 |
| Elizabeth Bathory |
Undeva, în colţul cel mai
ascuns al fiinţei sale, Didina a rămas o artistă, aşa cum visa să devină
înainte de a descoperi plăcerile maladive ale vieţii ei de acum. În copilărie
îşi dorea să devină artist-designer pentru că înţelegea pictura şi ştia să facă
diverse aranjamente decorative ce promiteau să devină; şi au devenit, dar nu
ceea ce visa ea odată, înainte de a descoperi că viaţa înseamnă satisfacerea
plăcerilor dintre cele mai perverse. Apoi, visul i s-a schimbat complet...
Artişti mai sunt, dar femei dispuse să se coboare atât de mult – nu.
După descărcarea de obsesional a complexatului "Horse",
Didina mai încerca să susţină o conversaţie; în fond, ea nu era o oarecare, o femeie
de la marginea Capitalei, una cu care nimeni nu vorbeşte... Trăgând alene din
ţigară, "Horse" descoperi că fiinţa de lângă el vorbeşte. Ce putea ea
să-i spună, lui, cel care o dominase pornografic şi murdar până mai-nainte? El
venise la ea pentru descărcare şi pentru a mai avea o erecţie stimulată
artificial cu filmele pe care i le pusese Didinei, pentru ca aceasta să ştie
care e "tema" zilei. Acum, după ce o umilise până ce a simţit
explozia descărcării sexuale, acum nu mai avea nevoie de ea, dar prevăzând
partida următoare, condimentată cu alte perversiuni, avocatul a acceptat şi
discuţia. Nu era nimic pretenţios (Didina nu poate apela la multe subiecte
desprinse de sex), ci doar o încercare a femeii-obiect de a părea că e om, cu
toate atributele sale fireşti. Sărmana curtezană încerca să-i arate că nu e o
păpuşă gonflabilă, ci o femeie cu preocupări normale, cu hobby-uri şi cu plăceri
comune tuturor celorlalţi, chiar dacă Mărgelica ar fi spus că e doar ipocrită
și snoabă; altele, prietena sa nu le-ar fi zis, păstrând aproape bine tăcerea
complice... Sau nu...
Pe avocat însă, în aroganţa sa obișnuită obsedaţilor frustraţi, nu-l
preocupa deloc tot ceea ce putea Didina să debiteze. O asculta relaxat şi
detaşat şi din când în când încerca să pară că-l interesează ce spune femeia de
lângă el. Gândurile lui zburau deja către următoarea întâlnire, cea în care o
va supune altor perversiuni, umilind-o iară, dar el reuşind să aibă încă o
erecţie "victorioasă", singurul lucru care conta. Cele două-trei
vorbe de circumstanţă, atât cât Didina să creeze o nouă iluzie, cea de femeie
cu un anumit standard de viaţă, nu-l deranjau pe micul obsedat; nici el n-avea
un bagaj de cuvinte cu mult mai generos, doar că ştia să mascheze asta prin
infatuare, aroganţă şi acea superioritate găunoasă de care uzează în general
frustraţii.
"Horse" ştia că soarta i-a fost potrivnică... S-a vrut un
avocat mare, cunoscut, poate chiar celebru, dar a fost nevoit să se mulţumească
profesional cu o intrare dificilă în barou, dificilă chiar şi cu suport
politic. În rest, calitatea de angajat la o firmă de avocatură, dar şi ăla de
mâna a doua, asta nu putea fi generatoare de bucurii. Viaţă de familie reală nu
avea şi nici n-a simţit vreodată ce e aia; avea alături o femeie care,
interesată mai mult de carieră şi complet dezinteresată de obsesiile lui, îi
refuza plăcerile carnale perverse; cele pe care el, aproape impotentul, le mai
putea considera plăceri, singurele pe care le mai simţea cu adevărat. Se
considera totuşi norocos... O avea pe Didina, ce-i drept, o dată pe săptămână,
rar de două ori şi ea îl făcea să se simtă iar "bărbat". Ştie că
bărbăţia lui e strict legată de pornografia aplicată şi că în rest e doar un
"eunuc", dar acum, după descărcare, după ce vărsase toată mizeria
perversiunilor sale asupra femeii de lângă el, acum nu mai conta restul. Ea
stătea fericită alături, se vedea asta, ceea ce îi dădea încredere că vineri,
când soţia e oricum plecată, va putea s-o umilească iar, contra cost, doar că
la el acasă unde are toată colecţia de pornografii pe care ştie că Didina le va
pune în practică fără vreo opoziţie, ba chiar cu plăcere.
La rândul ei, Didina ştia prea bine ca impotentul e un nimeni
complexat de propriile-i deficienţe, dar asta nu însemna nimic pentru ea. Era
doar un client care o ajuta şi pe ea să se simtă femeie, la fel cum, prin
mizeriile pretinse, "Horse" se simţea bărbat. Îl va lăsa să-şi
trăiască momentele de relaxare de după descărcare, iar apoi el îi va cere s-o
pozeze goală (ca de obicei) şi murdărită de explozia finală a pervesiunii din
acea zi. Avea nevoie de acele poze, bietul de el, pentru a retrăi momentele de
pornografie până la următoarea întâlnire săptămânală.
Evident, prea obişnuită cu minciuna şi manipularea, Didina n-avea nici
un fel de încredere în frustratul de lângă ea... El nu era decât unul dintre
clienţi, iar clienţilor nu te confesezi. Nu încape vorbă, curtezana nici nu
simţea nevoia unei confesiuni, ci înţelegea necesitatea de a-şi construi o
imagine în faţa lui, dacă nu de alta, dar măcar, la un moment dat, ar putea
avea şansa de a cunoaşte şi alţi clienţi, de preferat mai potenţi, atât
financiar, cât şi sexual. Prestigiul atât de dorit, ştia prea bine, se
construieşte cu sacrificii, iar dacă sacrificiile îi vor procura şi descărcarea
de frustrări, atunci cu adevărat viaţa sa va continua să fie frumoasă şi
liniştită, departe de normal, dar plină de satisfacţiile atât de necesare
pentru a se simţi o femeie adevărată. La urma urmei, după ce va simula plăcerea
în faţa porn-obsedatului, până vinerea viitoare va putea să uite de el, atenţia
ei fiind centrată acum pe tânăra sa nouă cucerire, un alt bărbat capabil s-o
considere femeie; şi asta cu orice preţ.
Această
producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.
Orice
asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu