Jurnal de front – A doua zi a rebeliunii

Azi e ziua cu ordonanţele... Ziua când puciştii dau ordonanţe de urgenţă care să ţină locul legilor pe care Curtea Constituţională le-a declarat complet neconstituţionale. Au în vedere ordonanţa privin referendumul, de care au nevoie pentru a-l suspenda pe Preşedinte şi cea referitoare la uninominal; acel uninominal pe care îl văd ei, cel care să le asigure un minim de 70% din voturi. Ce contează că sunt neconstituţionale? Când dau o lovitură de stat, să se oprească în „fleacuri” constituţionale? Apoi va urma schimbarea a cel puţin doi judecători de la CCR, ei fiind înlocuiţi cu persoane obediente comuniştilor; altfel spus, se desfiinţează Curtea Constituţională, chiar dacă formal ea mai există.

Ieri bucureştenii au ieşit în stradă. Nu atât de mulţi cât ar fi trebuit, dar nici atât de puţini cât mă aşteptam. E foarte bine! Aşa a început şi Piaţa Universităţii în 1990, cu 50-60 de entuziaşti care s-au strâns sub balcon, lângă Fântână, i-au ascultat pe Vali Sterian şi Cristi Paturca, pe Dragoş Paslaru recitând din Eminescu etc. pentru că în câteva zile să devină un fenomen de masă, celebru în lume; Eugen Ionescu se declară atunci „golan”... Astăzi trebuie că „trezirea” să fie mai pronunţată, mult mai pronunţată. Trebuie să ne gândim că nici SUA nu va protestă în locul nostru, nici armata nu va trimite pentru a ne face nouă treaba şi nici UE nu va înlocui cumva pasivitatea noastră. Presa internaţională, marile ziare şi reviste au relatat pe larg ce se întâmplă în aceste zile în România, prezentând fără echivoc lovitura de stat. Acum e rândul nostru să decidem ce ne place şi ce nu: vrem democraţie sau dictatura fascistoida? Azi avem ocazia să ne arătăm responsabili şi ataşaţi valorilor democratice europene, ieşind în număr mare, în Bucureşti şi în ţară pentru a protesta şi pentru a cere demisia acestor lichele roşii. Dacă n-o vom face azi, dacă nu vom rămâne în stradă zi şi noapte, întâi va veni instalarea dictaturii, apoi prăpastia economică şi abia apoi ieşirile masive în stradă, de data asta de foame. Trebuie să alegem azi, acum!

Tot azi e, cred eu, ziua suspendării Preşedintelui. Despre suspendare am mai vorbit, dar cred că e momentul s-o fac din nou. Aşa cum ne învaţă Constituţia, în cazul unei încălcări GRAVE a ei se poate iniţia procedura de suspendare a Preşedintelui. Până la această oră, comuniştii n-au adus o singură acuza lui Traian Băsescu, dar, cu toate astea azi îl vor suspenda. „Suspendarea” îşi pierde astfel calitatea de pedeapsa pentru o infracţiune comisă şi devine un instrument al loviturii de stat. Spuneam şi repet: nu trebuie să-l iubiţi pe Traian Băsescu pentru a ieşi în apărarea Preşedintelui. În SUA, odată ce preşedintele este ales, uneori cu o diferenţă de 3000 de voturi (J.F.K.) TOŢI americanii sunt dispuşi să-şi dea viaţa pentru el, fie că l-au votat, fie că nu. De ce? Pentru că reprezintă voinţa populară şi pentru că este el însuşi o instituţie fundamentală a democraţiei americane. Vrem şi noi o astfel de democraţie, cu toate imperfecţiunile ei? Vrem. Atunci trebuie să şi facem ceva, trebuie s-o şi arătăm. Din faţa televizorului nu arătăm nimic.

Azi e Ziua Judecăţii... Dacă azi îi vom lăsa pe derbedei să distrugă şi ultimul bastion al democraţiei, atunci va trebui să fim conştienţi că ne merităm soarta de popor vegetativ. Rugămintea mea către toată lumea: ieşiţi şi apăraţi-l pe Preşedinte!!! Nu-i lăsaţi pe atentatori să distrugă România! E şi România voastră!