Fac mea culpa pentru glumele anterioare,
prin care îi ironizam pe partizanii Epocii de Piatră, cei care îndemnau
populaţia să se ascundă în casă, fugind din calea „virusului ucigaş”. Aş vrea
să abordăm împreună acest subiect, extrem de ofertant şi să vedem că nu sunt
deloc motive de râs, ci din contră.
La o primă vedere, îndemnurile celor care
susţineau ideea proveneau dintr-un soi de mimetism, ceea ce ar fi fost prea
puţin important, în peisajul general. Dar ei, totuşi, imitau pe cineva... Aţi
ghicit! Ei erau ecoul aparatului de propagandă al Partidului, care reuşise să-i
convingă, că statul în casă, izolarea, reprezintă singura soluţie, în lupta cu
coronavirusul. Fireşte, aveam exemplul Italiei, căreia i-a crescut numărul de
morţi şi infectaţi, timp de 5-6 săptămâni, deşi perioada de incubaţie a
virusului e de 14 zile. Dar cine să mai gândească, atunci când e bombardat
continuu cu acea informaţie pe care o vor manipulatorii: „Staţi acasă!”?
Dar poate că nici aparatul nostru de
propagandă, foarte slab pregătit, nu ar fi înregistrat un succes atât de
important, dacă nu ar fi fost difuzat, acelaşi mesaj, în multe din limbile
mapamondului. Sintagma a apărut, deasemenea în toate limbile, pe site-urile de
socializare, mai ales la pozele de profil. Şi în acest caz, tot despre mimetism
vorbim? Într-o foarte mică măsură. În rest, sintagma ar trebui să ne pună pe
gânduri... Ciudat este ca îndemnul a apărut în pofida recomandărilor OMS, care
recomandă în continuare, ca persoanele care prezintă simptome de gripă, viroza,
răceală etc. să se izoleze acasă, nu toată lumea. Cum nu recomandarea OMS a
fost promovată, ci chiar opusul ei, mi se pare obligatoriu să ne întrebăm cine
este emitentul ei. E cât se poate de limpede că sursa poliglotă a mesajului, e
una singură, o sursă capabilă să disemineze mesajul în mai multe medii de
informare/dezinformare. Drumul urmat de ea a fost destul de simplu şi la fel de
eficient, dovedind o excelentă cunoaştere a propagării informaţiei, fie ea
adevărată sau falsă şi o psihologie socială de excepţie.
Ca urmare, primele care au fost vizate de
emitentul sintagmei, au fost televiziunile din ţările unde îşi putea exercita
influenţa. Întâi a fost Italia, urmată îndeaproape de... Marea Britanie şi, pe
rând, Spania, Franţa, Germania, Austria, România etc. Nu voi intra în detalii
aici, dar cred că trebuie să înţelegem că „Staţi acasă!” nu a apărut nici din
senin şi nici întâmplător, ci cu scopul de a izola populaţia, împiedicând indivizii să se asocieze în jurul unei idei
potrivnice emitentului, dacă el ar fi fost devoalat şi pentru a pune o presiune
uriaşă, pe fiecare cetăţean. Doar România, moştenitoare a altui sistem comunist,
a păstrat interdicţia de asociere în grupuri mai mari de 3 persoane. România
mai iese în evidenţă şi cu o foarte apăsătoare stare de urgenţă, dar şi cu
activarea derogării de la aplicarea prevederilor art.15 al Convenţiei
privitoare la Drepturile Omului, adică suspendarea sau restrângerea
(nespecificate prin lege, aşa cum prevede Constituţia) tuturor drepturilor, cu
excepţia dreptului la viaţă, dreptul de a nu fi supus la tortură sau la
tratamente inumane, dreptul de a nu fi ținut în sclavie sau condiții de
aservire şi dreptul de a nu fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care nu
constituia infracțiune la momentul săvârșirii. În rest, toate drepturile au
rămas la dispoziţia bunului plac al celor care au instituit dictatura. O
săptămână mai târziu, pe 24 martie, Centrul pentru Resurse Juridice al
Consiliului Europei, nota: „În data de 17 martie, fără a aduce la cunoștința
cetățenilor, România înștiințează Secretariatului General al Curții Europene a
Drepturilor Omului cu privire activarea art.15 din Convenție. Acest lucru nu a
fost adus la cunoștința publicului de către Guvernul României, așa cum era
normal, ci a fost semnalat de agenția France Presse... Prin urmare, deși ieri
au fost multiple ieșiri publice ale celor care ne conduc, niciunul nu a găsit
de cuviință să ne informeze cu faptul că în România nu mai este aplicabilă
Convenția, că drepturile prevăzute de aceasta nu ne mai sunt garantate, cu alte
cuvinte ele sunt suspendate temporar”. La randul sau, Consiliul Europei a spus:
„Măsurile de urgență luate în cazul epidemiei de COVID-19 nu necesită activarea
derogării de la CEDO”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu