5 oct. 2012

Cei 30 de arginţi ai regelui Mihai


Unii îi zic "Majestatea Sa", alţii "regele Mihai", greşind şi unii şi alţii. Cele două greşeli sunt frecvente şi amândouă desemnează o persoană oarecare, un cetăţean care cel mult poate fi arătat cu degetul. Unui rege i se spune Majestatea Sa, iar asta nu e deloc neobişnuit. Regele Edward al VIII-lea al Marii Britanii, după ce a abdicat pentru a se căsători cu americana Wallis Simpson n-a beneficiat de un asemenea apelativ. Nici nu s-ar fi putut ca În Regatul Unit să fie două persoane cărora să li se spună simultan Majestatea Sa; imaginaţi-vă că s-ar fi întâlnit fostul rege şi cu urmaşul sau la tron şi şi-ar fi spus unul altuia Majestate... Cetăţeanul Mihai nu e rege sau de fapt nu mai e din 30 decembrie 1947 când a semnat actul de abdicare "pentru el şi urmaşi". Aşadar, cei care îi spun rege sau majestate sunt habarnişti sau interesaţi.

Am fost acuzat că îl denigrez pe acela pe care unii îl văd ca pe un martir care a renunţat la tron sub ameninţarea (aici nu mai sunt destul de clare declaraţiile lui Mihai) ba a pistolului lui P. Groza, ba a executării unor presupuşi arestaţi. Pe aceste declaraţii îşi bazează monarhiştii adulaţia. Desigur, fiecare e liber să participe într-o lume de poveste, dar asta n-are legătură cu realitatea. Faptele istorice dovedite nu sprijină deloc născocirile fostului rege. Ce ştim (cu dovezi clare, nu cu poveşti)? Ca în noiembrie 1947, cu o lună înainte de a abdica, regele (pe atunci) Mihai a plecat la Londra, la nunta Elisabetei, actuala regina a Regatului Unit. După 1990, Mihai pomenea ceva despre acceptul pe care Groza şi l-a dat pentru ca el să meargă la Londra. Este aici şi adevăr, dar şi minciună... Minciună e că Petru Groza nu putea să-şi dea acordul pentru ca şeful statului să participe la o nuntă; asta era o problemă de familie a şefului statului şi n-avea de ce să se amestece el în asta. Cu toate astea, un acord al acestuia a existat, doar că el nu se referea la nuntă, ci la scoaterea din ţară de către rege a trei vagoane cu valori, printre care şi o impresionantă colecţie de tablouri şi trei automobile sport de lux. Responsabil cu transportul a fost Jacques Vergotti, administratorul Palatului Regal, cel care a mărturisit în 1970 autorităţilor americane că aceste valori au fost scoase din ţară legal, adică având acceptul guvernului Groza. Americanii n-ar fi avut nici o treabă cu asta dacă la o licitaţie din SUA nu s-ar fi vândut un tablou de El Greco cu suma de 30 de milioane de dolari, fără că vânzătorul să deţină un act de proprietate asupra tabloului. Vânzătorul era Mihai Argesanu (de România) prin firma sa din SUA, iar actele necesare se aflau în... România.

Povestea tablourilor regale începe cu Carol I, mare iubitor de artă. Acesta a lăsat colecţia prin testament urmaşilor săi, dar cu o clauză obligatorie: tablourile trebuie să rămână în România fără a fi înstrăinate. Astfel, în 1947, Mihai a decis că ar fi mai profitabil să plece în străinătate, dacă tot poate lua ce doreşte. Cu toate astea, Groza nu i-a dat decât tablourile, nu şi titluri de proprietate pentru ele. Dacă o făcea ar fi comis o ilegalitate (nu că n-ar fi comis destule şi aşa, dar uite că pe asta n-a comis-o). Că Mihai şi-a vândut parte din tablouri, uneori la limita legii sau chiar încălcând-o, asta e treaba lui. Ceea ce putem reţine fără echivoc este că aceste tablouri au ieşit din ţară în noiembrie 1947 în trei vagoane ataşate Orient Expresului, iar valorile au fost înmânate de J.Vergotti unui bancher elveţian, aşa cum rezultă din mărturia sa aflată în original în arhiva Intitutului Hoover (am şi cota unde se afla acesta, dacă sunt doritori).

Să trecem la povestea lui Mihai cu ameninţările şi cu abdicarea să "forţată". Cât de naiv trebuie să fii ca să-ţi imaginezi că în noiembrie 1947 Groza îl lasa pe rege să plece cu atâta amar de valori, pentru ca o lună mai târziu să intervină ameninţări şi o abdicare aşa-zis forţată? E limpede că la mijloc a fost o tranzacţie prin care unii rămâneau cu stăpânirea discreţionară a ţării, iar alţii – cu o avere considerabilă. Puteam să presupunem că n-ar fi fost vorba despre o tranzactie-tradare, dar atunci de ce Mihai neagă cu vehemenţă că ar fi scos din ţară acele valori, în pofida dovezilor indubitabile?! Poate pentru că e conştient că a trădat o tara pentru bani şi a dat-o pe mâna comuniştilor din nevolnicie, din laşitate sau din interes. Individul e atât de josnic, încât a mai avut şi tupeul de a se victimiza, declarând peste tot cum a muncit el ca un oarecare (!) pentru a-şi întreţine familia. Statul român are TOATE dovezile referitoare la acest transport special din noiembrie 1947, chiar mai mult decât s-a afirmat/dovedit în presă. De ce nu pune pe tapet dovezile pentru a face lumină în povestea abdicării? Nu ştim, dar presupunem... Ce ştim sigur, însă, e că Mihai n-a atacat niciodată în vreo instanţă actul de abdicare şi n-a cerut niciodată declararea nulităţii lui. Nici n-ar fi putut s-o facă... Dacă regii detronaţi din alte ţări est-europene au denunţat imediat îndepărtarea lor forţată, Mihai nici n-a făcut-o şi nici n-o va face vreodată. Mai ales după toate documentele semnate de el şi de reprezentanţii guvernului Groza prin care şi-au împărţit ţara şi beneficiile.

Vezi si:
http://almanahelegoagal.blogspot.com/2011/12/actul-de-abdicare.html#
http://almanahelegoagal.blogspot.com/2011/12/declaratia-lui-jacques-vergotti.html
http://almanahelegoagal.blogspot.com/2011/12/lista-tablourilor-regale.html

Urmarea aici: http://almanahelegoagal.blogspot.com/2013/01/cei-30-de-arginti-ai-regelui-mihai-i.html

8 comentarii:

  1. Salut,

    Chiar daca n-am pus decat vreo doua comentarii, sunt un cititor frecvent si-un aprobator tacut al tuturor articolelor tale. Si de data asta gandesc fix la fel, ba chiar am si un articol in sprijinul celor afirmate de tine si care cred eu ca prezinta desfasurarea evenimentelor in concordanta cu realitatea:
    http://mihaipelin.wordpress.com/2008/03/30/intoarcerea-de-la-londra-si-abdicarea/

    In negocierea/disputa asta, cred ca cei care si-au tinut cuvantul au fost comunistii, iar cel lacom si prost sfatuit a fost regele (e posibil ca regele sa fi cerut si obtinut chiar si o renta viagera din partea statului Roman). In '47 a plecat incarcat cu tot ce a poftit (cu acordul guvernului comunist), iar in '48 a plecat cu mana goala si sut in cur. De aia regele va mentine confuzia asta si se va referi tot timpul la plecarea goala din '48 si nicicum la cea din '47.

    Toate bune !

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun articol. In mare asa stau lucrurile. Sut totusi cateva mici inexactitati istorice legate de Jacues Vargotti si de modul in care au iesit tablourile din tara. Nu cu trenul ci cu un mic avion cu care Regele Mihai a zburat de la Savarsin pana la Viena in 47. De asemenea Regele Carol I a cumparat Colectia Coroanei din fondurile Casei Regale nu ale sale personal, tocmai de aceea bibliotecarul sau Leo Bachelin a descris colectia de picturi intr-un catalog. La moartea lui Carol I, prin testamentul regelui, Colectia Coroanei a fost lasata poporului roman si doar in administrarea institutiei Coroanei. In momentul de fata au fost identificate patru tablouri care apar descrise in catalogul Bachelin. Este vorba de doua El Geeco, un Tintoreto si un Francia

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am date care sa confirme iesirea din tara a tablourilor cu avionul. Vergotti a declarat americanilor ca asta s-a-ntamplat cu trenul. Corecta observatia privitoare la colectia de tablouri lasata doar in administrarea Coroanei de catre Carol I. Tablourile vandute, stiu de un El Greco si un Zurbaran, ambele adjudecate in SUA cu suma totala de 33 milioane dolari.

    RăspundețiȘtergere
  4. Despre tablouri si despre scoaterea a cel putin catorva dintre ele cu avionul, povesteste Jacues Vergotti in cartea sa de memorii "Fara drept de intoarcere in tara". Doua tablouri semnata El Greo care apar descrise atat in catalogul Bachelin cat si in cel redactat mai tarziu de Busuioceanu au fost vandute de Mihai prin intermediul casei Wildenstein. Cele doua panze sunt "Martiriul Sfintului Sebastian" si "Portretul lui Giacomo Bosio" Prima figureaza intr-o colectie privata din Franta, iar cea de-a doua la Kimbell Art Museum, in Fort Worth, Statele Unite ale Americii. Al treilea tablou, intitulat "Concerto" si pictat de artistul italian Tintoretto, se gaseste in Colectia Labadini din Milano. Un al patrulea tablou "Madonna" de Francia a fost donat Muzeului de Arta a Romaniei de un ginere a fostului rege care a declarat ca l-a primit de la socrul sau.

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc pt detalii! Extrem de bine venite.

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut! Bine documentată postare, completată la temă, cu detaliile din comentarii. Păcat că lucrurile astea, cunoscute probabil în cercurile puterii, usor de probat cu documente- continuă să fie ţinute "secrete", în afara istoriei oficiale. Ca şi altele...

    RăspundețiȘtergere
  7. Sarut mana, Nora! Am observat ca a inceput propaganda pro-Mihai (ca nu e propriu-zis pro-monarhista), asa ca e datoria mea sa scot la iveala macar o parte de adevar. Mai este o parte, cea cu informarea pe care primul ministru britanic, Atlee i-a facut-o regelui Regatului Unit referitoare la decizia luata de Mihai la Londra de a nu se mai intoarce in Romania (noiembrie 1947). La scrisoarea respectiva inca nu am acces, dar cred ca va trebui s-o scot la lumina. Fireste, ea exista macar ca informare si in fondul arhivistic roman, dar cine mai poate sa le publice in actualele conditii?

    RăspundețiȘtergere