Nu este
cestiune care să fi fost exploatată cu
mai multă sfruntare de către partidul
roşu în contra partidului conservator decât cestiunea
finanţelor statului. Arma obicinuită a acestui partid, calomnia , nu a fost de ajuns: oficioşii
şi oficialii partidului nu s-au sfiit să
recurgă la arătări neexacte , la contradicţiunea cea mai vădită între vorbă şi faptă, ba chiar la minciună în toată goliciunea ei, pentru ca să înnegrească pe adversarii
lor şi să se laude pe dânşii .
Chiar mai
alaltăieri ,,Românul" revine din nou, cu ocaziunea prezentării bugetului
pentru anul 1881, şi repetă ceea ce de mii de ori i s-a demonstrat că nu este
exact:
Că numai de
la 1869 s-ar fi ivit deficitele , pe când cu toţii ştim că împrumutul domenial s-a contractat în singurul scop de-a
plăti datoria flotantă a statului, sporită în mod spăimântător
mai cu seamă prin gestiunea roşiilor din 1867 şi 1868;
Că
conservatorii au creat diferite impozite în
anii 1871 — 1875, pe când iarăşi este
cunoscut că drumul de fier Stroussberg este o moşteniră
lăsată de roşii şi că dânşii
contractaseră obligaţia pentru stat de-a plăti de la un an la altul o
anuitate de 19 milioane fără măcar să se fi preocupat
de a-i da pentru aceasta resursele necesare, lăsând guvernului care urma după dânşii
ingrata misiune să pună tezaurul public în stare a-şi îndeplini
obligaţiunea;
Că bugetele conservatorilor erau fictive şi că ale roşiilor sunt echilibrate ; că conservatorii făceau
împrumuturi pentru ameliorarea lor, iar că roşii le echilibrează şi fără împrumuturi şi
fără impozite nouă; că veniturile
sub conservatori se umflau în mod
artificial, pe când sub roşii veniturile sunt prevăzute cu o stricteţă matematică. (Vom avea ocaziune în cursul studiului ce
vom face asupra bugetului anului curent să demonstrăm
puţinul temei şi puţina exactitate a
acestor arătări ); că guvernul
conservator ar fi lăsat după declaraţiunea d-lui Strat
o datorie flotantă la începutul
anului 1876 de 30 milioane, pe când ,,Românul"
ştie că susţinând aceasta spune un
neadevăr. Astăzi este demonstrat pentru toţi, chiar prin situaţiunile tezaurului publicate de roşii, că
jena momentană de la începutul anului 1876, de vreo 16 milioane, a fost cu
totul înlăturată prin rămăşiţele din 1874 şi 1875, ce aveau să se încaseze şi cari s-au şi încasat. Acele
rămăşiţe covârşeau datoria flotantă din acel timp şi, dacă s-ar fi dat de
roşii la destinaţiunea lor, adecă la plata puţinelor
mandate cari erau în suferinţă la începutul anului 1876, statul nu ar fi
avut nici o datorie flotantă de pe urma
conservatorilor, căci ei n-au lăsat bonuri de
tezaur în circulaţiune . Dar roşii au
profitat, cu buna lor credinţă obicinuită, să soldeze
bugetele lor cu resurse pe cari le sustrăgeau din încasările anilor anteriori
lăsate de conservatori, şi nu numai au mănţinut mica datorie flotantă din anul 1876, dar au sporit-o , suind-o
la 49 milioane la începutul anului 1880, şi astăzi numai Dumnezeu ştie
la ce sumă, căci pentru contribuabili şi Corpurile legiuitoare există cel mai
mare întunerec asupra celor ce se petrec în Ministeriul de Finanţe.
În adevăr, situaţiunea tezaurului
la închiderea exerciţiului 1879 ne
este cu totul necunoscută. Poate Constituţiunea, poate legea contabilităţii să oblige pe ministrul de
finanţe să prezinte la deschiderea Corpurilor legiuitoare expunerea situaţiunii? O asemenea îndatorire
este sfântă numai pentru conservatori şi
a şi fost îndeplinită de dânşii în tot timpul guvernării lor, de la 1871 la 1876. Nu numai situaţiunea se
prezenta la fiecare an şi încă, înainte de depunerea
bugetului pentru anul următor, dar la fiece trimestru se publica pe atunci o situaţiune prin „Monitorul
oficial" din care orice contribuabil putea vedea mişcările fondurilor
publice, încasările şi cheltuielile. Dar pentru roşii obligaţiune nu există,
ferească Dumnezeu! Partidul roşu este întreaga naţiune; dd . Brătianu şi Rosetti fiind personificarea cu două feţe a
partidului, destul este ca d-lor să cunoască situaţiunea finanţiară; ce
trebuinţă mai este dar ca reprezentanţii ţării să fie informaţi ? Ce drept are coteria dreaptă,
cum ne califică ,,Românul", să se amestece şi să cerceteze afacerile
publice? De aceea nici publicaţiune a gestiunii tezaurului,
nici dare de seamă către Corpurile legiuitoare. În asemeni condiţiuni îi vine
lesne „Românului" să decerneze partidului
său cununi de lauri pentru gestiunea anului 1879 şi a anului 1880. Victoria
este dobândită fără contradictori .
Suntem la finele
lui ianuarie. Sesiunea ordinară începe la 15 noiemvre
şi se sfârşeşte la 15 febr . Sub pretext că Corpurile legiuitoare
n-ar avea timp să discute bugetul în timpul de la 15 noiemvre la 1 ianuarie, astfel ca bugetul să fie votat înainte de
termenul când urmează să se pună în aplicaţiune (în realitate însă fiindcă guvernul
roşu nu-şi face datoria, căci d. Brătianu se ocupă de orice afară numai de îndatoririle sale administrative) d-sa a
obţinut cu înlesnire de la partizanii săi schimbarea anului bugetar. Începutul
lui s-a transportat de la 1 ianuarie la 1 aprilie şi ţara a făcut astfel un nou
progres roşu; avem acum un an calendaristic şi
un an bugetar.
Cel puţin
acum eram în drept să, aşteptăm ca bugetul să poată fi discutat la timp şi să
fie discutat serios, cu atenţiune şi în amănunt .
Ne-a mai rămas însă numai 15 zile până la
finele sesiunii . Vom obţine dar iarăşi
sau un buget votat cu iuţimea vaporului ,
precum se votează de către roşii orice lege importantă; sau vom vedea iarăşi prelungindu-se sesiunea ordinară şi devenind o
sesiune fără sfârşit . Oare să nu fi fost
acesta adevăratul motiv al schimbării anului bugetar? Aşa se dă o aparenţă de legitimare rentei anuale ce s-a ingajat d. Brătianu să deserveze d-lor deputaţi, plătind diurna
nu trei luni pe an, precum o prevede Constituţiunea, ci cîte şase şi
şapte luni pe an. Apoi această lungire a sesiunii mai are şi avantajul să discrediteze Senatul, instituţie atât de agreată de
roşii; căci în timpul sesiunii ordinare dd . senatori neavând
nimic de lucru, este firesc lucru ca mai târziu
Senatul să se descomplecteze , dd . senatori neputând
şedea cîte 6 şi 7 luni în Bucureşti, ca să aştepte bunul plac al d-lor deputaţi
ca să discute vreo lege importantă.
Oricum ar
fi, în sfârşit avem dinainte-ne proiectul de buget al anului 1881,
precum l-a conceput d. Brătianu. Bugetul ne înfăţişează la venit 119 671 214
lei şi la cheltuieli aceeaşi sumă; cu alte cuvinte, bugetul este echilibrat până la o para.
Ne grăbim a
exprima d-lui Brătianu adminiraţiunea noastră
pentru minuţiozitatea lucrării sale. Dacă
d-sa n-a moştenit de la d. Dimitrie Sturza gustul statisticei finanţiare şi n-a fost în stare să ne dea o
ediţiune de dare de seamă furnicând de
cifre şi de combinaţiuni — cari conduceau adesea la concluziunile cele mai fantastice, precum obicinuia d. Sturza —
apoi cel puţin d. Brătianu a învăţat de la d. Sturza amănunţimea migăloasă , şi potriveala
de cifre, căci ne prezintă un buget echilibrat
matematiceşte . Bugetul d-sale va avea nici mai mult nici mai puţin decât (lăsând milioanele
şi sutimile de mii la o parte) 214 lei
cheltuieli şi 214 lei la venit; adică nici un leu mai mult, nici mai puţin decât 4.
Putem încă
exprima d-lui Brătianu gratitudinea noastră pentru modestia sa. Odată intrat pe
calea potrivelelor de cifre, apoi de ce
nu ar fi mers mai departe, de ce nu ar fi creat chiar un mic excedent ? Ce merit ar fi fost pentru d-sa să
ne arate că venitul este de 216 lei şi cheltuiala de 214 lei. Cei doi lei excedent ar fi putut cere să i se voteze
d-sale, ca să-i toarne în aur şi să-i poarte ca medalie pentru primul buget cu
escedent care s-a votat în România!
Dar ce alt decât un buget de potriveală se poate numi un asemenea buget. Până vom intra în amănunte ca să dovedim
aceasta să cităm numai pasajul de la pagina VIII
din expunerea de motive:
Amenzi judiciare s-au
prevăzut 310 000, şi d. Brătianu zice:
Această sumă, deşi mai mare decât mijlocia încasărilor
pe cinci ani, care este de lei 123 387, este egală cu a anului curent. Ea
s-a mănţinut deoarece încasările din amende se
măresc din ce în ce.
(Aceste încasări au mers de la 1875 încoa tot descrescând , precum se dovedeşte prin tabloul
de la pagina 6 a expunerii de motive. în
anul 1879 n-au fost decât de 105000 şi d.
Brătianu prevede aproape întreit !)
Găsim de
prisos a compara bugetul în bloc al
anului 1881 cu acel al anilor anteriori. Asemenea comparaţiuni
n-au nici un folos. A zice spre pildă, în genere, că înainte bugetele
fiind numai de 80 — 90 milioane şi acum fiind de 119 milioane, bugetul cel nou
este sporit peste capacitatea
contribuabililor; sau a zice că sporirea simţitoare
a bugetului unui an în comparaţiune cu bugetul anilor anteriori este un indiciu al sporirii
avuţiilor particulare nu este exact în mod absolut. Pentru ca o
comparaţiune să poată duce la concluziuni temeinice
trebuie ca termenii de comparaţiune să fie identici
. Aşadar am conchide greşit dacă am judeca spre pildă bugetul 1881 numai
după totalitatea sumei de la venit şi de
la cheltuieli, căci este firesc lucru ca bugetul pentru 1881 să prevază o sumă totală superioară celei de mai
nainte, pe cât timp în acest buget s-au
introdus veniturile şi cheltuielile Dobrogei ,
s-au prevăzut veniturile brute ale monopolului tutunului şi ale băuturilor,
cari neapărat trebuiesc să fie cu mult superioare celor prevăzute în bugetele
anterioare, ce nu cuprind decât veniturile
nete şcl . Precum iarăşi, când de la un buget normal al unui an oarecare
am trece în viitor la un buget urcat peste măsură, unde sporirile fiecării ramuri de venit n-ar fi rezultatul progresiunii naturale, ci o umflare arbitrară, am greşi dacă am conchide că
avuţia publică a crescut şi că prin o bună administraţie s-au îmbunătăţit resursele fiecărui particular.
Când voim să
criticăm un buget trebuie să vedem cum se justifică produsurile de venituri şi la ce cheltuieli sunt destinate să fie întrebuinţate. În
asemenea condiţiuni am fi dorit ca roşii să fi judecat gestiunea partidului
conservator. Noi ne propunem a o face
pentru anul 1881 în numerile viitoare. Un
contribuabil va fi fericit să plătească contribuţia
sa, va admite chiar un impozit sau
un împrumut, numai cu condiţiune de a vedea că prin impozitul său, prin împrumutul ce s-ar face, se aduce o îmbunătăţire reală, sub toate privirile, ţării
sale; căci de la asemenea stare generală bună va profita şi dânsul , iar cheltuiala ce a făcut prin plata
impozitului i s-a reîntors prin bunul ce a tras şi dânsul îndeosebi din acea îmbunătăţire
generală. Nu credem că bugetul pentru 1881 să dea contribuabilului
asemenea satisfacţiune şi nu credem
aceasta întemeindu-ne pe cele ce se
petrec în ţară de cinci ani încoa.
[30 ianuarie 1881 ]
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu