Secrete arzătoare (XIII)

Elizabeth Bathory 

 Prietenia de început dintre Didina şi Mărgelica s-a transformat încet într-o relaţie bizară pentru orice om normal. Fiecare ştie despre cealaltă destule grozăvii încât relaţia lor să continue... discontinuu. Se detestă reciproc, dar teama de scheletele bine ascunse în dulapul fiecăreia le face să fie apropiate, dacă nu de altceva, măcar de nevoie. Colaborează amândouă atunci când trebuie să-şi asume fiecare câte un rol în diversele "piese" ale vieţilor lor, virtuale sau nu, dar nici una n-o face mânată de vreun sentiment faţă de cealaltă, ci doar pentru că fiecare să se asigure de tăcerea celeilalte. Dar asta nu exclude deloc manifestarea lor adversativă când e vorba despre o indiscreţie. Nici una nu pregetă în a spune, uneori aluziv, alteori direct că prietena ei e o femeie uşoară, cu un trecut pe care şi-l doreşte ascuns.

În lumea curtezanelor discreţia nu există. Permanenta concurenţă mental imprimată şi interesele diferite, le fac să jongleze mereu, să creeze iluzii şi să înşele, fie că o fac în interes propriu sau de grup, dar nu să fie discrete. Ceea ce ele numesc prietenie este o relaţie ce poate răspunde tuturor caracteristicilor unei tranzacţii, cu tot ceea ce incumbă ea. Dar absenţa discreţiei nu presupune automat acel tip de indiscreţie ce poate semăna cu adevărul; ele au o aversiune reală faţă de adevăr, cel care, odată spus, le-ar elibera secretele, iar curtezanele ar rămâne dezgolite în faţa unui public imaginar care le-ar putea vedea în adevărata lor lumină. Nu, indiscreţia lor adversativă nu e decât forma de exprimare a opoziţiei pe care fiecare dintre prietene o manifestă faţă de cealaltă. În rest, teama reciprocă le domina relaţia tarată de conjunctural şi de un trecut ce se încăpăţânează să nu fie uitat şi să le invadeze subteran prezentul cel greu construit ca imagine oficială.

Dintre cele două "prietene", Mărgelica are un avantaj notabil: are de păstrat tăcerea doar în ceea ce-i priveşte trecutul, căci prezentul se prezintă onorabil. Didina, însă, are de dus o muncă laborioasă: pe lângă trecutul său încărcat, mai are de mascat şi un prezent marcat de perversiuni şi obsesii, de vânzarea trupului, de multe ori pentru mai nimic sau pentru a se asigura de păstrarea tăcerii altora, ceea ce nu face deloc ca plăcerea umilinţei sexuale să fie mai mică; ba din contră... Dar pentru Didina, nici escamotarea preocupărilor sale pervers-obsesive nu este un scop extrem de important. Se va baza oricând pe capacitatea sa deosebită de a minţi convingător şi va reuşi să adoarmă orice bănuieli justificate. În rest, cele două "prietene" sunt în continuare într-o relaţie ciudată, de colaborare, pe de o parte şi de concurenţă, pe de altă parte.

Numitorul comun al celor care alcătuiesc acest "cartel" al secretelor murdare este ipocrizia dusă până la extrem. Didina şi-a construit o imagine, o formă lipsită de fond, cea de femeie onorabilă, puternică în felul ei şi răzbătătoare. Adevărul îl ştiu cel mai bine soţii prietenelor şi, ca o senzaţie, ca o bănuială mai mult, chiar şi prietenele, doar că ele nu pot demonstra relaţiile Didinei cu soţii lor. Cu toate eforturile ei, blonda nu se poate abţine să apeleze la vulgar, iar asta trezeşte bănuieli punctuale, însă obişnuită să se "ridice" social prin prestaţii complet lipsite de scrupule, de morală şi de decenţă, ea, curtezana dispusă la orice pentru a fi admisă într-un grup, fie el de tineri sau nu, va trece uşor peste bănuieli, va minţi convingător şi, eventual, va lua o poziţie ofensată de insinuări pe care o femeie morală ca ea nu le merită. "Horse", cu morga lui ce nu trădează obsedatul decât atunci când e cu Didina, va milita vehement împotriva pornografiei, pe care o va condamna ca fiind apanajul bolnavilor psihici şi va căuta să o înfiereze cu diverse ocazii, publice sau private. Odată terminată discuţia despre efectele nocive ale pornografiei, va avea timpul necesar să meargă la Didina, cea care a scăpat pentru o oră sau două de copil, iar acolo, adevărata sa natura obsesivă şi dependentă de pornografie se va putea etala fără reţineri. Ca un dandy ratat, "Horse" va elibera imaginaţia maladivă, inspirată de pornografia pe care a studiat-o pentru a o putea condamna mai bine şi se va deda tuturor abjecţiilor, fără teama că această a doua sa viaţă ar putea ieşi la iveală; el va rămâne astfel obsedatul pervers şi "moral", în acelaşi timp.

În promiscuitatea care le domina vieţile ascunse, protagoniştii se simt fericiţi şi împliniţi. Sunt incapabili să-şi reproşeze, chiar şi cele mai cinice şi meschine comportamente, pentru că viaţa lor reală e alta decât cea afişată, iar setul de valori care îi conduce este unul marcat de bolnăvicios, obsesie, secretomanie extremă, conspiraţie cu tente infracţionale şi colaborări maladive şi de joasă speţă; fireşte, prostituţia, pornografia şi dezmăţul duse la extrem le conturează personalităţile profund măcinate de viciile cele mai josnice. Vulgarul cel mai concret îi acompaniază în permanenţă, aşa cum şi Mărgelica o mai spune, în rarele sale momente de sinceritate; la fel şi Didina, cea care înţelege colaborarea cu prietena ei, dar care nu poate trece peste adversitatea căpătată în timp. Nici bărbatul Mărgelicăi nu e străin de obiceiurile vicioase ale Didinei, parte din relatările soţiei, dar şi dintr-o experienţă personală trăită. Desigur, nici în cazul său Didina nu se putea dezminţi, cum de altfel n-o face în nici o situaţie în care întâlneşte bărbaţi, cu orice risc şi în pofida chiar a prezenţei soţiilor lor. Pentru Didina, pericolul de a fi descoperită cu bărbatul alteia, prietenă sau nu, este chiar excitant, ceva ce o motivează şi mai mult, o incită, iar prestaţia sa poate astfel să fie peste aşteptările partenerului său de circumstanţă.

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

                                

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.