De cînd guvernul conservator s-a retras, partidul conservator observă o atitudine foarte rezervată, dar statornică. Înainte de a fi izbucnit războiul, cu ocaziunea încheierii convenţiunei, în cursul războiului, după încheiarea păcii, în sfîrşit totdeauna şi faţă cu toate chestiunile mari, partidul conservator a combătut guvernul, dar niciodată nu i-a făcut greutăţi. În deosebi „Timpul", organul partidului conservator, a combătut mereu pe guvern, 1-a combătut adeseori chiar cu multă amărăciune; niciodată însă nu a uitat că, fie oricît de rău, acest guvern din nenorocire reprezentă statul român.
Dovadă ne sînt coloanele acestui ziar. Ca opoziţie, am dat părerea noastră asupra faptelor guvernului ne-am rostit asupra politicei ce credeam că este bine de a se urma din partea statului român şi adeseori, plini de amărăciune, am mustrat pe aceia cari nu voiau să înţeleagă sfaturile bărbaţilor politici din partidul conservator.
Atunci cînd era vorba să se încheie o convenţie cu Rusia, ne-am rostit în cuvinte lămurite că atitudinea statului român faţă cu Rusia trebuie să fie rezervată, plină de respect, dar demnă şi hotărîtă.
Cu toate aceste guvernul a încheiat convenţia de la 4 aprilie, care ne impunea imense sacrificii morale şi, în urmă, a încheiat alianţa morală, care ne-a impus imense sacrificii materiale.
Am combătut guvernul pentru aceste fapte, dar noi înşine am rămas consecuenţi în atitudinea noastră faţă cu Rusia; totdeauna rezervaţi, plin[i] de respect, dar demni şi hotărîţi
În urmă, la încheiarea păcii, s-au adeverit temerile noastre, exprimate încă din vreme cu atîta stăruinţă.
Guvernul şi organele sale au căzut acum din o extremitate într-alta şi au început să ieie o atitudine violentă faţă cu Rusia ; noi însă am rămas consecuenţi, adică rezervaţi, plini de respect, dar demni si hotărîţi.
„Românul" dezminţea încă ştirea despre cererea de retrocedare a Rusiei, predica încă cetitorilor săi încredere în generozitatea ţarului, pe cînd, luînd act despre zgomotul răspîndit, noi puneam la îndoială temeinicia lui, dar în acea vreme declaram scurt, cuprinzător, cu demnitate şi hotărît: ,,Nu dăm nimic Rusiei si nu primim nimic de la Rusia. Voim să întreţinem relaţiuni de bună vecinătate cu ruşii, dar nu putem jertfi nimic de dragul lor".
Iară atunci cînd organele ruseşti au început să pună la îndoială drepturile României asupra Basarabiei, nu ne-am pierdut răbdarea, nu am devenit insolenţi faţă cu o puternică invazie, ci am răsfoit cărţi, ne-am folosit de munca altora, am adunat dovezi si am arătat că poporul român niciodată nu a renunţat la drepturile sale asupra Basarabiei şi că prin urmare nici astăzi nu are dreptul de a renunţa.
De la început deci pînă în ziua de astăzi „Timpul" a umblat pe o cale croită de iubire de ţară, de buna chibzuinţă şi de cunoştinţa trecutului şi prezentului acestei ţări; de la început pînă în ziua de astăzi el şi-a rămas consecuent şi la 4 aprilie nu susţinea decît aceea ce susţine şi astăzi.
Dovadă ne sînt coloanele acestui ziar.
De cîtva timp însă protivnicii noştri au adoptat programul nostru politic şi, voind să-l aplice, nu numai îl duc ad absurdum, ci îşi mai dau silinţă de a încredinţa lumea că noi combatem acest program, în vreme ce nu combatem decît lipsa de capacitate a oamenilor ce vor să-1 aplice.
Astfel „Românul", în numărul de la 27 aprilie, arată cetitorilor săi cari sînt faptele patriotice ale guvernului. După aceea întreabă :
Ce făcură şi ce fac în acest timp membrii şi aderenţii ministerului Catargi?
Membrii ai ministerului Catargi nu sînt decît bărbaţii politici al căror organ e ,,Timpul", deoarece chiar o parte din partidul conservator a părăsit pe ministerul Catargi. Organ deci al aderenţilor ministerului Catargi e ,,Timpul" îndeosebi „Timpul". Ei bine! Ce au făcut „Timpul" pe cînd guvernul muncea pentru fericirea patriei?
Orice lovire din partea guvernului rusesc, susţin că cu dînsul este dreptatea şi cu noi nedreptatea.
Aşa zice „Românul" !
Am zis demult că oamenii cari scriu în ziarul „Românul" nu sînt vrednici de a sta de vorbă cu noi: nu-i mai putem dar mustra pentru grosimea obrazului lor. Ne cuprinde însă o uimire cu totul obiectivă cînd ne vedem faţă cu fenomenala îndrăzneală de a rosti astfel nişte cuvinte atît de grave, cu toate că acela care le rosteşte trebuie să ştie că ele cuprind un neadevăr.
„Ne cere Basarabia : BINE FACE, zic ei PRIN BROŞURE".
Zic ei ?! ―
În o singură broşură s-a zis ceva de asemeni, şi „Timpul" a declarat scurt şi lămurit că scrietorul acestei broşuri nu e membru al partidului conservator şi că acest partid combate vederile cuprinse în acea una singură broşură.
„BINE FACE, zic ei prin ZIARE !" urmează „Românul".
În care anume ziar însă? Cînd? Cum ? Cu care anume cuvinte s-a zis din partea „aderenţilor ministerului Catargi" că ,,BINE FACE RUSIA DE NE CERE BASARABIA?"
Îndeosebi „Timpul", adevăratul organ al „aderenţilor ministerului Catargi", cînd anume a rostit cuvinte din cari ar putea rezulta ceea ce zice organul sibariţilor?
Nu se ştie şi nici nu-i nevoie să se ştie : „Românul" nu voieşte să producă decît un efect trecător.
Am dori însă ca în sufletul cetitorilor acest efect să fie temerea ca nu cumva ,,Românul" să-şi facă socoteală astfel : „Dacă vom face ca mulţimea să crează că partidul conservator, fiind la putere, ar ceda Basarabia, ea va găsi că e mai bine să o cedăm noi, fiindcă sîntem mai buni patrioţi".
Dar nu credem de cuviinţă a mai spune unde ajung oamenii cu asemenea socoteli.
Fără îndoială ... nu la Panteon.
[30 aprilie 1878]
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu