Secrete arzătoare (XII)

Elizabeth Bathory 

 Cu o natură aproape identică şi suportând aceleaşi complexe, Didina şi Mărgelica erau cândva prietene; cel puţin ele aşa credeau... Le apropiase propensiunea lor comună pentru bărbaţi şi pentru sexul fără oprelişti. Mărgelica era tipul fetei care sucea bărbaţii după cum dorea şi învăţase repede că o poate face fără efort, în mod natural. Inteligentă şi cu o capacitate de învăţare deosebită, Mărgelica ar fi putut face o frumoasă carieră, dacă firea sa n-ar fi condus-o pe alte drumuri. Micul oraş de provincie nu era ofertant pentru ea, dar el i-a pus la dispoziţie destui bărbaţi încât, încet-încet să devină ceea ce devin multe fete ce provin din familii sărace şi cu o morală îndoielnică...

Didina şi Mărgelica se simţeau prietene, aproape surori, unite de acele secrete arzătoare pe care încă nu le percepeau astfel; cel puţin nu în zorii adolescenţei lor. Nu aveau timp să se gândească la viitor... Mărgelica schimba partenerii ca pe şosete, fără fereală, Didina făcea acelaşi lucru, doar că pe ascuns. Destul de repede, orăşelul moldav le-a pus pe frunte eticheta pe care şi azi trebuie s-o suporte. La acea vreme, pe cele două mici curtezane nu le interesa nici eticheta primită şi nici bârfa de la colţ de stradă ce lua încet amploare. Ele descoperiseră calea de a deveni importante, cel puţin în comunitatea bărbaţilor cu fantezii sexuale. În micul oraş, scandalul n-a întârziat să apară, iar familiile au decis să le trimită departe de gura târgului, de "oamenii răi" şi "frustraţi" care le blamau pe "nevinovatele" mici curtezane.

Ajunse în Capitală, fetele şi-au continuat discret activităţile. Învăţaseră că publicitatea nu e mereu bună... Aceasta discreţie le va însoţi şi în continuare şi le punctează şi azi personalitatea, dar fără a putea ascunde un trecut marcat de destrăbălarea cea mai joasă. Didina o avea ca model pe Mărgelica şi un soi de concurenţă mută se stabilise inconştient între ele. Fiecare încerca să-i arate celeilalte că ea poate mai mult, că e mai capabilă de excentricităţi sexuale decât prietena ei. Acest soi de concurenţă bizară n-a durat mult sau nu pe faţă; subliminal ea dăinuie și azi. Amândouă aveau nevoie să se mărite, neapărat departe de  orăşelul natal unde erau mult prea bine cunoscute. Fiecare a găsit pe câte cineva, nu uşor, dată fiind obişnuinţa lor căpătată la începuturile adolescenţei lor şi de care nu se puteau dezbăra peste noapte, dar până la capăt au găsit.

Didina a fost prima care s-a insinuat, fireşte, prin sex, în viitorul bărbatului care mai târziu va accepta căsătoria cu ea. Mărgelica a avut răbdarea şi inteligenţa necesare pentru a găsi bărbatul cel mai potrivit. În cele din urmă el s-a ivit... Era complet diferit de volubila Mărgelica şi nu se potriveau chiar deloc, iar ea ştia prea bine asta, dar el era dispus s-o ia, în ciuda murmurelor care ajunseseră discret şi la urechile lui. Nici una dintre prietene nu şi-a pus problema iubirii sau a unei relaţii profunde, cu toate trăirile pe care astfel de relaţii le presupune. Ele ştiau că trebuie să-şi asigure viitorul în Capitală, alături de câte un bărbat care să nu ştie sau să ştie cât mai puţin despre aplecarea lor nativă ce le va marca subconştientul pe viaţă. Luaseră decizia să-şi schimbe radical viaţa, ascunzând sub o lespede trecutul lor de orgii şi destrăbălare, iar pentru asta puteau accepta orice bărbat lângă ele, orice bărbat care să le transforme printr-un act semnat la primărie, din curtezane de provincie în "doamne" de Capitală.

Sentimentele le muriseră demult, aşa că le-au simulat cu succes pentru a-şi vedea visul împlinit. Nici o apăsare nu le marca sufletul văzând că bărbatul de alături este complet incompatibil cu Mărgelica sau că Didina îl are pe-al ei în urma unei tranzacţii cu familia în care se născuse. În fond, ele nu mai puteau pierde obişnuinţa de a fi tratate ca o marfă, fie că vorbeau despre o relaţie de o oră sau despre una ce se dorea a fi pe viaţă. Mărgelica şi-a jucat rolul cu un relativ succes. S-a măritat "bine", cu un bărbat bine plasat în lumea afacerilor. Fireşte, proaspăta sa soţie nu era deloc atrasă de el şi l-ar fi schimbat cu plăcere dacă găsea un altul care să o satisfacă... financiar, mai bine decât o făcea el. Ştia că nemulţumitului i se poate lua darul, aşa că a preferat să-l ţină aproape şi să-l manipuleze în direcţia dorită de ea; avea destulă experienţă şi, spre deosebire de prietena ei Didina, suficientă inteligenţă încât să nu facă mulţi paşi greşiţi.

Cu toate astea, a fost îndeajuns unul pentru ca bunăstarea de început să dispară cu totul, iar Mărgelica să se vadă iar în acea situaţie detestabilă care o dusese pe căile pierzaniei de sine. Nu mai avea încotro, din păcate... Trebuia să-şi continue viaţa alături de bărbatul ei, cel pe care nu-l înşelase des, chiar dacă astfel suporta privaţiunile falimentului personal. Nu, nu faptul că aveau un copil împreună o ţinea alături de bărbatul care o acceptase, ci tot necesitatea. În orăşelul moldav nu se putea gândi să revină, iar o altă variantă nu avea, deşi ea ar fi fost extrem de binevenită, chiar dorită.

Ceea ce o împiedica pe Mărgelica să rupă o căsătorie ce, iată, nu mai era deloc convenabilă, nu era morala (nici nu mai ştia ce e aia, dacă o fi ştiut vreodată...) şi nici vreun sentiment ce ar fi putut-o încerca. Nici măcar dragostea sau responsbilitatea pentru copilul ei nu a fost cea care s-o împiedice să-şi găsească un alt partener care să-i asigure, ei şi copilului, viitorul. "Duşmanul" principal al Mărgelicăi nu era Didina, păstrătoarea nu foarte discretă a trecutului ei, ci chiar caracterul ei duplicitar, intrigant şi mincinos, manipulator şi înşelător. Pe undeva, adânc îngropată sub preşul interesului material, zăcea un soi de recunoştinţă faţă de bărbatul care făcuse dintr-o curtezană – o doamnă relativ onorabilă, aceasta reprezentând singurul liant fragil al unei căsătorii ce semăna cu orice, dar nu cu o căsnicie.

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

                                

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.