30 apr. 2012

"Cainele soldatului" in varianta psd


Imparatul Traian s-a trezit dis de dimineata si, deznadajduit de cele vazute in capitala fostei Dacii, ramane impietrit intr-un gest de ruga muta. Un dac mai pisicher il turna in bronz, ii puse un ogar cu cap de lup pe brate si asa se nascu monstruozitatea de pe scarile Muzeului de Istorie a Romaniei. „Nasul” fiorosului monument al minciunii istorice a fost un alt infractor din panoplia atat de vasta a psd: Rrrazvan Theodorrrescu. Fostul ministru violator de corespondenta privata a cuvantat cu aceasta ocazie: „Vom avea, de-acum, pe treptele Muzeului National de Istorie, un simbol al natiunii noastre. Metafora aceasta il reprezinta pe cel mai longeviv imparat roman, pe cel mai iubit imparat roman, pe Optimus Princeps, care inseamna „fruntasul cel mai bun”. Eu va urez, domnule primar general, sa fiti un Optimus Princeps al Bucurestiului inca o data". Altfel spus, in afara de smenul politic menit a-l arata pe nulul Oprescu drept un Mecena al artelor nu exista nimic de remarcat la bizarul grup statuar.
Traian sta, amaratul, gol pusca, dar academicianului psd nimic nu i se pare straniu. Avem in fata singura reprezentare pe plan mondial a unui imparat roman dezbracat. In arta, iar Theodorescu stie, nu sunt acceptate decat doua reprezentari ale unui imperator: in toga imperiala sau in armura militara a timpului. Nimeni, niciodata nu a imaginat asa ceva si nici in cazul de fata nu ar fi trebuit sa existe. Goliciunea corpului a fost mereu purtatoare de mesaj, chiar unul precis, insa aici este vorba despre o goliciune simpla, fara vreun mesaj. A-l deposeda pe Traian de insemnele rangului sau lasandu-l ca pe un milog si proptindu-i o corcitura in brate este, in mod clar, fara legatura cu arta. E drept, omul se naste gol, dar Traian era iber, nenascut pe plaiuri mioritice, asa ca nici intr-un caz nu avea de ce sa fie astfel prezentat.
Sa mai spunem ca alegerea catelei numita „lupa capitolina” este complet nefericita, daca ne gandim la semnificatia ei initiala. „Lupoaica” era simbolul prostituatelor in Roma Antica, asa ca inca se discuta daca tracii Romulus si Remus au fost salvati de o prostituata sau acceptam legenda lui Titus Livius ca realitate istorica.
O simbolistica grosiera sta la baza conceptiei acestui monument al inutilitatii. Corcitura pe care Traian o tine in brate este un metis de dog danez, cu greyhound si cu cap de steag. Asta pentru ca steagul de lupta al dacilor (sarpele cu cap de lup) sta lipit de gatul catelei ca o esarfa nefiresc intinsa. Doar capul statuii ne arata ca e vorba despre Traian, ca restul este un chici scump si dezagreabil realizat cu acceptul Primarului General psd; de altfel, aceasta mizerie este singurul punct realizat chiar de Oprescu, restul (Stadionul National, Pasajul Basarab etc.) fiind proiecte initiate si desfasurate in mandate anterioare de catre Basescu si Videanu. De-acum, Oprescu se poate lauda ca a realizat ceva 100% psd, 100% in mandatul sau: ansamblul statuar „Soldat in costumul de botez si cainele sau”.

Schimbarea la faţa


Bufetul de la sosea

Este de domeniul evidentei ca MRU e un intelectual de marca si un om ce putea realiza multe in beneficiul Romaniei. A trebuit sa plece... Asta nu inseamna deloc ca se va duce undeva, la o catedra si nu vom mai auzi de el, ci din contra. Desigur, Ungureanu era, ca premier, un „antipatic”; baronii, indiferent de partid, asa il vedeau. Era „patat”? Nu! Santajabil? Nici atat. Slab? Din contra. Atunci nu era bun pentru gasca dementa ce acum se catara la putere. Si a fost schimbat; dar cu cine?
Presedintele l-a nominalizat ca prim ministru pe Mickey Mouse-ul psd, Ponta. El insusi marcat penal (doar reamintesc ca a escrocat-o pe Nadia Pandrea luandu-i vila in care locuieste in prezent) si cu suspiciuni in zona mortii procurorului Panait, Ponta vine insotit de o intreaga, vasta si completa pletora de infractori de drept comun. Toti cei potential nominalizati au un „bagaj” penal „remarcabil”, dar unii dintre ei vor fi ministrii cabinetului Ponta, fara ca jena sau bunul simt sa se manifeste in vreun fel. Ei sunt sacalii politicii romanesti, hienele ce asteapta (chiar provoaca) decesul economiei romanesti pentru a se hrani cu starvurile rezultate.
N-o sa reiau gama de infractiuni comise de catre ministeriabili; nu inca. Dar nu pot sa nu observ ca toti acestia se grupeaza disciplinat in jurul altor infractori ce stau in umbra. Ma refer aici la Felix, Vantu si Costache Paturiciu in zona „liberal”-comunista si la Hrebe, ilici si Bombonel – in cea „pur” comunista. Fara dubiu, am dat doar niste exemple, banda fiind mult mai numeroasa.
Primul ministru Ponta Antenescu (ei sunt siamezi si nu pot lua decizii decat impreuna, fie si pe drumul spre Brasov) va avea mandatul incarcat de neprevazut. Organismele financiare internationale nu vad deloc cu ochi buni venirea la putere a celor care anterior le-au tras clapa. FMI nu uita ca psd a denuntat in 2000 contractul semnat cu Romania in timpul regimului Constantinescu, iar acum se asteapta la niste conditii halucinante din partea noului premier pentru a continua derularea prezentului contract. Acelasi FMI a si anuntat suspendarea negocierilor cu Romania... sine die. Pana acum, Ponta a fost un ţuţăr ce iesea la declaratii de doua ori pe zi deversand de fiecare data cantitati uriase de laturi politicianiste. Dar iata ca situatia s-a schimbat si Ponta va trebui sa constate ca Romania a fost plasata pe o orbita de pe care nici el si nici acolitii sai nu sunt in stare sa o scoata. Fireste, Romania ca „satelit” al Rusiei si dependenta economic de China este o tara mult mai draga lui si stapanului sau, ilici, dar UE n-are la conducere niste neica-nimeni pentru a permite asa ceva. Semnalele care ar trebui sa-i dea de gandit sunt clare: politica macro-economica a Romaniei nu se poate schimba. Punct. Fiecare element al mecanismului este atat de bine structurat si legat de celelalte, incat e practic imposibil de clintit fara ca intreg esafodajul sa nu se naruie in ritm galopant.
Ponta nu e un individ puternic, ci un bulevardier vremelnic ajuns intr-o functie de conducere importanta. Doar ca Guvernul nu e psd – partidul. Acolo conduc altii, lui ramanandu-i sa faca pe trompeta pe la tele-vizuinile aservite. La Guvern insa, hotararile ii revin exclusiv aproape, chiar daca in umbra vor sta ba ilici sau Nastase, ba Felix sau Vantu. In contabilitatea generala el le va deconta. Cu toata aparenta armonie din „cartelul rosu”, realitatea lor e complet dizarmonica. E greu sa oferi satisfactie tututror, dupa ani de zile in care doar si-au supt unghiile. Felix vrea mai multe posturi si sa scape de justitie. Baronii psd vor acelasi lucru. Lupta e stransa pentru ca acum psd a dat primul ministru, ceea ce a mai echilibrat raportul de forte in usl, dar cu totii stiu ca „puterea” castigata cu uriase eforturi e vremelnica. Deasupra lor vegheaza, implacabil ca destinul – Traian Basescu... 

29 apr. 2012

Democratia de cartel a lui Mickey Mouse



„Acum veti avea si sprijinul Guvernului (in alegeri)”, i-a spus premierul desemnat Ponta lui Oprescu cu ocazia lansarii candidaturii acestuia la Primaria Generala. E treaba vreunui prim ministru sa sustina cu bani de la buget, indubitabil, in mod preferential un candidat in alegerile locale? Fireste, nu. Este si ilegal, dar si imoral. Premierul Mickey Mouse nici nu se jeneaza sa o spuna, iar tele-vizuinile difuzeaza idiotenia pana la saturatie. E vreo surpriza pentru cineva ca pe comunisti ii intereseaza doar propria lor „democratie”? Sa ni-l amintim pe distrusul Crin in dimineata urmatoare alegerilor prezidentiale; cu ochii in gura si catranit peste poate, sluga lui Felix (pe atunci a lui Paturiciu) a enuntat planul de bataie in caz ca Traian Basescu va castiga alegerile: suspendarea. In orice tara democratica, o astfel de declaratie ar fi fost incadrata in Codul Penal. Suspendarea presedintelui, asa cum e ea definita in Constitutia in vigoare in Romania este o pedeapsa aplicata presedintelui in cazul unei abateri grave de la prevederile constitutionale. Aceasta pedeapsa este, juridic vorbind, ulterioara infractiunii si intra in vigoare cu scopul de a-l aduce pe presedinte pe calea cea buna, a democratiei. Dar suspendarea nu este definita constitutional sau altfel ca o arma pe care o poate folosi oricine pentru a elimina un adversar politic, iar utilizarea ei in acest scop este o infractiune ce aduce atingere si Constitutiei, dar si Codului Penal, care ar trebui sa se activeze intr-o asemenea situatie.
„Carpa kaghebista” iese si declara ipocrit ca doreste „coabitarea” cu Presedintele. Si daca nu o doreste, ce se-ntampla? In realitate, ilici l-ar schimba maine pe Base, de-ar putea, dar iata ca nu poate. Nu democratia prost simulata il face sa dea asemenea declaratii, ci constienta ca un asemenea demers va fi un esec rasunator pentru psd (pe el, usl nu-l intereseaza). Dupa cum si proverbul o spune, „o data vede nasul marca finului”, asa ca n-ar risca sa depinda iar de minoritarii lui Varujan sau de cei 5 parlamentari fideli lui Geoana (sa-i zicem „dl.ministru?) cum a fost cazul la doborarea guvernului Ungureanu.
Ca suspendare unui presedinte al Romaniei pe motive inchipuite este o infractiune, asta e absolut evident. Comunistii, insa, au infractiunea ca metoda de lucru, asa ca este cat se poate de clar ca dupa niste alegeri parlamentare finalizate cu o majoritate a lor, suspendarea lui Base este doar o chestiune de timp. Ii intereseaza pe ei ca asta va provoca o instabilitate accentuata, ce ar veni dupa niste luni de guvernare dezastruoasa, cele pe care le avem in fata? Nici poveste... Ca ar comite astfel o infractiune? Nici atat; ar fi inca una intr-un sir fara sfarsit al faradelegilor comise, ceea ce deloc nu i-ar deranja. Dar, tot intelepciunea populara ne invata ca „nu mor caii cand vor cainii”, asa ca „suspendata nu e gata” sa fie pusa in practica. Base inca vegheaza, nu se manifesta, dar, asa cum spuneam, fericirea deloc mascata de pe fata lui la ceremonia de desemnare a lui Mickey Mouse ca premier e de natura a starni frisoane in birourile bolsevicilor; sau ar trebui...
E drept, programul usl de guvernare este ceva intre penibil, hilar si idiot, pe de o parte, si dezastruos, de cosmar si amagitor – pe de alta parte. Promisiunile lor de a crea „un milion de locuri de munca” sunt vorbe de claca, iar maririle de pensii/salarii si reduceri fiscale sunt povesti bune de leganat copiii. Discursul lor deja a inceput sa fie mai nuantat, chiar daca nici guvernul nu e inca format: dublari de salarii nu vor fi si nici de pensii, iar reducerile de impozite... mai incolo, dupa alegeri. Asa cum era de asteptat, incep sa-si arate adevarata infatisare. Astept cu nerabdare ca masca sa le fie smulsa pentru ca toata lumea sa le vada faţa. Cine o va face? Se stie... Cand? Curand.    

28 apr. 2012

Mickey Mouse – premierul nimanui

In asteptarea „listei rusinii guvernamentale” romanii sarbatoresc „ziua internationala a chiulangiilor”, recte 1Mai „muncitoresc”, ziua preferata a comunistilor. Desi inca n-a venit ziua respectiva, atmosfera e de sarbatoare avant la lettre; doar „detestatul” MRU a dat liber pana marti... Ca tot veni vorba despre atmosfera, ceea ce ne arata tele-vizuinile imi amintesc de zilele libere din vremea „in graba raposatului”. Fericirea maxima a unora e gratarul cu mici si carne de pui udat cu bere, la iarba verde sau la padure. Mancare, bauturica, un somn bun in sanul naturii, grohaitul de rigoare (berea are acid care face rau organismului) si gunoaiele aruncate pe unde s-o nimeri... Caderea guvernului si catararea „alor nostri” la putere trebuie si ea sarbatorita de prostime.
Altii nu merg la gratare... Prefera sa gandeasca si sa incerce sa se adapteze noilor conditii. Nu e usor, mai ales ca inca ne amintim „binefacerile” guvernarilor comuniste. Se fac scenarii, unele plauzibile, altele fanteziste, iar ingrijorarea celor care incearca sa inteleaga ce se va intampla este justificata. Fericirea clientilor si a slugilor celor care au doborat Guvernul Ungureanu in aceeasi maniera ca si in cazul suspendarii nereusite a Presedintelui este vecina cu paroxismul. Analfabetii de la tele-vizuini nici nu si-o ascund; chiar vorbesc despre „venirea noastra la putere”. Bieti dementi! Pe bloguri, postacii rosii jubileaza si transmit oamenilor condoleante; prematur as zice eu... Scribalaii si ţuţării actualei „Puteri” isi tempereaza agresivitatea dementa si incearca sa se acopere cu „democratie” si „toleranta”...
Daca acum o luna imi spunea cineva ca Mickey Mouse va fi premier, cu siguranta as fi considerat ca e o gluma sinistra. Nici cei mai cinici n-ar fi putut imagina o lista a viitorilor ministri cum este cea care se vehiculeaza. Sa pui infractori, vivandiere sau figuri expirate (de 10 ani) ca ministri, mi s-ar fi parut un scenariu orwell-ian. Dar cosmarul este transformat uneori in realitate, in cazul nostru, Ponta este „magul”; nu e el, dar el e pus in fata. Cei mai catastrofici ministri isi disputa Cultura: Marga si Abramburica. Justitia e „curtata” de Gorghiu si Sova, desi lor li s-ar potrivi un minister al circariei televizate, ca prin Parlament nu prea au dat. Ingrijorati ca n-are cine cheltui banii de la Turism, „sta pe teava” Alin Burcea, fost ministru in 1990 si circar ce-si facea o publicitate scalambaita pe micile ecrane; conflict de interese nu e, ca nici nu are una dintre cele mai mari agentii de turism din tara, iar experienta are destula (rezultate n-are, dar asta nu conteaza). Cert este ca ministru... „ala micu’”, ordonanta lui Felix. Dar despre „lista rusinii guvernamentale” – cand ea va fi anuntata oficial..
Cred ca putem fi de acord ca suntem intr-un scenariu minutios si indelung pregatit. Dar asta nu cred sa fie un secret nici pentru comunisti (chiar, de ce le-o fi jena sa se defineasca? Au pus „social” in loc de „socialist”, dar de ce? Stiu ei si stim si noi). „Carpa kaghebista” a mirosit capcana, dar Felix, veriga slaba a cartelului a pus botul. De un maxim interes este urmatoarea mutare a Presedintelui si „ultimul cuvant” inca nerostit al lui MRU. Nu pot intui despre ce va fi vorba, dar sunt sigur ca va fi „di granda”.
Unii il vor presedinte al Romaniei pe Ungureanu (si eu, fireste), dar nu si-l imagineaza decat ca lider al unui partid, oricum s-ar numi el. De ce ar trebui? Adica nu poate el candida la prezidentiale fara un partid ca remorca? Dar daca partidul acela va fi condus de un presedinte serios si ferm, fara tarele unei guvernari, iar MRU doar candidat in alegeri, atunci ar dauna cuiva aceasta alcatuire? Eu nu-l vad asa pe Ungureanu; el este candidatul perfect prin el insusi, sprijinit de un partid sau de catre o coalitie, dar fara ca acesta sa fie liderul partidului sau al coalitiei, cel putin nu formal. Ca parte a unei formatiuni politice,, MRU va atrage majoritar voturile „dreptei”, dar ca independent sprijinit de o dreapta curatata sunt convins ca va primi voturi suficiente si din partea nehotaratilor, dar si din tabara adversa; destui nemultumiti sunt si in psd si in pnl... Unii sunt cei vexati de alianta celor 2-3 partide, altii sunt cei care s-au prins ce mascarici ii conduc, iar altii sunt sau vor fi, pur si simplu nemultumiti de rezultatele propriei lor conduceri. Pentru a-i atrage pe acestia, MRU e de-ajuns sa fie el insusi. Aparitiile televizate si deloc intamplatoare i-au format o aura imposibil de distrus de catre un „obosit permanent” lovit de glosolalie, cum e Antenescu.

Print si cersetor


Gata! Distractia cu motiunea s-a incheiat; pentru noi, nu inca, dar pentru „ei” – da! „Motiunea ticalosiei” a adus visul usl in realitate, dar nu e un vis realizat, ci un cosmar zilnic timp de 6 luni. N-o sa reiau „tezele” inepte ale motiunii, ci as vrea sa fac o evaluare: ce-am avut si ce, vrand-nevrand, avem...
De departe, MRU este un om politic rar. Un real om de cultura, de un rafinament ce rar poate fi vazut in spatiul public, cu o subtilitate si o concizie cum nu vezi pe toate drumurile, MRU este, indiscutabil, viitorul presedinte al Romaniei. Prea putin conteaza daca el va avea propriul partid sau daca va conduce unul deja activ, cert e ca Ungureanu va fi un castigator indiscutabil, chiar daca el va candida independent. Personalitatea sa puternica este capabila sa-i asigure succesul, iar un Antenescu, doar in postura de contracandidat va parea o mica javra latratoare. Desigur, de el aveam nevoie si acum ca prim ministru, dar orice amanare nu strica esafodajul pe care deja MRU l-a construit; acum el are o celebritate de neegalat. Dupa ce a spalat pe jos cu Gadea si a sters cu Hurezeanu, acesta a dovedit ca forta, cultura si demnitatea fac casa buna, ca intelectualul are ce arata societatii si poate perfect sa realizeze ceva durabil pentru ea. Da, nu e genul caruia sa-i sufle cineva in ciorba, iar asta nu-l face deosebit de popular, insa pana si omul simplu intelege ca el este Omul de care avem nevoie dupa Base.
O sa para o nebunie, poate, dar un scenariu nu trebuie exclus: legea spune ca Presedintele nu poate fi suspendat, dar comunistii fac ceva pe ea de lege; cand au respectat-o, ca s-o faca acum?! „Atacand” suspendarea lui Traian Basescu, „cartelul rosu” si-ar putea vedea visul cu ochii; cred ei... Si sa presupunem ca ar reusi, ceea ce nu cred deloc. Atunci ar trebui sa avem alegeri prezidentiale, simultan sau nu cu alegerile parlamentare. Este momentul in care MRU ar veni in postura lejera de candidat la prezidentiale si nu-l vad deloc bine pe contracandidatul ce va avea inconstienta sa-i stea in fata. Sa fiu in locul saltimbancilor de la usl l-as tine pe Base cat mai mult in scaun, ca tot va pleca peste doi ani. Un MRU care sa vina presedinte in acest an le va asigura bancile opozitiei inca 10 ani de-acum inainte, deoarece sa-l anihileze nu vor putea.
Daca intr-o parte avem „Omul providential”, de cealalta parte avem un mascarici bulevardier, vremelnic prim ministru. El isi va aduce la guvernare complicii in ale tradarii, carora le va da diverse portofolii: ca Banicioiu va fi la Sanatate pentru a se ocupa mai „aplicat” de sanatatea trupeasca a adolescentelor sau ca Sova o sa primeasca Justitia, ca sa vada cum arata ea si din alta perspectiva decat cea de acuzat, asta conteaza mai putin. Poate ca va numi un Vosganian la Relatii Europene, ca are o experienta vasta si cu stanga si cu „dreapta”, Diaconu la Cultura ca sa poata sa faca legea harcea-parcea si pe gospodina Campeanu la Munca pentru a minti mai vartos pensionarii (daca a uitat cum, pot sa-i amintesc eu). La Interne ar trebui sa-l puna pe Voicu si lista puscariabililor poate continua...
Dar, ca sa vorbim si despre „cersetor”, Ponta este irepetabil; desigur, fac abstarctie de acolitul sau, Antenescu impreuna cu care formeaza un duet nefast pentru spatiul public si pentru Romania, in general. Atata ticalosie abjecta rar putem vedea... Daca ilici e un ticalos criminal (si este), atunci sigur Ponta este cel mai grobian produs al sau, tipul de sluga viteaza cu stapanul cand respectivul nu-i acasa, dar umila si muta in prezenta acestuia (recunoasteti aici fata de caine batut cand Basescu l-a anuntat ca premier desemnat). In sinea lui, Ponta stie ca e o scursura parvenita, una care nu s-a jenat sa-i fure vila Nadiei Pandrea, fiica lui Petre Pandrea si nepoata a lui Lucretiu Patrascanu, chiar daca femeia, prietena de familie candva, l-a tinut pe micul derbedeu pe la Paris, in vacante.
Avem un premier? Da, dar care e el?! Felix? Bombonel? Sau Vantu? E Ponta, dar el va trebui sa marieze pretentiile tuturor curentelor ce se obstructioneaza in spatele usilor inchise. Gata cu flecareala mizera si desantata de pe la tele-vizuini... Acum Ponta si compania vor fi nevoiti sa faca fata nu doar conflictelor interne, ci si unei extrem de dificile (pentru ei) guvernari. Mesajul Presedintelui a fost cat se poate de clar: „nu va pierdeti cu firea, nu disperati, „jocul” e in mana mea”. Trebuie doar sa luam popcorn si coca-cola si sa ne asezam confortabil in fotoliu... Spectacolul o sa faca toti banii.

27 apr. 2012

Cazatura de cenzura

A trecut si motiunea... Ce mai freamat, ce mai zbucium! O adevarata inflatie de energii conjugate pentru distrugerea stabilitatii Romaniei a fost coagulata de comunisti. Disperarea a-nceput sa se simta in randurile „cartelului rosu” inca inainte de inceperea votarii. O centurista chiar a reclamat o inepta sechestrare imaginata doar de creierul ei infierbantat de efortul de a convinge parlamentarii Puterii sa voteze motiunea. Evident ca nici macar Vasileasca nu credea asa ceva, dar a ramas credincioasa devizei usl, „profesiunea mea – minciuna”. Era devreme...
Asa cum era de asteptat, nici discursul abject-obraznic al lui Ponta si nici cel delirant-golanesc al lui Antenescu n-au oferit mai multe argumente care sa sustina utilitatea motiunii avansate. Tot ce au putut produce n-a fost deloc diferit de discursurile revoltatoare tinute in Parlamentul European pentru a obtine sanctionarea Romaniei: minciuni si dezinformari grosolan tesute. Ca nivel, cei doi saltimbanci usl au atins limita inferioara a discursului pseudo-nationalist, unul ce-l aminteste pe cel al lui Jirinovski, liderul extremei stangi ruse.
Luarile de cuvant ale slugilor lui Felix n-au fost lipsite de note particulare. Somnorila, dupa ce a epuizat „repertoriul” de rumegus a constatat ca l-a luat gura pe dinainte si a atins un punct sensibil: comunitatea evreiasca. Realizand ca Presedintele Comunitatilor Evreiesti din Romania, deputatul Aurel Vainer este vexat de abordarile sale violente, Antenescu s-a grabit sa se gudure, sa se scuze si sa asigure asistenta ca el, personal sau partiduletul său nu cocheteaza si „nu face cu ochiul” extremei drepte. Lasam deoparte ca la noi nici nu exista o extrema dreapta si nici macar o dreapta curata, dar Lili Antonescu minte iara cu nerusinare. Asa cum am mai amintit, „extrema dreapta” este la noi... Vantu, cel care a finantat aparitia si supravietuirea unei organizatii haotice de nauci, „Noua Dreapta”, organizatie ce-si avea candva sediul in birourile Gelsor, dar si fantomaticul partid al lui Vosganian, „Uniunea Fortelor de Dreapta”, ce se dorea continuatorul politicii partidului „Totul pentru Tara”, legionar.
Una peste alta, motiunea era din start una inutila si politicianista ce nu urmarea sa corecteze ceva, ci era doar un mijloc la indemana opozitiei rosii pentru a forta accesul la putere al „martorilor lui Felix”. In aceasta „constructie”, varanul l-a surclasat net pe „ayatollah”-ul psd, ilici. Desi „carpa kaghebista” n-a agreat ideea de a veni usl la putere (batran, dar vulpoiul a mirosit capcana), interesele varanului au fost prioritare; el nu poate astepta pana in decembrie fara un faliment rasunator.
Acum ce urmeaza? Nu e greu de presupus. Intr-un articol de zilele trecute (aici) spuneam ca guvernul va fi dat jos, probabil chiar cu ajutorul PDL. Ideea era ca bolsevicii sa vina la putere pentru a-si pune latul de gat. FMI le-a dat o mana de „ajutor” si si-a suspendat negocierile cu guvernul (cel mai probabil) Ponta. Retragerea strategica a FMI nu cred ca a fost intamplatoare si nici vreo surpriza; dealtfel, J. Franks isi incheia misiunea fara a astepta votul in Parlament si cred ca deloc intamplator. Acum, comunistii au in maini un ou fierbinte: trebuie sa puna in practica reintregiri de salarii bugetare si sa inapoieze pensionarilor sumele retinute nejustificat. Mai mult, trebuie sa scada CAS, ca asa s-au batut cu caramida-n piept si sa imbunatateasca nivelul de trai; iar asta repede. Bani, insa, nu sunt... Daca ar fi existat, masurile n-ar fi fost programate atat de tarziu si chiar guvernul Ungureanu ar fi decis sa se treaca la aplicarea lor. Acestea fiind datele de prima necesitate, usl va fi nevoita sa aplice masuri de austeritate in unele sectoare pentru a putea ca in altele sa realizeze ceva. MRU ar fi putut realiza cele cateva deziderate urgente, dar numai cu sprijin FMI, ceea ce un guvern Ponta nu va putea.
In perioada urmatoare, Romania va trece printr-un „desert al plangerii” din anumite puncte de vedere, iar asta le va sugruma definitiv capacitatea de a mai accede la Putere dupa alegerile din iarna. In mod optimist vor putea conta pe 20% daca raman impreuna, lucru deloc sigur daca luam in calcul „faulturile” pe sub masa pe care psd si pnl si le administreaza de ceva vreme. Si mai e ceva deloc de ignorat: daca MRU inca nu si-a spus ultimul cuvant, atunci sigur nici „carpa kaghebista” n-a facut-o, iar ilici nu va tolera razvratirea varanului. O va sanctiona dur si fara mila.

Moscova - Strict secret!!!

Stalin a hotarit in 1943 desfiintarea Internationalei III - Kominternul - pentru a dovedi Vestului ca Rusia nu mai reprezinta coordonatoarea "miscarii internationale" lasand fiecare tara sa actioneze independent. In realitate fusese insarcinat bulgarul Gheorghi Dimitrov sa circule prin tarile cu partide subordonate si sa le convinga ca e o schimbare doar de tactica, unirea proletariatului din toata lumea ramanand preocuparea permanenta a Moscovei.

In acest context, de intoxicare a opiniei publice mondiale, si a tarilor care inca sprijineau masiv economic Rusia bolsevica, inclusiv Statele Unite, au aparut directivele elaborate de Lavrenti Beria, cunoscute sub indicativul "Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, indicatia NK/003/47". Primii care s-au referit intr-o lucrare stiintifica la Directivele de baza ale NKVD - Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne - pentru tarile din orbita sovietica din 2 iunie 1947, au fost britanicii care au publicat cartea istoricului Andrew si a fostului ofiter KGB Gordievski: "KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov", Londra 1990. In iunie 1947, NKVD (precursorul KGB) distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor din sfera de influenta a Moscovei. Interesant, pentru Romania, ar fi de urmarit rezultatele acestei politici folosind in paralel Directivele NKVD din 1947 si realitatile de dupa Revolutia din 1989 Printre directivele NKVD-ului exista referiri la activitatea activistilor de partid: acestia erau indrumati sa nu dea niciodata termene precise, sa nu formuleze niciodata responsabilitati precise, iar toate programele sa fie cit mai stufoase, cit mai generale, lipsite de orice claritate.

Linia generala de formare a activistilor PCR a urmat firul Directivelor. In ani si ani de zile acest tip de formare a determinat o atitudine si o mentalitate specifice insusite in plan politic si regasita la membrii clasei politice post-comuniste, proveniti din acelasi tip de "bazin formativ"; al PCR-ului. Mentalitatea politicianista a devenit in schimb folositoare intereselor de grup ale clasei politice actuale, care si-a regenerat randurile recrutand noi reprezentanti pe baza acelorasi principii. Asa zisele noi generatii politice de astazi sunt pline de exemple ilustrative.

Milioane de polonezi si romani dar si alte popoare au fost luati ca ostateci in granitele sovietice si deveneau o problema. Stalin a dat ordin NKVD-ului, trecut acum in mana lui Beria, sa rezolve problema. "Problema" s-a rezolvat partial prin marele macel din 1938-39 dupa care au continuat arestarile, executiile si deportarea populatiei din Basarabia si Bucovina si din Tarile Baltice. Barbaria a avut caracter masiv, fiind exterminate aproape in totalitate elita popoarelor, conducatorii spirituali, cei care ar mai fi putut trezi constiinta nationala. Dupa 1940, intr-un singur an, peste 200.000 romani basarabeni si bucovineni au fost deportati pe intinsul Rusiei, pana la Vladivostok, pierzandu-li-se urma. S-a elaborat un "Plan de munca" in anuarie 1941, care a sistematizat si organizat la modul cel mai monstruos sistemul de deportare. Metoda de elaborare a listelor nominale era diabolica: "Este necesar sa deportam fiecare membru al familiei, ca pe un principal deportat, impreuna fara sa-i informam de separarea care urmeaza. Toata familia in aceiasi masina, pana la vagoane. Abia acolo il separam pe capul familiei, apoi pe ceilalti, sub pretextul inspectiei sanitare."

Dupa Stalingrad, in 1943 au fost deportati Karacii din Caucaz, iar in Decembrie 1943 a venit randul Kalmucilor. In Februarie 1944 toti Ingusii au fost exterminati iar in Aprilie acelasi an a venit randul Balkarilor ca sa fie deportati. Au urmat executiile din Armenia urmate de masive deportari (1938), precum si deportarea Tatarilor din Crimea in Asia Centrala si Siberia (1944).

"Acolo unde calca Armata Rosie se impune si sistemul social comunist", ii scria Stalin lui Tito. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, jumatate de Europa era ocupata de trupele sovietice "eliberatoare". Oficial, Moscova asigura ca va respecta suveranitatea si dreptul la autodeterminare al statelor intrate in zona sa de influenta. In realitate, soarta acestora era deja pecetluita. In doar cativa ani, regimurile democratice aveau sa fie inlocuite cu sisteme totalitare inspirate si controlate de Kremlin. Reteta acestei tranzitii a fost, peste tot, aceeasi. O mare parte a ei a fost teoretizata de insusi Lavrenti Beria, temutul sef al NKVD. O demonstreaza acest set de directive secrete, elaborate de Comisariatul poporului pentru Afaceri Interne la 2 iunie 1947 si purtand indicativul "Moscova 2-6-1947 K-AA/CC113, indicatia NK/003/47". Documentul, descoperit in biroul lui Boleslaw Bierut, presedinte al Poloniei intre 1945 si 1952, a fost publicat pentru prima data in ziarul "Novi Dzienic", in 1981. Instructiuni aproape identice au mai fost descoperite si in Cehoslovacia, Germania, Bulgaria. Mai mult ca sigur ele au fost transmise si aplicate si in Romania, desi SRI nu a confirmat pana in prezent existenta unui astfel de document in arhivele Securitatii. Ne multumim, asadar, sa va prezentam traducerea textului polonez. Similitudinile cu ceea ce s-a intamplat in tara noastra sunt oricum evidente. Din nefericire, multe aspecte continua sa fie de actualitate si astazi.

1. Este interzisă primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactaţi de noi ca informatori. Întâlnirea cu aceşti oameni este organizată de serviciul special desemnat în acest scop, iar întâlnirile pot avea loc doar în locuri publice. Informaţiile sunt preluate de către ambasadă prin organele serviciilor speciale, în speţă cu predarea lor ofiţerului nostru cu cel mai mare grad în ambasadă.

2. Se va umări ca între soldaţii noştri şi populaţia civilă să nu se producă legături de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiţerii noştri să viziteze autohtoni la locuinţele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldaţi să stabilească relaţii cu femei din rândul băştinaşelor. Nu se admite stabilirea de relaţii între soldaţii noştri şi populaţia civilă, respectiv soldaţii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetăţenilor care întreţin legături neiniţiate de către noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadiştii, cu Organizaţia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasă şi alte asociaţii. În acest scop trebuie folosite elementele opoziţiei militare.

4. La acţiunile militare vor lua parte acei soldaţi care au stat pe teritoriul ţării noastre (se are în vedere Uniunea Sovietică n.n.) înainte de a intra în Armata Kosciuzsko (Armata poloneză ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totală.

5. Trebuie realizată în mod accelerat unificarea tuturor partidelor într-un singur partid, având grija ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizaţiilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducatori de organizaţii locale în sus, în poziţii de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.

7. Se organizează şi se urmăreşte ca funcţionarii aleşi ca deputaţi la congrese să nu-şi poată păstra mandatul pe întreaga perioadă ce le stă în faţă. Deputaţii nu pot convoca în nici un caz şedinţe între întreprinderi. Dacă nu există altă soluţie şi o asemenea şedinţă trebuie convocată, se vor îndepărta acei oameni care au activitate în legătură cu proiectarea concepţiilor şi avansarea revendicarilor. Iniţiativele particulare trebuie eliminate cu desăvarşire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi şi doar cei vizaţi de serviciile noastre secrete.

8.Se va acorda o atenţie deosebită persoanelor cu capacităţi organizatorice şi cu şanse sigure de popularitate. Aceşti oameni trebuie cooptaţi, iar în cazul în care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere (documentul găsit în Cehoslovacia adaugă: mai puţin cadrele de conducere alese pe baza lealităţii faţă de regimul socialist).

10. In toate organele de guvernământ, respectiv în majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără ştirea organelor administrative locale.

11. Se va urmari cu stricteţe ca presa autohtonă să nu transmită date privind calitatatea şi sortimentul mărfurilor ce ni se transportă. Nu este voie ca această activitate să se numească comerţ. Trebuie neapărat menţionat faptul că e vorba de schimburi de mărfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pămantului; actele vor arăta doar calitatea de lot dat în folosinţă, dar niciodată pe aceea de proprietate a deţinătorului.

13. Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea, trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie repartizate lor, concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit prin import.

14. Trebuie făcut totul ca hotărarile şi ordinele - fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - să fie nepunctuale.

15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte (fac excepţie cazurile ce vizează industria minelor).

16. Sindicatele din uzină nu pot exercita nici o influentă asupra activităţii din uzină. Ele pot lucra doar la punerea în practici a hotararilor şi atât.

17. Sindicatele nu au dreptul de a se împotrivi conducerii în nici o problemă. Sindicatele trebuie să fie ocupate cu alte probleme minore ca de exemplu: organizarea odihnei în concedii, discutarea cererilor de pensii şi împrumuturi, programe culturale şi distractive, organizarea de excursii, repartizarea mărfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere şi decizii ale conducerii politice.

18. Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activiităţii lor.

19. In legătura cu activitatea băştinaşilor care sunt purtători ai unor funcţii de partid, de stat sau administrative trebuie create asemenea condiţii, ca aceştia să fie compromişi în faţa angajaţilor, astfel încât să devină imposibilă întoarcerea lor în anturajul iniţial.

20. Cadrelor militare autohtone li se pot încredinţa poziţii de răspundere în locuri unde deja sunt plasaţi oamenii serviciului special.

21. In cazul fiecărei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlată permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de armă.

22. Trebuie ţinut sub observaţie fiecare institut de cercetare şi laborator, consemnându-se orice cercetare valoroasă.

23. Trebuie acordată o mare atenţie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltată şi sprijinită activitatea lor, dar fiecare invenţie trebuie înregistrată cu consecvenţă la centru. Este permisă doar realizarea acelor investiţii care au aplicabilitate în industria minelor sau cele care au indicaţiile noastre speciale. Nu este permisă realizarea acelor invenţii care ar asigura creşterea producţiei de produse finite şi, în paralel cu aceasta, scăderea producţiei şi a extragerii de materii prime , sau ar împiedica îndeplinirea deciziilor. Dacă o invenţie a devenit cunoscută, trebuie organizată vânzarea acesteia în străinătate pe valuta vest, pe motiv că e prea costisitoare în ţară. Documentele cuprinzând datele cu privire la valoarea şi descrierea invenţiei nu se publică. Toate datele şi documentele privitoare la valoarea şi descrierea amănunţită a invenţiei vor intra in posesia noastră.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată (mai puţin cele cuprinse în îndrumările din N.K. - 552-46).

25. În uzine trebuie iniţiate diferite şedinte şi conferinţe profesionale, trebuie notate propunerile, observaţiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de probleme actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenelor în discuăie.

27. Luările de poziţie ale conducerilor băştinaşe pot avea coloratura naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitatea naţională.

28. Trebuie acordată o mare atenţie ca nu cumva în oraşe să existe reţele de apă nelegate la reţeaua principală în cartierele în curs de reconstrucţie sau nou construite. Canalizările vechi neracordate şi fântânile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstrucţia obiectivelor industriale şi construcţia celor noi se va face având în vedere ca materialele reziduale să fie dirijate în depozitele de apă ce ar putea folosi drept rezerve de apă potabilă.

30. În orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit în locuinţe spaţii excedentare, care ar putea folosi la adăpostirea pe o perioada mai lungă a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Întreprinderile proprietate personală, micii meseriaşi şi micii industriaşi să primeasca doar astfel de materii prime şi utilaje inferioare şi care să împiedice producţia de calitate. Preţul acestor mărfuri să fie mai mare decât preţul produselor similare ale întreprinderilor de stat.

32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însa nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.

33. Trebuie avut o mare grijă de toate proiectele de fabricaţie în industria minieră, respectiv în întreprinderile indicate în mod special. A se împiedica aprovizionarea bună a pieţei interne.

34. Trebuie acordată o atenţie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca să rezulte o antipatie generală împotriva acestora. E necesar să fie puse sub observaţie tipografiile bisericeşti, arhivele, conţinutul predicilor, cântecelor, al educaţiei religioase, dar şi cel al ceremoniilor de înmormântare.

35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab sau mediocru. Să se analizeze diferenţele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar la licee să se opească predarea limbilor latină şi greacă veche, a filozofiei generale, a logicii şi geneticii. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele ţării. Se va insista pe lăcomia şi răutatea oricărui rege, pe efectul nefast al monarhiei şi pe lupta poporului asuprit. In şcolile de specialitate trebuie introdusă specialitatea îngustă.

36. Trebuie să fie iniţiată organizarea unor acţiuni cu caracter artistic sau sportiv care să sarbatorească lupta băştinaşilor împotriva cotropitorilor (exclusiv ruşii, îndeosebi nemţii) şi care să popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisă apariţia unor opere despre acei băştinaşi care înainte de revoluţie şi în perioada celui de-al doilea război mondial au trăit la noi (în U.R.S.S., n.n.) sau au luptat alături de noi în timpul războiului. .

38. Dacă se constituie o organizaţie care ar sprijini alianţa cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului activităţii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită împotriva ei o campanie de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Aceasta trebuie făcută în felul următor: profanarea monumentelor ce ne aparţin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea naţiunii şi culturii noastre şi îndoiala faţă de înţelesul contractelor încheiate cu noi. În munca de propagandă trebuie implicaţi şi băştinaşii, folosindu-ne de ura care există împotriva acelor organizaţii.

39. Se va da o atenţie deosebită construcţiei şi reconstrucţiei drumurilor, podurilor, a căilor şi reţelelor de legătură, indiferent cât de îndepărtate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul în care este nevoie pe o intervenţie armată, locul rezistenţei sau al concentrării forţelor reacţionare să fie accesibil din toate părţile.

40. Trebuia ca reprezentanţii opoziţiei politice să fie închişi. Se va încerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanţi care se bucură de stima populaţiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie compromişi prin campanie de denigrare. Înainte ca ei sa se întipărească în conştiinţa maselor, trebuie lichidaţi prin aşa numite "întâmplări neprevăzute" sau închişi sub acuzaţia de crimă de drept comun. Numai în cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi ţinute sub acuzaţia de "înaltă trădare"

41. Trebuie împiedicată cu orice preţ reabilitarea celor condamnaţi în procese politice. Dacă această reabilitare devine inevitabilă, se admite doar cu condiţia ca acel caz să fie considerat o greşeală judecătorească, condamnatul nu va fi judecat, ci doar graţiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecăţii greşite nu vor fi convocaţi.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publică a acelor conducători numiţi de către partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemulţumirea angajaţilor. În cazuri drastice se recheamă din funcţie, fiind numiţi în poziţii similare sau superioare. La sfârşit, trebuie puşi în funcţii de conducere şi ţinuţi în evidenţă drept cadre de rezervă pentru perioada schimbărilor ulterioare.

43. Se aduc la cunoştinţa publicului procesele acelor persoane cu poziţie de conducere (în primul rând din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt învinuite de atitudine împotriva poporului, socialismului, industrializării. E o acţiune ce atrage atenţia maselor populare.

44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.

45. Trebuie ca la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.


Reprodus din "Opresiunea cultelor religioase din România în timpul dictaturii comuniste" Comunicări prezentate la Simpozionul "Experimentul Piteşti - reeducarea prin tortură", Ediţia a II-a, Secţiunea a II-a, Piteşti, 4-6 octombrie 2002, Fundaţia Culturală Memoria, filiala Argeş, Piteşti, 2003; pg. 18-29

26 apr. 2012

Paduchele si Andreea Pora

Este o rusine pentru jurnalistica romaneasca pozitia de moderator a lui Robert Turcescu din aceasta seara. Ca moderator l-am mai vazut, nu doar in emisiunile postului unde activeaza, ci si in confruntarea finala dintre Traian Basescu si Geoana. „Favoritul” cursei era, pe cai mari, omul „cartelului rosu”, asa cum sigur va mai amintiti. Ca moderator al intalnirii, Turcescu nu si-a ascuns preferintele, avand grija sa-i spuna Presedintelui ca a avut destul timp sa vorbeasca.
Revenind la prezent, in emisiunea aceluiasi Turcescu sunt invitati politicieni si jurnalisti, ca de obicei, de altfel. Azi, dintre politicieni iese in evidenta turnatorul Ghise, cel care „trebuia sa manance o paine” si n-a gasit-o decat la Securitate. Preopinenta sa, Andreea Pora a expus niste puncte de vedere imposibil de urmarit din cauza sicanelor permanente ale slugii lui Felix, acelasi Ghise. Josnic si mitocan, individul nici macar n-a simulat politetea, nici nu si-a ascuns aversiunea si nu a facut economie de energie in a arata cata abjectie zace intr-un fost turnator ajuns parlamentar pnl.
Lipsa de reactie a lui Turcescu in conditiile in care era evident ca viermele depasise masura, o gasesc condamnabila. Ce fel de moderator e el, care accepta fara sa intervina ca un vorbitor sa fie faultat continuu si fapta sa nu fie sanctionata?! Gestul Andreei Pora de a parasi platoul il gasesc perfect justificat. Dar „moderatorul” a lasat secatura sa se exprime cand vorbea despre „tradarea poporului romana” de catre... MRU! Este de o josnicie fara margini ca tocmai cei care au cerut Parlamentului European sanctionarea tarii lor "argumentand" cererea cu niste minciuni sfruntate sa vina azi si sa vorbeasca despre tradare! Maine, Ungureanu le va da in bot pentru toate aberatiile si minciunile ordinare de care se folosesc pentru a prosti populatia, dar tot nu e suficient...
O mostra de cinism feroce exhibat fara retineri de catre Ghise a fost cazul medicilor, un exemplu pentru secatura ca guvernele Boc si Ungureanu sunt indiferente fata de ei, motiv pentru care doctorii au ales sa plece in strainatate. Comunistii sunt incapabili sa recunoasca adevarul, indiferent cat ar fi el de evident pentru toata lumea, dar mint josnic distorsionand realitatea. Personalul medical era, alaturi de profesori, „campionul” salariilor mici in guvernarile comuniste, iar asta a durat vreo 15 ani. Era si asta o parte a politicii distructive a comunistilor, cei care ii urasc nativ pe intelectuali sau pe cei obisnuiti sa gandeasca. Asta n-o spun eu, ci lozincile fluturate de sustinatorii lui ilici in timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990: „Moarte intelectualilor!”. I-au lasat pe cei care sunt pusi sa educe si pe aceia care vindeca la limita subzistentei, dar acum vin si ii „deplang” ca au plecat; chiar si asa, ipocrizia e completa: cu lacrimi de crocodil plang, dar sunt definitiv impotriva ca aceiasi doctori sa poata vota electronic sau prin corespondenta. In realitate, medicii au plecat nu pentru ca salariile ar fi fost mici in timpul guvernarilor PDL, ci doar pentru ca in Germania, Franta sau Belgia ca medici au salarii pe care nu le-ar putea avea in tara in aceasta perioada, uneori de 4-6 ori mai mari.
Pentru mine va ramane de neinteles ce cauta in Parlament un vierme care si-a recunoscut colaborarea cu politia politica a lui Ceausescu... Nu stiu ce cadere morala poate avea el dupa ce a comis asa ceva, fie si pentru a manca o paine alba si a parveni; sau poate tocmai de-aia...  

"Gargamela" sau "Artemis din padure" (II) Copilaria

Gargamela crescu frumos deoarece batranii si-au sacrificat putinul lor avut pentru ca fetita sa aiba strictul necesar. Se facuse o fetita subtirica si blonda, dar ochii ei albastri ascundeau ceva diabolic. Din aceasta cauza, copiii din sat fugeau de ea, iar sarmana copila trebuia sa se joace singura. Batrana sa mama vedea cum fata e nevoita sa se izoleze, plangea pe ascuns si ar fi vrut sa poata face o minune pentru ca Gargamela sa devina un copil normal. Dar n-avea ce face... Ielele ii dadusera un destin oribil, insa batrana nu stia. Vedea si ea ca privirea fetei avea ceva anormal, inspaimantator, dar nu avea nici o explicatie si nici solutii nu cunostea.
Gargamela petrecea ore bune in padurea de langa bordeiul parintesc si nimeni nu stia ce o atrage atat acolo. Mama ei credea ca rautatea copiilor din sat o facea pe fata ei sa stea atat in padure, dar nu era chiar asa... Nu demult, fetita se juca prin padure in lumina abia zarita a soarelui, printre flori si gaze. Cum mergea ea asa, dadu peste o parte de padure unde arborii erau complet uscati si monstruos contorsionati. Acolo n-ajungea nici geana de lumina si nici flori sau pasari nu erau. De cum intra in Padurea Uscata, in fata ochilor ii aparu o vrajitoare batrana si urata. Avea o palarie mare, haine ponosite, iar in gura stirba tinea o pipa din care tragea alene. Gargamela fusese harazita, stim asta, diavolescului, asa ca imediat se simti atrasa de vrajitoare. In fiecare zi, cotoroanta se ocupa de fetita si o initia intr-ale vrajitoriei. Simtise ea ca avea in fata o creatura diabolica si de aceea o invata toate relele pe care ea le cunostea.
Timpul trecea, Gargamela crestea vazand cu ochii, iar vrajile cotoroantei ii creasera un fizic angelic.  De-acum, fetita era o adevarata vrajitoare, putand sa aduca focul si pustia peste gospodariile satenilor, facea pase care provocau fulgere si putea chiar sa faca mortii sa umble. Firea ei malefica a-nceput sa-si spuna cuvantul pentru prima data cand fata s-a decis sa se razbune pe copiii din sat ce atata amar de vreme o izolasera si-o batjocorisera. Din acel moment, in fiecare zi in sat se petreceau lucruri neobisnuite, tragice chiar. Rand pe rand, copiii din sat incepura a se imbolnavi, unii dintre ei suferira accidente ce-i schilodira pe viata, altii nu reusira sa scape de boli fara a ramane cu betesuguri grave, iar altii murira in chinuri groaznice din cauze necunoascute. In acest timp, Gargamela ranjea satisfacuta de dezastrul pe care il putea produce.
Satenii stiau si ei ca aveau la marginea satului niste batrani a caror fetita starnea frica prin felul piezis in care-i privea, iar bolile si acccidentele pe care copiii le suferisera nu puteau fi intamplatoare; cineva era in spatele acestor lucruri... Facura sfat satenii si mai multi venira sa spuna ca o vazusera pe Gargamela facand niste miscari ciudate, tocmai in partea de padure in care ei nu intrau niciodata de teama duhurilor rele ce ii puteau betegi. Repede ei se gandira ca fetita ce le provoca spaima era in legatura cu acele duhuri rele, asa ca se hotarara s-o alunge din sat. Unii ar fi vrut s-o omoare, dar isi dadura seama ca daca e intr-adevar diabolica nu vor reusi; n-aveau sufletul s-o omoare si mai mult ar fi starnit-o, dar pusera la cale un plan care s-o duca departe de sat fara a mai reveni vreodata.
Intr-una din zile, pe cand Gargamela se afla in Padurea Blestemata, satenii ii luara pe parintii fetei pe sus, ii legara si-i dusera departe, departe de sat, fara ca acestia sa se mai poata intoarce.  Astfel, mica, dar diabolica fetita blonda ramase singura in bordeiul parintesc. Desi invatase a aduce boli si seceta, invatase a minti ca nimeni altcineva, dar si sa cauzeze morti inexplicabile, Gargamela nu stia ce vraji sa faca pentru a avea bani. Ursitoarea beata uitase de acest detaliu sau poate ca nici n-a vrut ca fetita sa aiba parte de o viata mai buna. Asadar, cu studiile vrajitoresti incomplete, malefica se decise a pleca in cautarea batranilor. Lasa padurea si parasea duhurile blestemate, dar nevoia de supravietuire a fost mai puternica.
Luni de zile i-a cautat... Pentru a trai era nevoita sa faca diverse munci, nu tocmai onorabile, dar fusese predestinata... Ziua „muncea”, iar noaptea calatorea. Duhurile o insoteau, dar ea nu stia cum sa si le faca supuse, dar macar se stia protejata. Dupa lungi cautari, Gargamela isi regasi parintii. Erau si mai batrani, e drept, dar tot injghebasera un bordei, undeva departe de un mic oras. Mult se bucurara bietii batrani, dar Gargamela – nu; ea nu stia ce-i bucuria sau veselia copilariei de curand incheiate.
Acum, fata nu mai era fetita de la marginea satului, ci Gargamela de la marginea orasului. Pentru a intra in oras, ea si-a compus o biografie, una fara legatura cu realitatea, dar care spera sa o ajute sa intre printre oameni. Pleca la oras fata, cu intentia de a gasi ceva de lucru. Era greu, mai ales ca ea era o necunoscuta, dar n-a disperat. Era vara si cald peste poate, dar Gargamela mergea prin soarele necrutator in singura ei fusta, una de lana pe care mama ei i-o tricotase. Dar ce conta? Orasenii nu stiau nici cine e ea si nici cat de amarati sunt parintii ei, asa ca putea trece drept printesa decazuta de ale vietii valuri. Asa se si gandi sa spuna celor care vor fi curiosi s-o cunoasca. Intr-un final, Gargamela reusi sa gasesca de lucru intr-un mic magazin alimentar din cel mai rau famat cartier al orasului. Patronului ii turui o poveste, cum ca e din neam de nobili din cealalta parte a tarii, ca e educata la scoli importante, dar pe care n-a putut sa le termine si ca bunica ei o ducea in vacante la Paris. Patronul n-a crezut, dar chiar si asa, la magazinul lui nimeni nu accepta sa lucreze mai mult de o zi, asa ca in acea zi se gandi ca va fi vanzatoare aceasta fata blonda, frumusica si cu privirea aceea ce-i starnea fiori.
Dar n-a fost deloc asa... Gargamela venea zilnic la munca dimineata devreme si nu i se parea nimic dificil sa fie vanzatoare in acel magazin. Clientii o placeau, bucurosi ca vad aceeasi faţa in fiecare zi, iar ea le zambea mereu. Veneau oamenii mai des la magazinul aproape gol pana mai ieri si nimeni nu intelegea ce se intampla. Clientela era majoritar masculina si nu se stia ce ii atrage acolo pe barbati, insa multi cam banuiau... Muncea ziua-ntreaga Gargamela, dar seara ar fi mancat si ea o ciorba... Plata era mica, efortul era mare, de multe ori nejustificat, dar sa manace o ciorba ramanea un vis. Asa se hotari ea sa accepte invitatiile barbatilor ce o vizitau zilnic. Conta prea putin ca erau santieristi, gunoieri sau cersetori; pana la urma, macar putea maca pe saturate o farfurie de ciorba, ba poate si ceva cartofi prajiti ieri si ramasi neconsumati la carciuma sordida din cartier.

Almanahele Garcea

Batalia electorala pentru locale e aproape. In sectorul 5 al Capitalei se vor confrunta doua personaje, ca nu-i pot numi candidati. Unul dintre ei e „clasicul”, „olandezul”, cum ii spune Bombonel – „Marean” care este VanGhelie, iar cel de-al doilea e chiar „independentul” Mugur Garcea Mihaescu. Nu e „Doua (sic!) personaje in cautarea unui autor”, ci o comedie proasta destinata vulgului.
Marean va da cu gratare si telefoane mobile in populatia sectorului, iar Garcea se va prosti spre deliciul analfabetilor din zona. Apoi, „olandezul” va promite inca un economat care odata asamblat, tot supermarket va iesi, va vopsi aleile parculetului de la „Eroilor” si va incerca sa faca sectorul nu la fel de murdar ca de obicei si va cadorisi batranii cu sumele de bani necesare, ca de obicei inainte de alegeri. Imi imaginez si niste „baritoni” de „coloratura” ce vor adasta in ziua alegerilor nu departe de sectiile de vot, cu sacosele de bani de distribuit amaratului de alegator care va vota „cum trebuie”.
Garcea e handicapat; adica are un handicap: e „independent”, desi a intrat in politica printr-un partid... NU’Ş care, dar bine sponsorizat, in Realitate. Va oferi multe vorbe, serii intregi de scalambaieli si va mistocari grosier „almanahele” lui Marean. Din cand in cand va pomeni despre sondajele (patronului sau) pe care oamenii le vor gasi pe „goagal”, dar si despre viziunea sa in ceea ce priveste viitorul unei parti a Bucurestiului. Ce viziune? Nu e, propriu-zis, o viziune, ci mai degraba o tactica menita a-i asigura stapanului sau macar controlul unui sector, daca a esuat lamentabil incercand sa controleze o tara intreaga. In mod necesar, Garcea e un iubitor de Spa, iar asta nu-i poate dauna asa cum s-a-ntamplat predecesorului sau de la prezidentiale.
Cred ca suntem de acord ca VanGhelie va castiga alegerile. El plateste, el dirijeaza „muzica”. Garcea nu va face decat sa ingroase randurile perdantilor, a candidatilor ce pleaca la lupta cu „sansa zero”. Cu toate astea, am senzatia ca de aceasta data rezultatele ar putea fi influentate... Daca aceia care vegheaza la buna desfasurare a alegerilor isi vor face treaba, daca ei vor tine „ochii larg deschisi”, nu m-ar mira deloc ca alegerile sa aiba un alt castigator; daca astia doi vor plusa pe spectacolul pentru „prostime” si daca procesul electoral va fi lipsit de sacosele de bani, care este, foarte probabila ar fi si o victorie neprevazuta a PDL. Dar toate astea sunt greu de infaptuit.

25 apr. 2012

"Gargamela" sau "Artemis din padure" (I) Nasterea

A fost odata... Asa incepe o poveste pentru copii, dar aici avem o istorie de oameni mari cu si despre oameni mici, chiar „pitici”. Asadar, sa incepem a depana fir cu fir povestea Gargamelei fara formula consacrata. Nu vom avea atatia fet-frumosi pe cat si-ar fi dorit ea si nici ilene cosanzene, asa cum se crede dansa, dar hidosenia ei va va tine treji si cu atentia marita deoarece asa trebuie sa fiti cand vorbim despre Gargamela; in caz contrar, blestemata creatura va va ameninta poate chiar viata sau macar casnicia...
Era un an prost; pentru agricultura... Undeva, unde a-ntarcat mutu’ iapa, in fundul pamantului traiau niste oameni sarmani, atat de sarmani incat erau nevoiti sa astepte pana si sa bea apa, deoarece acolo si apa de ploaie ajungea rar. Erau batrani si anemici; mosul era cam lenes si mare iubitor de „apa vie”, pe cand baba era mult mai indrazneata, ajungand chiar sa taie singura mamaliga pe care o vecina miloasa i-o aducea din cand in cand. Ce sa mai vorbim!? Erau saraci lipiti pamantului, dar erau mandri ca ei erau singurii din sat care nu faceau nimic. Atata lene era in acel bordei, ca pana si pasarile evitau sa zboare pe deasupra lui de teama ca se pot contamina si sa ajunga atat de rau incat sa nu mai zboare de atata lene.
In acea atmosfera rarefiata si daunatoare sanatatii se va naste un copil. Cel putin asa il anunta baba pe barbatul ei intr-o buna ziulica: ramasese grea. Mosul nu-si amintea sa aiba vreo vina, dar imediat ce-i aparu ideea, ea si pleca... Era prea greu ca mosul sa inceapa a gandi taman la batranete, dupa ce o viata intreaga nu facuse abuz (ba chiar nici macar uz) de gandire. Mai turna un paharel de „apa vie” si se culca la umbra frunzelor de brusture.
Mosul petrecu opt luni frumoase, mutandu-se de la soare la umbra si de la umbra la soare. In ast timp, baba se tara tot mai greu pentru a taia felii din mamaliga ce-o primea de 2-3 ori pe saptamana, dar era constienta ca trebuie: urma sa aiba un copil, de preferat – un baiat. Toate semnele babesti indicau ca visul i se va implini si va putea sa-i prezinte mosului un ditamai flacaul in devenire. Baba il visa inalt si frumos ca tatal lui sau macar asa cum fusese el in tineretea mancata prin carciumi. Era constienta ca exista riscul ca baiatul, odata crescand sa semene cu tatal sau, ceea ce i-ar fi dat de gandit mosului care ar fi vazut astfel ca propriul sau copil seamana cu vecinul care toata viata a baut de la toti, dar lui nu i-a dat niciodata. Apoi, baba isi aminti ca alcoolul metilic ii afectase mosului vederea, asa ca riscul era eliminat; putea sa-i arate si un ied, ca mosul tot n-ar fi observat diferenta.
Dar iata ca lucrurile nu era scris sa se petreaca asa... Intr-o Noapte de Sanziene, ielele incepura a se juca pe deasupra bordeiului celor doi batrani ajunsi ca vai de capul lor. Prinzand de veste ca mosul doarme bustean dupa o zi mai intens traita cu sticla si paharul (mosul bause toata viata cu „masura”: paharul, ca numarul lor se pierduse undeva in aburii alcoolului metilic filtrat prin paine), una dintre iele se opri cateva clipe langa mosul ce sforaia ca un godac. Vazu sticla pe jumatate plina (desi mosul, inainte de a adormi o vedea pe jumatate goala) si se infrupta din lichidul ametitor ce exhala din clondir. O gura, doua, trei... si cateva in plus si era gata: se imbatase. Ielele fac urat la bautura, iar a noastra nu facea exceptie... Cand era ea mai „atinsa”, descoperi ca sub pamant era o baba insarcinata. Zburand in zig-zag si cu o durere inexplicabila de aripi, ametita noastra se razbuna pe copil; fusese ursitoare candva, dar fusese decazuta de restul ielelor pe motiv de preacurvie. Formulele magice nu le mai tinea minte bine, iar cele bune se amestecara cu celelate, desigur, si din cauza bauturii. Ce-a iesit? Un talmes-balmes din care se intelegeau cuvinte aparent fara legatura intre ele. Zburand avariata, „zana” mai zicea aici: „fata” sau colo: „boarfa”, mai zbura un pic, mai dadea cu capul in copacul de langa bordei: „fir-ar a dracului”, pentru ca apoi sa auzim: „nenorocita”. Se mai odihni un pic bolborosind vorbe de neinteles, dar grele, judecand dupa incrancenarea de pe chipul ei si mai scoase doua vorbe cat de cat inteligibile: „cutra” si „vrajitoare”. Nici nu termina bine incantatia, ca se si deschise cerul. Dintr-o gaura neagra abia cascata, iesi ceva ce nu mai vazuse: era un corp hidos, cu pielea rosie si o coada lunga, sa-i ajunga. Monstrul se apropie de bordei, se uita jur-imprejur si apoi se usura chiar in casa celor doi amarati. O clipa mai tarziu, aratarea disparu lasand-o pe zana decazuta cu gura cascata: „N-o sa mai beau, ca fac prostii la betie”, isi promise ea deceptionata de propria-i slabiciune. Dar era prea tarziu... Raul se produsese.
Mijind zorile, ielele terminara zbenguiala cu faunii si se dusera in treaba lor. In urma ramasera cei doi batrani, bordeiul lor si macheala de zi cu zi. Imediat, pe baba o apucara chinurile facerii. „E prea devreme”, se gandi baba, dar nu apuca sa-si termine gandul ca si incepu sa se vada capul copilului. In chinuri enorme, baba nascu... Dar ce mai nastere! Atrasa de urletele babei, moasa satului veni s-o asiste; era tanara si de curand in meserie, dar moasa facu tot ce stia pentru ca nasterea sa se termine cu bine. In cele din urma, copilul iesi... Cand il vazu, tanara moasa albi brusc si incepu sa spuna vorbe fara sens, iar dintre ele se intelese doar „Gargamel”. Apoi, moasa isi pierdu cunostinta. Cand se uita mai bine, baba vazu copilul si repede intelese ca undeva era o greseala: baiatul mult asteptat... era fata!, poate cea mai hidoasa fata pe care o vazuse ea vreodata. Dar era a ei, asa ca o curata si o inveli in scutece. Ii dadu numele pe care il auzise la moasa, caci nume a crezut baba ca distinge printre vorbele fara sir ale moasei. Asa aparu pe lume Gargamela. (Va urma)

Umbra vantului la CJ Buzau

Vi-l amintiti pe Ion Vasile? Cum care? Senatorul... Nici asa nu vi-l amintiti? Sa va ajut cu cateva date menite a va aminti de el. Primul element este legat strans de al doilea, ca afacerile proprii cu acelea ale lui Omar Haysam... Incepeti sa va amintiti? Ei bine, da, el este ex-psd-istul, ex-unpr-istul si posibil iar psd-istul care ar fi putut lamuri multe „neclaritati” (dar a ales sa n-o faca) in povestea prost tesuta si jucata si mai prost a „rapirii” jurnalistilor romani in Iraq. Va amintiti, desigur ca tocmai jurnalista lui de fata a fost o cheie de bolta a rapirii despre care nici Ohanezian nu se oboseste sa spuna clar; doar povesti.
La UNPR fiind, statea cuminte, fara a face valuri si astepta alegerile locale; stia ca mandat parlamentar nu mai pupa. Marea surpriza a venit cand un parlamentar PDL, Cezar Preda, si-a anuntat candidatura la presedintia CJ Buzau. Ion a protestat vehement, pentru ca n-avea chef sa piarda prajitura, poate ultima (avand in vedere varsta. Posesor al unui CV „incarcat” despre care presa locala a vorbit pana a obosit, „senatorul melcilor” buzoieni a fost ignorat si de partidul in care abia ce intrase cu un an in urma, pe motiv ca fusese eliminat de la cascavalul urmator de psd. UNPR a facut o miscare inteligenta si n-a vrut sa puna un candidat cu „pojar” pe dosare, asa ca Ion a plecat. Ii dorim traditionalul „drum bun si cale batuta...”, dar eu nu-l vad avand vreun castig nici daca se duce la pnl, nici daca linge unde a scuipat – in psd. Socoteala de-acasa nu se pupa mereu cu aia din targ, dar uneori se linge...
Ion Vasile isi negociaza apartenta urmatoare. Asta e normal, pe undeva... Dar senatorul pune conditii, unele fiind chiar deplasate. Ce ofera el partidelor? Un personaj de o nedorita notorietate, nedorita (in mod normal) pentru orice partid, o persoana ce a incetat sa mai fie politica si un candidat complet lipsit de substanta. Realitatea e ca personajul n-are ce oferi. Politic e mort si eliminat de la candidatura de catre toate partidele prin care a fost; dosare incarcate are, notorietate – deloc, popularitate printre buzoieni – zero. Poate spera sa aduca fonduri la bugetul local? As!!! Si atunci ce negociaza el? Umbra vantului.

24 apr. 2012

„Alegerile – ultimul act” sau Finit coronat opus


"Pe o stanca rosie, intr-un vechi partid,
Unde fuge-n vale votul mititel
Plange si suspina Ponta Victorita
Acru si ciufut ca o lamaita."

Am adaptat cateva versuri pentru a ilustra o stare de spirit comuna nu doar lui Pontanel Ciobanel sau lui Antonel Somnorel, ci si intregului usl in ziua alegerilor parlamentare ce urmeaza. Judecand dupa asa-zisele sondaje facute in sprijinul comunistilor, acestia se indreapta in pas saltat spre o majoritate lejera, fie ca vorbim despre locale, fie ca ne referim la alegerile generale. Plecarea pedelistilor, ba la psd, ba la pnl sau pc i-a adus pe cei doi mascarici penibili in pragul orgasmului politic. Fericirea care i-a marcat se vede in fiecare zi mai bine, iar obraznicia declaratiilor creste vazand cu ochii. Tele-vizuinile dau „pe sticla” proaste arogante care turbeaza de fericire ca pot sa anunte cum opozitia rosie are majoritatea in Senat sau chestii asemanatoare. In mod clar, bolsevicii vor prelua puterea, poate chiar inaintea alegerilor din iarna. In timpul asta eu mor de ras... Ia sa vedem de ce...
Pai in Senat, comunistii au preluat puterea ieri. Si? Fac ceva cu ea? Fireste, nu! In doua saptamani incepe vacanta parlamentara si campania electorala. La toamna, usl va avea o alta grija decat puterea din Senat: alegerile celelalte, care sunt delicate inca de acum. Deci puterea lor, majoritatea asta atat de isteric anuntata din toti bojocii este una de palmares, la fel cum a fost si daramarea guvernului Boc acum cativa ani. Somnorel anunta cu mare nesiguranta si preluarea majoritatii la Camera; chiar si asa fiind, tot o majoritate de palmares ar fi pentru ca nu au nimic de facut pentru a-si atinge scopurile. Traian Basescu va fi tot in functie si tot cu ochii pe ei, asa ca visul erotic al lui Felix, cum ca va pune un guvern al lui care sa-i ramburseze TVA-ul (cca. 20 milioane euro) va sfarsi printr-o polutie; si aia diurna.
In cateva zile se va discuta si vota motiunea. Saltimbancii dau ca sigura caderea Guvernului, PDL – din contra. Ce va fi? O sa vedem... Dar, de dragul discutiei, o sa presupun ca motiunea va trece si guvernul Ungureanu va fi demis. Si? Apoi, Presedintele va numi un prim ministru. Logica si bunul simt spun ca tot pe Ungureanu, dar eu cred ca il va numi clar si fara echivoc pe... Ponta! Absolut sigur, Ponta va avea doar doua variante: 1. sa refuze, caz in care asta va face usl sa piarda indiscutabil alegerile generale. Acum, propunerea va fi facuta in prezenta presei, iar Pontanel deja a anuntat cu surle si trambite ca va accepta, asa ca va fi constrans sa accepte. Varianta 2. spune ca va accepta. Ce castiga si ce pierde? „Noi vrem sa facem guvernul ca sa reparam nedreptatile etc., etc.”... Un guvern Ponta va reusi sa nu faca nimic in interesul clientilor infometati de 8 ani de abstinenta bugetara. Acum Romania are niste parteneriate europene, contracte comunitare si obligatii internationale ce nu pot fi incalcate nici cu o nota fara ca guvernul care ar comite asa ceva sa nu fie dat cu capul de pereti. Bani pentru promisiunile lor gaunoase nu sunt si, mai mult decat atat, ar reveni usl obligatiile fata de organismele internationale de a aplica masurile prevazute. Iar asta va dura exact cat sa se piarda si cea mai mica urma de incredere in promisiunile lor desantate. Asadar... si alegerile generale le vor pierde. O posibilitate ar putea fi sa-l dea jos pe Base, cel care ar urmari fiecare miscare a unui guvern Ponta si care ar iesi la tv de fiecare data cand comunistii ar incerca sa inspire ceva mai adanc fonduri bugetare. Dar, „ghinion de nesansa”, pe Presedinte nu-l pot suspenda cu 6 luni inainte de alegeri, deci si varianta asta, tot necastigatoare este. De altfel, Traian Basescu a anuntat clar ca-si va duce mandatul pana la capat; si stia el de ce...
Daca am  vazut ce vor pierde, sa vedem ce vor castiga prin trecerea sau nu a motiunii. Si aici avem tot doua variante de joc. In prima varianta, trecerea motiunii le va aduce atatea belele ca nu le vor putea duce, dar nici un avantaj; poate doar un avantaj de imagine, avantaj ce se va eroda complet in cele 6 luni de guvernare. Daca totusi motiunea nu trece, usl va pierde iar si chiar vartos. Atat au anuntat de cateva ori pe zi, demonstrand cu „tradarile” altora ca vor avea succes, incat contrariul le va pune pe figura masca perdantului de meserie in lupta cu Base. Desigur, acum usl este in corzi: in interior, „meciurile” surde isi vad de treaba lor pentru ca banii sunt la Felix, iar majoritatea politica in uniunea socialista e la ilici. Indiscutabil, si unii si ceilalti au nevoie ca de aer de complicii lor; si psd are nevoie de bani, dar si pnl de reprezentare in teritoriu si parlament. Despartirea lor pre-electorala nu e deloc imposibila, dar, ca si ramanerea impreuna, tot inutila va fi. Se cam apropie scadenta pentru psd... Cele 8 milioane de euro datorie trebuie platite, dar asta n-o poate face psd fara Felix. Cam nasol, dar nici Felix n-are banii astia lichizi, ca de i-ar avea n-ar mai fi cerut de la RCS-RDS 7 milioane euro pentru ca acestia sa poata retransmite in continuare niste programe... libere! Bani nu are, dar varanul ii poarta pe prostovanii lui „coledzi” cu vorba, fara sa uite sa-i faulteze, mai mult sau mai putin discret. Problema varanului este in spatele usii de la psd: „carpa kaghebista”. Vulpe batrana, ilici l-a amusinat de ceva vreme pe parsivul sau coleg conjunctural si stie clar ce pregateste, tot asa cum stie si ce le pregateste Traian Basescu. Stie, dar n-are ce face si nimeni nu poate iesi din „pluton”: Base i-a pus pe partie inca de anul trecut si a bifat fiecare obstacol prevazut a le crapa platosa de ipocrizie cu care bolsevicii s-au blindat. Conform „jocului” basescian (ca tot le place secaturilor termenul), usl merge in jos, chiar daca inca nu se vede clar asta. E ca bulgarele ce pleaca din varf de stanca, fie ea si rosie, si nu poate decide el pe unde sa o ia; altcineva e „Stapanul Inelelor”.
Ca o concluzie, usl este pe dric, dar crede ca e pe cai mari. Poate ca sunt pe cai, dar caii aia sunt chiar cei de la dric, iar drumul se sfarseste trist pentru ei, in decembrie, la cimitirul istoriei.


"Calul troian" al minoritatilor

Un subiect putin discutat in presa este cel al minoritatilor, altele decat vorbitorii de limba maghiara. Imi amintesc ca imediat dupa Revolutie, diversi indivizi apropiati puterii politice responsabile de lovitura de stat au inceput sa constituie diverse minoritati nationale. O minoritate greaca, Romania nu avea, asa ca „responsabilii” cu acest tip de „actiune” au facut una. Era deajuns sa ai un stramos grec sau macedonean din Grecia si erai primit in proaspat constituita asociatie, liga sau cum se numea ea – a grecilor din Romania. Cei care au initiat aceasta asociere de persoane, de multe ori fara mare legatura cu minoritatea respectiva, erau si cei care o conduceau. Si iata, minoritatea greaca era constituita. La fel s-au petrecut lucrurile si cu alte minoritati: italiana, armeana, rusa, sarba, bulgara etc.
Cu fundul bine infipt in fruntea statului, desi nimeni nu-l alesese acolo, ilici a decis ca minoritatile trebuie sa aiba in Parlament cate un reprezentant; fara alegeri, ca alea sunt separat. Asta a dus la prezenta in Parlament a unor reprezentanti care tocesc scaunul fara folos din 1990 si pana azi. E cazul lui Pambuccian, Vainer, Paun etc. M-am intrebat mereu de ce trebuie ca o minoritate, nu conteaza care, sa numeasca si nu sa aleaga un reprezentant. Din acest punct de vedere, gasesc ca e corect sistemul francez care nu introduce nici un parlamentar fara ca el sa fie ales prin vot popular.
Vazandu-se in Parlament, minoritatile au inceput sa se „miste” in consonanta cu dorintele „sefului” si au constituit un grup destul de importanta de parlamentari ce tin in sah relatia Putere-Opozitie. Un veritabil „cal troian”, grupul minoritatilor a facut mereu jocuri individuale (stie Pambuccian ce zic) sau, daca vorbim de grup – jocuri dictate de ilici. Sigur, unii vor protesta cum ca nu e adevarat. Pai ia sa vedem...
Pambuccian, prietenul celuilalt Varujan are destule bube negre in cap ce nu pot fi cuantificate cu PC-urile lui, dar cu dosarele DNA – da. Vainer e Presedintele Comunitatilor Evreiesti si vicepresedinte al CCIMB (Camera de comert Bucuresti), o alta participare la conducere alaturi de oamenii lui Felix si compania. Candva, cand Vainer era presedintele, CCIMB era condus exclusiv de catre psd-isti si persoane cu atributii necunoscute mie, cum ar fi liderul B’Nai Brith.
In momente critice, minoritatile au pus mereu conditii pentru a nu destabiliza tara. Decat asa, mai bine lipsa. Si nu spun asta pentru a sustine ca minoritatile nationale n-ar trebui sa aiba reprezentanti, ci doar ca daca tot ele exista, parlamentarii lor sa fie alesi prin vot popular laolalta cu ceilalti senatori si deputati.i.

23 apr. 2012

Depolitizarea ca „luptă de clasa”


Ipocrizia e de capatai la usl. Profesorasul de istorie la scoala generala, Somnorila joaca pe "dreapta". Cica partiduletul sau de tradatori de tara (nu stiu ca vreunul sa fi luat atitudine fata de minciunile la care au apelat secaturile pt a obtine sanctionarea Romaniei in PE) e unul de "dreapta-dreapta", unul "cu adevarat de dreapta". In liceu, daca facea un pic de carte ar fi aflat ca Partidul Liberal (devenit apoi National Liberal) a fost primul partid de stanga din tara, opunandu-se conservatorilor, cei cu adevarat de dreapta. Mai apoi, doctrina si ideologia partidului l-au recomandat tot ca un partid de stanga, cu usoare "tuse" de dreapta, in perioada interbelica. De cand ilici a aprobat reinfiintarea pnl, acesta n-a avut nici o treaba cu dreapta, ci doar a fost in stanga, mai la dreapta extremei stangi - comunistii lui ilici. Ani de zile aceasta gogorita cu "pnl - partid de dreapta" a functionat la electoratul stangist, asa ca azi Somnorel crede ca poate sa fie nerusinat si sa-si atribuie "adevarata dreapta". Sa-i mai amintesc jivinei ca si colegul lui, Vosganian a facut Uniunea Fortelor de Dreapta cu banii lui Vantu, dar tot partid legionaroid era; azi, toata "presa" tace malc... E "libertatea" cuvantului..
O alta uriasa mostra de ipocrizie este principala masura pe care Somnorel ar aplica-o daca ar castiga alegerile: depolitizarea. Cand il aud, ma cuprinde sila... Imi amintesc, si ca mine – multi altii, ce se petrecea din acest punct de vedere in guvernarile psd, cdr si pnl-psd.
La inceputul anilor ‛90, totul era politizat. Miscarile de protest cereau continuu depolitizarea institutiilor de stat, dar ilici si acolitii lui s-au opus cu indarjire. S-au opus pana cand aceasta depolitizare a devenit o conditie de pre-aderare. Netulburati, comunistii au facut „pasul”... Au schimbat membri de partid cu ... „societatea civila” a fidelilor lor nemembri de partid. Asa si-au instalat in functii diversi indivizi, chipurile independenti. Desigur, au fost si exceptii, iar „depolitizarea” n-a avut cu nimic a suferi pentru ca prim ministru era Fireste; ma refer aici la lunga si penala „pastorire” a Societatii publice de Radio de catre Dragos Seuleanu, membru recunoscut al psd. Nu discut aici despre hotiile comise si nici despre lipsa de masuri din partea autoritatilor pentru ca am amintit anterior (aici I si aici II), ci doar despre „depolitizarea” institutiilor publice. In cadrul acestei „depolitizari”, in aceeasi institutie bugetara au fost pusi in functii (mai mari sau mai mici) oameni ai puterii comuniste. Daca era cineva „cu gura mare” si lua atitudine fata de uriasele hotii comise pe fata, imediat era atentionat: „nu mai critica si tu psd-ul, daca vrei sa-ti fie bine” (Mircea Manole, director general adjunct la vremea aceea). Se putea intampla ca sicanele sa fie chiar fara perdea, asa ca venea acelasi Manole cu „solutia” salvatoare: „inscrie-te si tu la psd si se aranjeaza”. Insa nu toti sunt „intelepti” si nici toti nu se inscriu in partide criminale. Si atunci venea ultima.varianta: „de ce nu te duci la Adriana Saftoiu, ca poti sa mergi la pnl si te ajuta ea dupa aia”. Dar despre ce ajutor era vorba? Asta o stie si Teo Melescanu: problema era ca sleahta de nesatui din bani publici „dadeau drumul la caini” impotriva opozantilor. Asadar, vrei „sa-si cheme cainii”? Treci in haita. Asa ceva s-a petrecut peste tot, multi acceptand inscrierea, fie ea si formala in partidele comuniste.
Asta e „depolitizarea” lui Somnorel: ii schimbam din functii pe toti pe care ii putem acuza de politizare si-i inlocuim cu „ai nostri ca brazii” pe care ii spoim ca „independenti” sau ca „societate civila”.

Cersetoria ia locul „haiduciei”

In urma cu 2-3 ani s-a lansat „pe sticla” indemnul mobilizator „Vireaza 2% din impozit pentru SMURD”; si fraierii au acceptat. Fireste, banii nu la SMURD au ajuns, ci la „Fundatia pentru SMURD” a lui Felix si patronata formal de mai vechiul nostru „prieten”, „Calafat”. Sub poza umanismului si a grijii pentru oameni se ascundea un important interes financiar al participantilor la acest Caritas, in care bagi banii si se pierd de 8 ori, ca sa zic asa.
De cand alegerile l-au dat jos din functia de prim ministru pe primul motociclist (nepedepsit) al tarii, Tariceanu, corporatiile clientilor politici au inceput a scapata. Procesele penale au inceput a se desfasura, iar rambursarile de TVA, cele atat de utile secaturilor rosii au incetat. Tele-vizuinile lor cele „profitabile” din banii returnati de la buget au inceput sau se pregatesc sa intre in faliment. Dar bolsevicii nu se lasa cu una, cu doua...
In lipsa milioanelor luate sau nevirate de la/la buget, slugile de profesie ale celor care fac jocurile au mai descoperit o maniera, indirecta, de a se infrupta din bugetul de stat. Daca fraierii au pus botul la „dati bani pentru SMURD”, de ce aceasta tehnica sa nu fie diversificat aplicata? Asa au aparut clipurile publicitare lacrimogene si rugatoare: „sunteti buni”, „puteti ajuta copiii” etc. Au fost doar cateva dintre „argumentele” care sa le adoarma prostilor vigilenta si sa mearga, spera ei, incolonati pentru a vira 2% pentru „cauze” „feisbucciene”. Intr-unul, obiectivul e „SMURD”, adica Fundatia, in altul e tot „SMURD”, dar cu alte atributii inchipuite, in altul „cauza” o reprezinta „copiii din Delta si bursele pentru ei” sau „cauza” „bani pentru manuale scolare” care oricum sunt gratuite.
Visul abject al secaturilor este sa acapareze acesti 2% si sa-i foloseasca, de exemplu, pentru a plati „protestatari” sau pentru a se sustine in campania electorala. Din usl, psd este un mare datornic si e plin de bani ca broasca de par. Ceilalti complici la tradarea nationala si la furtisagul pe care il pregatesc pentru viitor, pnl, nu sta deloc mai bine... Sponsorizat de catre Felix, pnl-ul lui Antenescu nu poate spera la mari finantari intrucat „sponsorul” are si asa destule probleme si juridice, dar si economice. Pentru lepre, paradisul anilor iliescieni s-a transformat in iadul anilor basescieni; cum sa nu-l urasca sincer (iata ca au si ei ceva sincer;; n-as fi crezut ca pot)?
Sa dam, zic eu, 2% nu ca sa aiba copiii carti pe care oricum le au si nici pentru burse inchipuite, ci pentru prosperitatea economica a comunistilor din bani publici. Vreti?

Treziti la realitate

Politica romaneasca a ajuns sa fie distractiva in vremuri critice. In fond, distractia ne ajuta sa trecem criza mai usor. Sigur, distractiva e si bucuria cetatenilor francezi care jubileaza ca in primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta, Sarko a iesit pe locul doi; trebuie sa-i dezamagesc, dar, oricat s-ar da cu fundul de pamant analistii nostri, alegerile le va castiga tot Sarkozy – omul noroaielor (cica asta inseamna...).
Insa distractia asta e nimic in comparatie cu spectacolul de doi bani oferit „vulgului” de catre usl si, in mod particular, somnorosul George. Trezit din somn dimineata la ora 21, Antenescu da – incredibil, dar adevarat – declaratii: vrea la guvernare!!! Spune el ca de-aia au depus motiunea si ca 300 din 200 de parlamentari PDL trec maine dimineata la prima ora (deci va rata momentul istoric) la usl. Avand majoritatea parlamentara „asigurata”, Crin vrea sa organizeze alegerile „cinstit” si „transparent”; cum singurii care n-au furat din bugetul de stat si nici din avutia nationala sunt „cinstitii” uslasi, e si normal ca niste alegeri la fel de „cinstite” sa fie organizate de ei. M-a distrat grozav aceasta imagine de care un bou (sa ma ierte boii, ca sunt animale folositoare pe langa casa omului) se chinuie sa ne convinga pana in pragul fracturii de neuron.
Aceasta motiune de cenzura este o fantosa agitata „vulgului”. Da, in conditii normale, o motiune este binevenita, dar nu una avansata de niste tradatori de tara si, mai ales, nu in actualele conditii economice. Trec usor peste completa lipsa de substanta a aceste actiuni, ca sa nu ma repet. Soarta acestei motiuni va fi aceeasi cu ale ultimei. Dar sa presupunem ca ea va trece. Ce va urma? Conform Constitutiei, Presedintele va numi un premier, desigur, dar pe cine? Somnorila sustine ca de la ei; cica ar avea majoritatea. Acceptam aceasta premisa... Presedintele nu e obligat sa numeasca primul ministru de la usl nici daca ei ar avea o majoritate in alegeri, asa ca in eventualitatea in care motiunea va trece, Base il va numi pe... acelasi MRU. De altfel, MRU este inca membru (auto-suspendat) al pnl, iar usl n-ar avea ce sa mai comenteze. In sine, actiunea de a da jos un guvern condus de un membru al partidului tau este de un cretinism ce rar putem avea ocazia sa vedem. Chiar daca MRU n-ar mai fi in pnl, secaturile rosii tot n-ar putea sa aiba castig de cauza; este libertatea Presedintelui de a alege ce vrea, ca asa spune Constitutia lui ilici.
Foarte multi ţuţari de pe la tele-vizuini au orgasme paroxistice numai enuntand fanteziile astea, dar nu l-am auzit pe unul sa se gandeasca la consecintele unui asemenea plan idiot. Sa pui in practica o asemenea porcarie STIIND dinainte ca nu vei castiga nimic, decat cel mult un pic de notorietate in plus (pentru ca sunt secaturii notorii) este ori o imbecilitate, ori sondajele alea prea mult si prea apasat difuzate sunt apa de ploaie in comparatie cu cifrele reale. Personal, cred ca ultima varianta este reala. Electoratul nu e compus doar din destepti, dar nici din prosti sadea atatia cati le-ar trebui bolsevicilor, iar adevarata lor fata apare cu claritate in fiecare zi mai mult. Nu, alegatorii nu mai sunt prostii din Duminica Orbului si, dupa 20 de ani, sesizeaza diferenta dintre vorbe, fapte si minciuni; iar de vorbe si minciuni usl a facut risipa. Imi amintesc stupefactia din studiourile tele-vizuinilor cand s-au anuntat rezultatele preliminare care il dadeau drept castigator al alegerilor prezidentiale pe Traian Basescu... Nu le venea sa creada ca dupa luni intregi de minciuni si calomnii, chiar si injurii, Base n-a putut fi infrant. Dar nu Base a castigat alegerile, ci electoratul responsabil; ei au votat in asa fel incat sa evite falimentul de tara pe care comunistii l-ar fi infaptuit in cateva luni si tot ei au dat masura revirimentului national in fata atacurilor perfide ale „partidei ruse”. Acesta a fost doar preambulul... Epilogul va fi in decembrie, cand bolsevicii vor deveni istorie; neagra, dar istorie.