Secrete arzătoare (I)

 Viaţa nu e simplă... De multe ori noi suntem cei care o complicăm, deşi deseori simplificările sunt necesare pentru o mai bună înţelegere a ei. M-am hotărât să scriu, nu pentru a căuta gloria personală a scriitorului, ci pentru ca publicul mai avizat decât mine să aibă un prilej de a gusta din frumuseţile sau micimile vieţii. Pentru asta am ales câteva personaje care de multă vreme caută un autor care să le transforme din vietăţi virtuale cu vieţi terestre, în fiinţe reale sau nu (asta nu ştiu, că nu am un descifrator de adevăr), cu frustrările şi complexele lor de inferioritate, cu manifestările lor imoral-amorale şi cu preocupările lor, cu vieţile lor trăite mai mult colectiv şi subteran, decât individual şi în plin soare. Fireşte, publicitatea le place; le aduce clienţi, le condimentează vieţile vegetale şi le face să se simtă „cineva” când planurile lor sunt duse la bun sfârşit. În rest, personajele aflate în căutarea unui autor nu trăiesc, ci doar au impresia. Aparent au vieţi relativ normale, adică se hrănesc, se plimbă, se distrează, fac sex (chiar dacă de multe ori relativ tarifat) şi au preocupări proprii, unele năstruşnice, altele ieşite din sfera normalului, dar cu toatele au un numitor comun: cinismul, lipsa aproape completă a mândriei, plăcerea umilinţei în fata banilor, minciuna şi înşelătoria. Distracţiile lor nu sunt cele ale omului obişnuit, cel care simte bucuria unei raze de soare, a unui curcubeu, a unui peisaj şi nici una din toate astea nu le face să simtă că greşeala e umană, dar repetarea ei aparţine negrei lumi de dincolo, cu toate cazanele ei de smoală.

Şi pentru că toate trebuie să aibă un început, dar şi un sfârşit apoteotic, să luăm personajele pe rând. Am ales câteva personaje principale şi câteva secundare, cele principale – cu vieţile lor distractive pentru ei, în raport cu preocupările, de multe ori stranii, ale lor. Nu, nu sunt nişte personalităţi şi nici măcar nu se poate vorbi despre personalitate în cazul lor; ceea ce poate fi interpretat ca personalitate sau demnitate umană sunt, în fapt, umilinţă şi obedienţă, alternate cu manifestări ale încăpăţânării şi cu orgolii lipsite de orice justificare. Fiecare dintre personaje are un trecut încărcat, unele şi un prezent deloc generator de mândrie, dar şi-au ales ca model de exprimare minciuna, înşelătoria, disimularea şi duplicitatea cea mai josnică. Unele personaje vor să educe, proprii copii sau pe cei din jur, dar nu e deloc limpede dacă reuşesc măcar să înţeleagă propriile acţiuni şi efectele lor; de raţiunea ce stă în spatele acestor acţiuni, nici nu mai pomenesc.

Personajul principal al serialului este Didina, o blondă cu activităţi când stranii şi virtuale, când complet imorale şi foarte pământeşti. Numitorul comun al acţiunilor sale este înşelătoria condimentată cu erotism excesiv, deseori obsesiv şi, fireşte, cu sex; se pare că toate personajele au o obsesie comună faţă de sex sau faţă de natura relaţiilor dintre oameni, de multe ori proiectând asupra celor din jur propriile obsesii, atribuindu-le nejustificat şi deseori mincinos. Didina este o femeie inteligentă nativ, dar preocupările cotidiene i-au modificat structura sufletească şi afectivă. Ea are o viaţă dublă, una la vedere şi normală, iar alta ascunsă şi fără scrupule de vreun fel. Nimic n-o poate împiedica să-şi manifeste frustrările de care fuge în cea mai imundă lume, a sexului fără alegere, fără a ţine cont dacă el e practicat cu bărbaţi însuraţi sau nu, tineri sau în vârstă, soţi ai prietenelor sau cunoştinţe întâmplătoare. Nu are nişte criterii bine determinate de alegere a partenerului (ocazional sau nu), importantă e defularea şi acceptarea ei în medii la care ar putea ajunge şi altminteri, dar nu ştie cum. Detestă singurătatea şi se vrea în centrul atenţiei, cu deosebire în centrul atenţiei bărbaţilor, iar asta cu orice preţ, fie şi al umilinţei de a lua masa în genunchi.

 Didina e aptă şi pentru o viaţă relativ normală, dar aptitudinea respectivă este din ce în ce mai puţin evidentă, chiar și pentru ea. Nu are lipsuri materiale, aşa că nu din necesitate se vinde, când pentru o masă la restaurant sau o ieşire la piscină, când pentru nişte chiloţei de dantelă care să-i „acopere” trupul lucrat la sală şi la masaj; orice efort este firesc pentru a ascunde vârstă, mai ales când concurenţa e acerbă. Nu, Didina n-are probleme de ordin moral... Îşi cauta „victimele” în lumea virtuală şi le atrage ca lumina un fluture de noapte. Dacă ratează o „ţintă”, nu suferă şi altele aşteaptă la rând. Că vorbim despre juni imberbi sau despre maturi, înalţi şi solizi, în general, dar şi cu aspect mai subţiratic, Didina e netulburată. E la fel de capabilă să-l determine pe soţul unei prietene să o facă să se simtă femeie împlinită, tot aşa cum se poate oferi să-i danseze din buric soţului unei altei prietene sau să accepte de la avocăţelul „Horse”, de la „Muscat şi asociaţii” diverse „atenţii” plătite prin prestaţii sexuale fals manifestate; în viaţă, mai face omul şi ceea ce trebuie să-i placă plătitorului pentru ca el să nu bată în retragere, iar Didina să piardă obiectele de lenjerie cu care acesta îşi achită „marfa”. Desigur, Didina nu se dă înapoi de la nimic care să-i asigure o permanenţă a întâlnirilor doar pentru sex, fie el şi retribuit, motiv pentru care se imortalizează în zeci de poze, îmbrăcată în lenjeria respectivă sau în costumul de botez. Apoi trimite creaţiile fotografice celui interesat şi astfel, avocăţelul porn-obsedat şi-a asigurat o „cucerire” cu ora; oră repetată periodic. 

                                         

                                       - va urma -

Secrete arzătoare (II)

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.