 |
| Teatrul National |
Ziua cea mare a venit. Guvernul
Mickey Mouse are şansa de a trece cu un relativ succes prin Parlament. Născut
pe bancheta din spate a maşinii, guvernul este populat cu tot felul de vietăţi,
care mai de care mai „atins”. Mickey Mouse însuşi este marcat de escrocheria
pusă la cale pentru a pune mâna pe vila Nadiei Pandrea, fiica lui Petre Pandrea
şi nepoata lui Lucreţiu Pătrăşcanu. N-o să insist prea mult asupra acestei poveşti,
dar câteva detalii nu strică. Aflat la Paris, unde are domiciliul stabil d-na
Pandrea, Mickey Mouse i-a propus cândva să-l împuternicească să ia pe numele
lui vila confiscată de regimul comunist şi care se află sub Legea 112, urmând că
ulterior să i-o cedeze. Prietena de familie cu alde Ponta încă din copilăria
actualului premier doar desemnat încă, Nadia Pandrea i-a semnat hârtia. „Zburdalnicul”,
uitând că îşi petrecea vacanţele tocmai la ea acasă, exasperând-o pe gazdă cu „activităţile” sale, se întoarce fericit că a făcut afacerea vieţii lui. A
trecut vila pe numele său, iar proprietara de drept s-a-ntors în ţară la un moment dat, convinsă
fiind că va intra în posesia casei la care avea dreptul. Nu mică i-a fost
surpriză, când fiul prietenilor săi, acelaşi Mickey Mouse, a anunţat-o că...
vila e a lui deoarece chiar ea i-a cedat-o în scris. Desigur, doamna păgubită în
cel mai pur stil bulevardier (cred că „Maradona” se numeşte infracţiunea) a înaintat
o acţiune în instanţă, una lipsită de şansa de a-i aduce proprietatea înapoi. Aşadar,
prim-ministeriatul sau este marcat de infracţiunea numită „abuz de încredere”,
dar asta nu reprezintă mare lucru în raport cu „performanţele” găştii de „patrihoti”
numiţi în funcţii de miniştri.
Cine putea să fie mai nimerit la
Justiţie, decât T. Corlăţean
care a şocat populaţia cu declaraţia sa !?
Din acel servilism faţă de şefii lui, egal cu obrăznicia joasă faţă de
adversarii politici, Corlăţean are idei referitoare la justiţie demne de un lăcătuş-mecanic.
De curând, cerea ca procurorul care şi-a permis să-l acuze pe Bombonel să fie
arestat; i-ar fi dorit el, poate, şi un pluton de execuţie, dar ştia că asta nu
permite legea; sau nu încă... Aceasta nominalizare mă face să simt fiori reci
dacă mă gândesc la cei care-şi vor căuta dreptatea prin tribunalele româneşti.
Ideea lor o ştiu, că am simţit pe pielea mea „justiţia” „naţional-socialista” a
celor care vin din nou la putere pentru a aduce lapte şi miere; a aduce sau a
duce în interes propriu şi de partid. Dar cum justiţia nu se face nici cu
lapte, nici cu miere, Corlăţean rămâne doar să-şi facă „datoria” şi să-i scape
de braţul lung al legii măcar pe Voicu şi compania, dacă pe Şeful e cam greu să-l
salveze. De altfel, revanşa politica drapată în justiţie este exact ceea ce ne
anunţă chiar Mickey Mouse în urmă cu câteva săptămâni că ne pregăteşte.
La Educaţie o numise pe Cora
Dumitrescu. În urma distracţiei generale pe care aceasta a provocat-o,
premierul desemnat a retras-o bălmăjind un pretext greu de reţinut în avalanşa de vorbe goale cu care Ponta şi-a acompaniat discursul
care anunţa înlocuirea ei cu o altă „piesă”, senatorul Ioan Mang. Acesta este
un personaj cu o activitate ce a scăpat opiniei publice, alegătorii de mâine. Trec lejer peste acuzaţiile de afaceri
necurate cu bani publici/afaceri cu statul şi mă întorc un pic în timp, mai
precis în 16 noiembrie 2011, când senatorul de Bihor a susţinut o declaraţie
politică, aşa cum reiese de pe site-ul Senatului. N-o să reproduc decât câteva
pasaje din „preţioasa” viziune în ceea ce priveşte Educaţia a ministrului
nominalizat de către şeful său de partid pentru a ocupa respectivul portofoliu:
„Conform proiectului prezentat de
Ministerul Finanţelor Publice, bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului va fi diminuat în 2011 (a vrut să spună 2012) de la
8,92 miliarde de lei la 8,71 miliarde de lei. Ţinând cont de cursul leu-euro, în
2012 bugetul prevăzut pentru educaţie va fi de circa 2 miliarde de euro,
ceea ce reprezintă sub 2,5% din PIB, cel mai mic buget al educaţiei din
ultimii 20 de ani. Reamintesc faptul că în Legea educaţiei, pe care
Guvernul Boc şi-a angajat răspunderea, se prevede foarte clar că începând cu 1
ianuarie 2012 bugetul educaţiei va fi de 6% din PIB. Avem deci o încălcare
gravă şi premeditată a legii chiar de către cei care au elaborat-o”. Aşadar,
dl. Mang critică „tare” Puterea, ceea ce e normal; poate că guvernul Puterii a încălcat
legea, dar iată, în postul de ministru a venit acum chiar „reclamagiul” de
atunci. Fără dubiu, el vine cu hotărârea de a „îndrepta nedreptăţile” şi de a
acorda Educaţiei (dl ministru, „educaţie” se ortografiază cu majusculă în
anumite situaţii, mai precis, când vorbim despre Minister şi nu despre educaţia
dv. politică sau de altă factură, motiv pentru care mi-am permis să vă indic
mai sus/jos) cele 6% din PIB pe care susţine
că le prevede legea. Atrag atenţia dlui Mang că în caz contrar se face vinovat
de „o încălcare gravă şi premeditată a legii”, deoarece cunoaşte indubitabil
prevederile ei, altfel n-o amintea în discurs.
Acelaşi senator, pătruns de un elan „revoluţionar”
insuflat de partidul domniei sale, adăugă: „Tocmai
de aceea, nici eu personal şi nici Partidul Social Democrat nu putem fi de
acord cu această construcţie bugetară propusă de PDL şi (de) Cabinetul
Boc. Pe cale de consecinţă, solicit în mod imperativ prim-ministrului Emil Boc,
ministrului finanţelor, Gheorghe Ialomitianu şi ministrului educaţiei,
Daniel Petru Funeriu, reaşezarea bugetului alocat învăţământului. Nu
vreau decât un singur lucru: respectarea Legii educaţiei naţionale
şi alocarea a 6% din PIB pentru sistemul de învăţământ”. E limpede că apa de izvor că senatorul Mang este cel care va scoate bani din piatra seaca şi va „reaşeza” bugetul ; altfel nu doar ca va încalca
legea, ci îşi va călca în picioare şi „principiile” atât de ritos declarate.
Închei tot cu un citat emblematic din
declaraţia politică pe care senatorul Mang a susţinut-o în Senat: „Deja amânaţi cu plata salariilor câştigate în
justiţie, aceştia (profesorii) sunt pedepsiţi din nou, pentru că, prin măsurile
bugetare pentru anul 2012, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului nu vrea doar să le îngheţe salariile,ci, de fapt, doreşte îngheţarea în
sărăcie a dascălilor din România”. Nu-i bai! Las’ că a venit „haiducul”
Mang ca ministru al Educaţiei şi acum va face dreptate; sau poate că nu...
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu