Ministrul Discuţiilor şi al Educaţiei – un alt incompatibil al guvernului

 După „Kalinka Dumitrescu” şi Mang/afaua copy-paste, Mickey Mouse l-a numit la Educaţie pe... „ministrul dialogului”. Cred că ori postul respectiv este marcat de neşansa, ori psd-ul are doar analfabeţi şi sferto-docti pentru a ocupa fotoliul respectiv. „Kalinka” era o mincinoasă care se împăuna cu studii inexistente şi care „înnota” (Marean ar fi zis, probabil „ânnota) printre „rechinii” cu accent moscovit. Mang a fost şi este o mangafa ce a făcut de basm un întreg sistem de învăţământ nu doar în presa din România, ci şi în cea internaţională plagiind ordinar lucrări ale unor cercetători străini, una dintre „opere” fiind chiar complet greşită şi abandonată de autor ca nefiind utilă. Cu mare greutate, Mang a demisionat, lucru rar la comunişti...

Locul ocupat până mai ieri de mangafa a fost dat de Ponta, interimar, lui Liviu „Marean” Pop, titularul de la Dialog. Trec peste bizareria de a fi înfiinţat un minister cu atribuţii nu tocmai clare; mâine-poimâine Mickey Mouse poate inventa şi unul al conversaţiei sau al ceaiului de la ora 5 sau, de ce nu, un minister al desenelor animate, că tot permite bugetul crearea de funcţii ministeriale pentru clienţii politici. Nici actualul interimar de la Educaţie nu e mai breaz ca precedenţii săi colegi...

Întâi, Pop este pus acolo ca interimar. Ce interimat asigura el? Este umplutura sindicală menită a ţine fotoliul cald pentru Abramburica, momentan ocupată cu procesele de incompatibilitate. Desigur, „micul Che” se bazează pe dinozaurii politicii comuniste, aşa că a pus şi va pune în funcţiile de responsabilitate publică „cadrele de nădejde” remarcate prin apropieri nepotrivite de GRU – la externe sau Andronescu, aceeaşi care propunea începerea studiilor universitare fără finalizarea celor liceale (după modelul „olandez” VanGhelie), la Educaţie. Dar până ce Abramburica îşi va fi rezolvat problemele cu justiţia, Pop e foarte „bun” la Educaţie.

Ca ministru, Pop e inutil, dar nu inutilitatea sa e subiectul, ci incompatibilitatea sa din 2004 şi până în prezent. El a fost simultan director adjunct la Liceului Teoretic „Bogdan Voda” din Vişeu de Sus şi preşedinte al Sindicatului Liber din Învăţământ Maramureş (din 2007 şi Secretar General / Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ). Aşadar, Pop a fost vreme de 8 ani incompatibil. Dacă sindicatele din România ar fi nişte organizaţii de sine stătătoare, asociaţii profesionale oneste care să lupte cu adevărat pentru drepturile membrilor săi, atunci Pop ar fi trebuit să aleagă între cele două funcţii fundamental incompatibile conform legilor organizării sindicale şi, în general, conform legislaţiei romane. El nu putea să fie în acelaşi timp şi reprezentant sindical, dar şi director, funcţie asimilată Administraţiei. Aşa ceva este o încălcare a legii ce trebuie sancţionata, deşi mă îndoiesc după ce Mickey Mouse a ajuns să-l pună pe lăcătuşul-mecanic Corlăţean la justiţie şi se pregăteşte să-l numească pe „păpuşelul” Alistar din august, când îi expira sancţiunea aplicată de justiţie, la un alt minister inventat special pentru el. În plus, Legea 54/2003, Legea Sindicatelor, prevede la art.11(1) ca „pe perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizaţia sindicală contractul său individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă, iar aceasta îşi păstrează funcţia şi locul de muncă avute anterior, precum şi vechimea în muncă, respectiv în specialitate sau în funcţia publică deţinută, în condiţiile legii. Pe postul acesteia poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată determinată”.