"Traiasca... regii, reginele si imparatii!"

Oameni cu copilarie nefericita ne vorbesc azi despre ceea ce parintii nu le-au citit cand erau mici : despre regi si imparati, printi si printese, regine si feti-frumosi. Unii dintre ei sunt politicieni fosti lacatusi mecanici sau sculeri-matriteri, altii sunt alti analfabeti pusi sa citeasca stiri si sa se obrazniceasca mintind grosolan. Fiind privati de grija parinteasca pentru o educatie sanatoasa, actualii formatori de opinie nu detin proprietatea termenilor, dar vor sa manipuleze « prostimea ».

Primul personaj (facut) de basm este, fara dubiu, fostul rege Mihai. Nu mi-am propus sa trec in revista faptele pentru care individul ar trebui sa stea cu capul in pamant pana la moarte, ci vreau doar sa privim impreuna « peisajul » de « poveste » care este creionat zilnic pe la tele-vizuini. Prin actul de abdicare, Mihai a parasit pentru totdeauna « si pentru urmasi » pozitia de rege ; de altfel, rege fara regat a fost doar Richard al III-lea si aia in piesa lui Shakespeare (desi nimeni n-a acceptat schimbul). Formula de adresare, « majestate » este caduca si lipsita de temei juridic ca si functia sa de « rege ». Cu toate astea, are un cuc – croitor al Casei Regale (asta e permis), emite decoratii si este considerat persoana oficiala (ceea ce nu mai e deloc nici legal si nici normal). Suntem singura republica de pe planeta care admite neoficial (ca oficial n-are cum) ca avem simultan un Presedinte cu atributii legale si un « rege » complet lipsit de atributii ; daca ar fi lipsit si de privilegii, inca n-ar fi atat de rau, dar retrocedarile de care a beneficiat in nume personal sunt proprietati private unde facturile sunt platite de… stat ! Din aceasta perspectiva ma pot declara maine « rege » al… nu-stiu-cui si pot cere statului roman sa-mi retrocedeze ce-mi trece prin cap ca apartinand « supusilor » mei ; desigur, tin foarte mult ca statul sa-mi plateasca si mie facturile, ca doar n-are Mihai prerogative diferite de ale mele… O sa spuneti ca nu-i deloc acelasi lucru, pentru ca el a fost rege al Romaniei ; da, a fost… Cu toate astea, la noi « in-nobilarea » este o chestie de vointa personala… Ia sa vedem…

N-o sa zic acum despre « regina sprancenelor de la Hollywood », nici despre « regina magiei albe » si nici despre « regina » Trio Expres, escroaca Hara ; astea sunt « reginele » care stimuleaza imaginatia nefericitilor ce le frecventeaza si perceptorii impozitului pe prostie… N-o sa spun nici despre « printul Cristea », nici despre « regele Hagi » si nici despre « printul Andrei », un personaj necunoscut aproape, dar cu « veleitati » cu iz penal. Avem in schimb un « imparat » (desi nu e chiar al nostru…); nu e Imparatul Rosu/Galben/Verde etc., ci imparatul Iulian, acest Negru Imparat, fara imparatie, dar cu o Curte Imperiala si el. De ce e el « imparat » ? Pentru ca el a fost primul care sa vrea asta ; a fost ideea lui, a pus-o in practica si, decat sa o inscrie la OSIM, mai bine ca si-a organizat « dregatoriile » in curtea/ograda proprie. Asadar a fost « jmecher cu doi de jm ». De ce « cu doi de jm » ? Pentru ca a fost al doilea la « in-nobilare ». Primul a fost altul…

Inaintea balaoachesului Iulian s-a trezit un alt alogen si a observat ca natia lor n-are un conducator… Var cu primul presedinte de dupa 1990, « regele Cioaba » are si el prerogative regale la el in batatura, are coroana de aur si o Ograda regala. De ce i se zice « rege » si nu bulibasa ? Asta e o intrebare la care doar ilici poate raspunde, pentru ca el a acceptat o asemenea bazaconie, atat pentru « varut », cat si pentru autointitulatul imparat Iulian. Au fost ei alesi de cineva ? Desigur, nu, ca doar nici unul dintre ei nu e un fel de Cuza – principe electiv… Asa se face azi ca tiganii au si imparat, si rege, dar si un « presedinte » putin « ocupat » dupa gratii. Fiecare dintre ei a fost « jmecher » cu grade diferite de « jmecherie », iar rezultatul a devenit de un penibil fioros ; penibil si ilegal.

Aceasta e compania « selecta » in care s-a asezat ex-regele Mihai. Unii ar spune ca e mai bine alaturi de tigani, decat in compania mai “subtire”, dar mai putin dorita, a rusilor… Oricum, obstinatia cu care este folosit apelativul de “majestate” este suparatoare pentru o natiune azi republicana; n-are de ce sa se supere conu’ Mihai… Prin abdicarea sa a pus bazele unei natiuni republicane, asa cum insusi scria si in actul de abdicare (cel mult purtat in buzunar de la Sinaia la Bucuresti). Cred ca mai multa modestie, ceva tarana in cap pentru mortii de care se face responsabil si o mutenie absoluta in spatiul public s-ar impune ; macar atat…