu piete publice in interiorul ei si cu locuinte propriu-zise individuale pentru fiecare familie si avand aceeasi alcatuire ca si apartamentele moderne. Reteta materialelor folosite ca liant s-a pierdut, dar rezistenta lor a fost verificata in timp. Am avut ocazia sa vad un apartament din Ksar Haddada, unul din locurile unde s-a turnat « Star Wars ». Am urcat scara zidita exterioara si am ajuns in holul de la intrare dotat si cu un pat pentru cel care statea de paza. In fata, in mod evident, este bucataria, in stanga – « sufrageria » sau camera unde se servea masa, iar din aceasta sufragerie se intra in doua dormitoare. Ksar Haddada nu mai este locuit, dar alte « ksour » (pluralul lui « ksar ») inca sunt locuite, azi fiind dotate si cu energie electrica si apa.

In nordul regiunii garamantilor (azi – Tataouine) se afla Matmata, regiunea « trogloditilor » (denumire improprie a celor care locuiau in case sapate in piatra). Marele merit al acestei zone este ca a dat numele continentului – Africa. Herodot aminteste de aceste case stranii, numite de locuitori « ifri ». Pornind de la numele berber al caselor, acesta numeste toata regiunea Ifriquia, nume schimbat mai tarziu de romani in Africa, pentru ca mai apoi numele sa se extinda la intreg continentul.  (va urma)