Pinocchio şi România cea de pe urmă

   Despre premeditarea stării de urgenţă, am scris (vezi link la finalul articolului), dar poate că nu strică o aducere aminte... În 26 februarie, Pinocchio de la Cotroceni convoca CSAT. Printre altele, în acea şedinţă s-a decis instituirea stării de urgenţă, deşi în ţară nu aveam nici măcar un caz de coronavirus, aşa cum chiar Pinocchio a spus, în declaraţia sa la ieşirea de la şedinţa CSAT. Despre decizia luată – nicio vorbă. De altfel, Pinocchio s-a specializat în minciună prin omisiune... Şi a venit ziua declarării stării de urgenţă, zi în care a fost făcut public decretul prezidenţial de instituire a dictaturii. În decret scria care sunt bazele juridice ale declarării stării de urgenţă: Constituţia României şi... Hotărârea 30/2020 a CSAT, cea din 26 februarie! Aşadar, premeditarea este evidentă, deoarece în momentul adoptării deciziei CSAT nu exista forţa majoră care să o justifice. Cum încă nu era suficient, o zi după decretul prezidenţial, România a notificat CEDO că activează derogarea de la art.15 din Convenţia pentru Drepturile Omului, adică drepturile şi libertăţile în România, se suspendă pe o perioadă nedeclarată. Consiliul Europei a protestat degeaba, spunând că starea de urgenţă, nu presupune şi suspendarea drepturilor omului şi a criticat România pentru absenţa anunţului public al derogării... Pinocchio nu ar fi putut justifica acţiunea, aşa că a trecut-o sub tăcere. Declararea stării de urgenţă a avut la bază, măcar un studiu al unei comisii medicale specializate? Nu. Tot ce putea fi „medical” au fost diverse alegaţii, dovedite ulterior ca fiind speculaţii medicale. Aşadar, urgenţa s-a dovedit a nu fi o urgenţă... Claustrarea în case nu a avut nicio bază, nici ştiinţifică şi nici de alt fel, dar a fost aplicată idiot, ca o măsură imposibil de dovedit ca utilitate.

Dar sarabanda abuzurilor era doar la început... Au urmat ordonanţele militare semnate ilegal de un civil, Vela, care au instituit un sistem abuziv de amenzi, ce au uluit presa mondială, până în SUA. Formulate relativ, ordonanţele au deschis drumul miliţienilor dispuşi să aplice o decizie, aşa cum îi taie capul. Astfel, bătrâni cu pensii de 700 lei, au primit amenzi de 2000, pentru „vina” de a fi întârziat 10 minute peste intervalul orar discriminatoriu, stabilit de gaşca instalată în fruntea instrumentelor de forţă ale statului sau pentru că au şters data, punând una nouă. Aceste „declaraţii pe proprie răspundere” sunt şi ele ilegale, pentru că nu se poate să-ţi dai singur declaraţia. Aceasta se întâmplă doar în faţa organelor abilitate de lege să ceară şi să primească o asfel de declaraţie. Instrumentul îşi pierde sensul, atunci când cetăţeanul o scrie acasă, pentru ca la întoarcere să o arunce la gunoi. Care este rostul ei, atât timp cât nu e contabilizată nicăieri? Ceea ce scrie în declaraţia mea, pot foarte bine să-i spun miliţianului care mă opreşte, ca în Italia, bunăoară. Suma ce urmează a fi colectată din amenzi a atins un nivel de neimaginat, ce trece de sută de milioane de euro, bani luaţi de la cei care oricum au fost izolaţi abuziv, cu încălcarea flagrantă a dreptului de liberă circulaţie. Iar Pinocchio a lăudat „patriotismul” miliţienilor, pentru aceleaşi amenzi abuzive.

Dar ordonanţele militare (de ce militare, dacă legea a stabilit că în caz de stare de urgenţă, toate instituţiile statului se subordonează Ministerului de Interne, care e civil?) au avut şi o „virtute”: primii care le-au încălcat, au fost chiar emitenţii lor din clica lui Pinocchio. Au declarat Suceava ca oraş închis din cauză de covid şi a doua zi, cu acceptul guvernului, avioanele cu muncitori agricoli plecau spre Germania, de la... Suceava! Afacerea „muncitori pentru Europa” a continuat, netulburată de ordonanţe, subiecţii nemaifiind obligaţi să păstreze „distanţa socială”. Una dintre ordonanţe spunea explicit că exporturile de grâu, porumb, orez etc. sunt interzise, pentru ca a doua zi, primul arlechin baladist al guvernului să nuanţeze: exporturile sunt interzise doar în afara UE. Cine a stabilit toate astea, rămâne un mister, dar e clar că vorbim despre entităţi cu interese divergente, chiar dacă intelectual sunt la fel: zero. Concomitent cu ordonanţele, Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT emite un ordin: „Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente (de ex. cancer, afecţiuni hematologice etc.) şi COVID-19 trebuie raportată ca şi cauza a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se supecteaza că au favorizat evoluţia severă a COVID-19. COVID-19 trebuie menţionată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces”. Toate acestea seamană cu un haos căutat, realizat tot cu premeditare.

Colacul peste pupăza dictaturii a fost declaraţia mincinoasă a lui Pinocchio, că în 15 mai se va relaxa puşcăria pe care a creat-o ilegal şi că populaţia va ieşi din casă fără idioatele declaraţii pe proprie răspundere , iar hotelurile se vor deschide, însă nu şi restaurantele (altfel, o imbecilitate). A doua zi, primul măscărici al guvernului spunea cu subiect şi predicat, că pe 15 mai, starea de urgenţă va fi ridicată, pentru ca tot el, câteva zile mai târziu, să spună că Pinocchio s-a referit doar la ieşirea din casă, în localitatea de reşedinţă, nu şi între localităţi, caz în care vom avea nevoie în continuare de... declaraţii. Rezultă limpede că starea de urgenţă nu va fi ridicată, ci doar un pic relaxată. Şi iar se impune întrebarea: „pe baza cărui studiu se iau aceste decizii?”. Miştocăreala dictaturii de bâlci e deplină! După ce am fost privaţi de drepturi elementare, în numele unui iluzoriu „bine” colectiv, dictatura se permanentizează, prin noi şi noi decrete prezidenţiale, cu largheţe aprobate de Marea Adunare Naţională. Ridicolul morţilor de cancer, diabet etc. şi declaraţi ca decedaţi covidieni este completat cu călcaţii de tren, morţi şi ei de covid, dar şi de „descoperirea” că o persoană decedată în urmă cu o lună, a murit... tot de covid!

Presa internaţională a râs de România, după ce Pinocchio a minţit în conferinţă de presă, că în Franţa s-ar fi deschis experimental şcolile dintr-o regiune, declaraţie contestată ferm de Ministrul Educaţiei din Franţa. Dacă se făcea de râs pe sine, râdeam şi noi, dar mergeam veseli înainte. Dar n-a fost aşa... Pinocchio, în calitatea sa de preşedinte a făcut declaraţia mincinoasă, deci de reprezentant al fiecăruia dintre noi. Nu de un mincinos patetic a râs mapamondul, ci chiar de noi, pentru că am permis ca o căzătură să ajungă într-o asemenea funcţie de stat, pentru care este complet nepregătit. Iar starea de urgenţă va continua, la fel şi suspendarea drepturilor noastre, din ce în ce mai relaxat, până în septembrie când e proiectat „al doilea val” covidian, când starea de urgenţă se va înăspri „pas cu pas”, motiv pentru care Pinocchio a anunţat că trebuie pus la punct, în această vară, un sistem de învăţare online, pentru elevi. De-aia „viaţa nu va mai fi la fel”? Pentru că Pinocchio şi stăpânii săi moscoviţi, au proiectat o stare de urgenţă (adică dictatură, în cazul nostru) perpetuă? Cine îşi iubeşte libertatea, cine vrea să lupte pentru drepturile sale furate de către nişte păcălici, va ieşi în stradă, la fel ca în restul Europei, imediat după 15 mai. Cei care iubiţi lanţurile – „staţ acasă”.

Read More

Cinci săptămâni luaţi în balon

   Cu largul concurs al „opozanţilor” psd, aripa liberală a Partidului îşi continuă dictatura de mucava. Aşadar, ne aşteaptă încă patru săptămâni de izolare... Totuşi, să vedem ce rezolvă această izolare, ca să înţelegem raţiunile pentru care ea este impusă, deşi duce la decesul economiei.

Prima tara izolaţionista a fost Italia, efectele izolării fiind zero. Dar la noi? După patru săptămâni, numărul îmbolnăvirilor declarate creşte, şi la fel contabilitatea mortuară. Şi ce face dictatura, ce face Ministerul Sănătăţii, în timp ce noi suntem la izolare? Care sunt operaţiunile militare şi medicale, pe frontul luptei cu „virusul ucigaş” care n-a omorât pe nimeni? Măşti, combinezoane, amenzi... Atât! Şi pentru atâta „stat acasă!”? Pentru atât ni s-au luat majoritatea drepturilor fundamentale? Suntem într-o piesă proastă şi încă nu ne dăm seama.

Lumea medicală accepta că virusul gripei asiatice, covidul, există acolo de zeci de ani, atât în China şi Rusia, cât şi în Japonia, Coreea şi Vietnam. În toată această perioadă, deloc scurtă, virusul a rămas în Asia, în fiecare an primind câte un indicativ numeric, cel de acum fiind Covid19, pentru că sezonul a început anul trecut. Aşa cum era de aşteptat, virusul a stat bine în Asia, pentru că el recunoaşte ADN-ul sau/şi ARN-ul rasei galbene. Un caucazian sau un negru nu ar fi recunoscut, iar vizitatori în perioadele de epidemie, au primit toate aceste ţări, fără ca ei să fie afectaţi. Pe de altă parte, China, Rusia şi Japonia au pe piaţa medicamente anti-coronavirus, Arbidol – primele şi Favipiravir – ultima. Ca urmare, cu atât mai puţin putea fi posibil că virusul să „evadeze” de pe continent.

„Covidul e un virus ucigaş, cu un grad de propagare fără seamăn”, spun politrucii romani, susţinuţi de medici aserviţi. Cu toate astea, morţile raportate la noi au avut cu totul alte cauze, multe raportări fiind făcute după moartea pacienţilor. Virulenta sa, atacul ucigaş asupra plămânilor etc. nu sunt prezente la niciunul dintre cei decedaţi de cancer, infarct, diabet morbid, hemoragii etc. Cu toate astea, preşul cotrocenian repetă obsesiv „staţi acasă”, deşi măsură nu a produs efecte nicăieri pe mapamond.

La jumătatea lui decembrie 2019, era gata bugetul pentru 2020, în el fiind prezenţa o bizarerie financiară şi nu numai: guvernul Organ, lua de la Sănătate, aceeaşi sumă pe care o adăugă Armatei. Toată lumea s-a mirat, ştiut fiind că Sănătatea era deja în mare suferinţă, din spitale lipsind chiar necesarul elementar. Guvernul Organ a făcut o greşeală gravă, descalificanta sau el a premeditat criminal ceea ce azi ne ţine izolaţi? Cei mai scrupuloşi vor motiva diverse raţiuni ce ar putea sta la baza deciziei şi ar putea chiar să aibă dreptate sau măcar să sădească o controversă, dacă nu ar fi existat şi altceva...

În 26 februarie, Klaus Plavannis convoacă de urgenţă CSAT. După şedinţă, a ieşit să spună populaţiei că „nu avem niciun caz de coronavirus, repet, niciun caz de coronavirus”, dar că este teribil de „îngrijorat” şi alte bălării, care au determinat populaţia să ia cu asalt magazinele alimentare. Câteva zile mai târziu şi cu puţin timp înainte de a declara starea de urgenţă, preşul şi-a anunţat intenţia declarării stării de urgenţă, urmată de o nouă invazie a magazinelor. Am spus atunci că suntem în faţa a două tentative reuşite de a sădi panică. Foarte repede, pe 16 martie, declaraţia prezidenţială şi decretul semnat fac referire la „hotărârea nr.30/2020, care a decis instituirea stării de urgenţă”. Astfel, înţelegem că nu doar guvernul a tăiat de la Sănătate, dând acei bani la Apărare, ci şi preşul şi decidenţii CSAT au hotărât să existe o stare de urgenţă, în absenţa forţei majore care s-o impună. Într-un cuvânt – premeditare!

Întrebări covidiene? O grămadă... Răspunsuri? Deloc. Cu toate astea, voi pune acele întrebări, chiar dacă ele rămân retorice. De ce avem stare de urgenţă instalată când erau raportate 300 de infectaţi, când aveam, în acelaşi moment, peste 2100 de cazuri de gripă? Aceeaşi gripă care anul trecut a produs 187 de morţi chiar de gripă, nu cum sunt cei „covidieni”. De ce sunt „un pericol mortal” cei 7000 de „infectaţi”, dar nu şi cei 57.000 de pacienţi cu gripă şi alte infecţii respiratorii severe, aşa cum reiese din ultimul raport al Ministerului Sănătăţii? Să spunem şi ca un alt raport referitor la gripă şi afecţiunile similare, nu a mai fost publicat după 16 martie.

Read More