Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

31 mar. 2012

Elena din Troia si prigonirea klingonianului

In alte dimensiuni, lucrurile se desfasoara asemanator, dar in alte combinatii decat cele percepute de noi la scara istorica. Poarta stelara s-a deschis si prin ea am vazut lucruri nemaivazute, dar, unele, auzite. Erau acolo niste popoare, unele aliate, altele rivale, am vazut-o si pe Elena din Troia, dar si pe Stapanul inelelor”, erau si troieni, desigur, dar si rivalii lor – aheii. Lucrurile stateau cam asa in acel univers paralel...
 Se facuse dimineata. Troienii si aheii erau aliati si impreuna se razboiau cu popoarele salbatice rosii de atata sange varsat. Noaptea ce tocmai trecuse fusese un sfetnic nu prea grozav pentru niste complotisti marunti (salbatici, fireste!) care pusesera la cale vanzarea Cetatii. Razboiul dura de ceva vreme si ambele tabere inregistrasera pierderi, dar troienii rezistau fara prea mare dificultate, avandu-l undeva deasupra pe „Stapanul ineleleor”. Asta pana-ntr-o zi cand Hector a dezertat din Troia si, cu suita cu tot si-a pus serviciile la dispozitia sangerosilor barbari. Miscarea a fost proasta, dar in lipsa de alte perfomante, barbarii s-au multumit si cu ea; tradarea le era draga, tradatorii – la fel. Imediat, salbaticii rosii au dat sfara-n tara ca sunt aproape gata sa cucereasca Troia deoarece troienii sunt in degringolada. Realitatea era altfel, dar unii au crezut... Astfel, la ceas de noapte, un sfat de taina se tinu intre ahei (despre care barbarii s-au ferit a spune ceva) si adversarii lor si ai troienilor.
Aproape de necrezut, la sfat a participat si Calul troian, cel pe care de ochii lumii il adoptasera aheii, unul trimis pentru a-i deruta pe aparatorii Troiei. S-au socotit asa: Calul troian va pleca inapoi la barbari, ceea ce va provoca o ruptura intre ahei si troieni. Apoi, prin manevre oculte, aheii vor intoarce armele impotriva aliatilor lor de acum, iar barbarii vor pune mana pe Cetate. Socoteala n-a fost rea, ci proasta... Prin mijloace cunoscute doar de Stapanul inelelor, Elena din Troia a prins de veste, asa ca a vestit populatia ca se lipseste de ajutorul aheilor pentru apararea Cetatii, dar raman aliati in teritoriile pe care troienii le detineau. Simtind ca pierd teren, barbarii si-au intensificat galagia, sperand sa poate crea o si mai mare debandada adversarului. Socoteala asta a durat putin; popor de prosti si imbecili recunoscuti, barbarii au inceput a pierde teren chiar din primele ore ale diminetii. In acest timp, aheii au vazut cum arata „pisica” pe care Elena le-a fluturat-o si au inceput sa bata in retragere. Era abia pranzul, cand alianta dintre cele doua popoare a fost semnata intr-unul din teritoriile apartinatoare Cetatii. Barbarii cei rosii au ramas ca si pana atunci: prosti si mizerabili.
Poate ca totul s-ar fi terminat aici, dar nu... Elena a aflat ca un klingonian vrea sa conduca principala cladire din Cetate (singur se propusese). Personajul era un scrib cu calitati discutabile, dar cu mari ambitii personale. Fara sa ezite, Elena l-a expediat pe klingonian in galaxia in care plutea, iar Cladirea i-a fost destinata lui Ahile. Acesta avea un calcai mai sensibil, dar era curajos, bun luptator si un organizator excelent. Din pacate, klingonianul s-a considerat prigonit si a inceput sa vocifereze la adresa lui Ahile, a Elenei si chiar a Stapanului; apoi a disparut...
Cand am parasit Troia, situatia era sub control, iar Elena rezolvase o criza ce putea degenera. Aheii erau cam incurcati si nu prea le venea sa ridice ochii din pamant... Nu-i nimic, Elena le-a facut si lor un bine, altfel ar fi intrat in istorie ca tradatori. Asediul nu s-a incheiat si daca Poarta stelara se va mai deschide, voi reveni cu noutati.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu