Un ultim apel catre lichele

E trist sa constati ca unii oameni nu au o corecta perceptie a realitatii  inconjuratoare. Foarte multi nu traiesc in simbioza cu restul, ci parazitar si izolati, imaginandu-si ca izolarea lor e o lume in sine. Tendinta lor e sa se supra-evalueze si sa se considere astfel de neatins. Realitatea bate filmul, deci si filmul lor… Natura umana e foarte diversa ; unii sunt intoleranti, altii – iertatori, altii – amandoua, in functie de situatie. Se spune, si asa e, ca-i poti prosti pe unii mereu, pe toti cateodata, dar nu-i poti prosti pe toti mereu. Cand cineva greseste si vezi ca a gresit, prima reactie e de furie, uneori necontrolata, dar apoi intervine educatia ; si religia, ca parte a educatiei. Devii iertator, ca si tu ai si vei avea greselile tale, asa ca le dai de inteles ca-ti doresti aplanarea unui conflict, real sau potential si ca asta e prima ta optiune inainte de a trece la abordarea dura. Aproape mereu preopinentul ori te ia de prost (din nou), ori se intepeneste in negationism ; neaga tot, el n-a facut nimic reprobabil, se simte cu constiinta usoara etc.

Majoritatea faptelor cu incarcatura negativa sfarsesc prin a fi pedepsite. Asta are la origini o cauza stupida : vanitatea. Oare de ce atunci cand cineva greseste, uneori grav, n-are puterea de a-si asuma faptele ? De ce cand e descoperit ca a umblat cu cioara vopsita spunand ca-i papagal nu vrea sa se elibereze de pacatul comis ? De partea cealalta este iertarea, este intelegerea… Cei mai multi culpabili prefera sa nege chiar si evidenta, starnind « pagubasului » reactii vindicative. De multe ori vrem sa iertam o vina asumata si de si mai multe ori reusim, noi ca oameni, sa ne (re)pozitionam si sa apelam la rezolvarile dureroase ale unei probleme. E pacat, dar majoritatea celor vinovati asta isi doresc prin atitudinea lor sfidatoare si deloc pigmentata cu regrete.

Sunt momente in viata in care o greseala ridicola iti poate influenta negativ toata viata. Interesul tau ar trebui sa fie conservarea situatiei actuale si evolutia spre una superioara, dar nu… Nu poti accepta ca ai facut o… nefacuta, nu te poti confesa, elibera, usura ; si rezultatele nu intarzie sa apara. Sa nu poti, oare, constientiza ca uneori te poti pune cu cine nu trebuie ? Da, e greu sa accepti ca preopinentul e mai inteligent si, uneori, mai puternic decat tine, asadar iti spui « nu ma « face » el pe mine »… Si iata ca viata arata contrariul… Ce vei face ? Ai vrut o viata frumoasa, o pozitie sociala si un mediu superior celui din care provii. Aproape ai atins aceste deziderate, dar naravul te-a impins la prostii. Nu te-ai putut abtine din cauza naturii tale prapadite ? Nu-i bai… Dar stii tu oare ca pentru o prostie oarecare poti plati greu ? Poate ca stii, pate ca nu… Pari mereu dispus sa verifici daca te poti « strecura » ; « oare acum voi putea iesi basma curata ? ». Si astfel te duci… Arunci tot ceea ce ai construit doar pentru ca nu poti si nu vrei sa-ti asumi faptele. Cand dai de cineva inflexibil pentru ca i-ai respins mana intinsa, abia atunci ti se strecoara  in suflet regretul ; ai vrea sa revii, sa ceri iertare si sa fii iertat, uneori chiar o faci… Inutil, de data asta. « Mai lung imi pare drumul, acum la-ntors acasa… ». Oare de ce le place oamenilor sa sufere ? De ce vor ei sa starneasca tot ce e mai dur in fiinta aproapelui lor ? Va ramane de neinteles pentru mine… Sa nu preferam vreodata intoleranta ; iertarea e mai buna. Da, « prietene », ai fost ticalos, ai fost o lichea si n-are rost sa te mint. Dar sta in puterea ta sa schimbi ceva. Vei schimba, oare ? Desigur, nu ; natura ta si poate o mostenire genetica pacatoasa te impiedica. Ar trebui sa-mi pese ? Poate, dar poate nu… Oricum, nu mai mult decat iti pasa tie. Ti-ai inceput gresit drumul. Vrei binele, dar il vrei uzand de ticalosii, poate si de o natura perversa. Nu vei reusi, iar asta ti-o pot spune clar. Nu vei reusi sa atingi ceea ce ti-ai propus decat caindu-te sincer intr-un caz particular. Stiu, n-o vei face si atunci vei suporta absolut toate consecintele. Apoi ii vei acuza de intoleranta, incapatanare si, poate, rautate pe cei care i-ai supus ticalosiilor tale si care azi iti intorc cu supra de masura « beneficiile » ; sau iertarea… Te vei juca in continuare ? Nu. De data asta cartile le face altcineva. Tu esti exclus de la masa de joc, « prietene »… Ia-ti un pic de timp si reflecteaza o zi si o noapte, apoi te vei decide si-ti vei continua sau nu drumul inceput.