Pornind de la grava afirmaţie prezidenţială
„marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca să dea Ardealul
ungurilor”, haideţi să vedem care sunt dedesubturile, dar şi realităţile atent
acoperite în declaraţiile oficiale. Înainte de orice, afirmaţia este
iresponsabilă, populistă şi vetustă, nedemnă de poziţia ocupată de emitentul
ei.
Când Imperiul Austro-Ungar s-a destrămat
din cauze interne, Ungaria a devenit stat independent în noiembrie 1918. Noua
situaţie nu putea scăpa bolşevicilor ruşi... La Budapesta se refugiase un evreu
maghiarizat din România, unde delapidase o sumă importantă şi el a fost „vârful
de lance” sovietic din Ungaria. Numit la naştere Cohen, dar cu numele
modificat, Bela Kun a condus revoluţia bolşevică din Ungaria şi a fost primul
care a emis ideea unei „Ungarii mari”, cu pretenţii teritoriale transilvane,
dar şi ceho-slovace. Armata română mobilizează 4 divizii de infanterie şi
vânători de munte şi declanşează o ofensivă generală. După doar 10 zile, armata
lui Bela Kun se predă, Budapesta e ocupată, iar bolşevicul se refugiază iniţial
în Austria, pentru că, după un an, să ajungă la Moscova. Devine membru marcant
al Komintern, până la eşecul bolşevic din Germania, din 1921, când Lenin decide
că Bela Kun trebuie internat în lagăr, lucru care devine realitate abia în
1937. Un an mai târziu, Bela Kun este executat.
La câteva luni după alungarea lui Bela
Kun, pe 10 septembrie 1919, la Saint Germain en Laye, orăşel la 10 km de Paris,
are loc Conferinţa Puterilor învingătoare în Primul Război Mondial. Ungaria a
trimis şi ea o delegaţie, condusă de contele Apony, dar ea a fost arestată şi a
primit domiciliu obligatoriu, până la terminarea Conferinţei, după care a fost
expulzată, deoarece reprezenta o ţară învinsă, care nu semnase pacea. Cu
această ocazie, Puterile Invingaoare, printre care şi România (care a semnat
tratatul cu întârziere, pe 9 decembrie) au stabilit noua împărţire a fostului
Imperiu Austro-Ungar. România a primit Transilvania, Polonia a recuperat
Galiţia, Italia – Fiume şi Alto-Adige, Cehia şi Slovacia s-au unit, aşa cum
ceruseră, sârbii, croaţii şi slovenii au primit Muntenegru şi Voivodina, care
au fost înglobate regatului lor, Austria a primit şi ea Burgenland, patru
districte germanofone etc. Ungaria a semnat abia un an mai târziu, la Trianon,
Pacea necondiţionată, recunoscând astfel şi noile graniţe, care ar fi rămas
aceleaşi, chiar şi fără recunoaşterea Ungariei.
„Fantoma Trianonului”, atât de agitată de
anumite medii de intoxicare, ca şi blamarea acelui Tratat este doar o
barbologie, de nimeni tratată serios, care nici măcar nu este de inspiraţie
ungurească, ci... sovietică. Stalin a pus mare preţ pe poziţia geostrategica
excepţională, a României, aşa că nu a stat cu braţele în sân... În pregătirea
războiului ce avea să urmeze (cel de-al Doilea), a înfiinţat în Transilvania, o
asociaţie a cultivatorilor de tutun, MADOSZ (acum, udmr, dar fără cultivatori
de tutun), „coloana a V-a” sovietică, de limbă maghiară şi asta s-a întâmplat
doar la noi, nu şi în ţările învecinate Ungariei şi care au luat teritorii la
Saint Germain. Pentru ele, Stalin a avut alte planuri. În vremurile moderne,
„fantoma” iredentismului maghiar a început să fie fluturată, mai ales pentru ca
Moscova să-i dea de lucru lui Ceauşescu. Complet nepregătit şi înconjurat de
oameni deloc mai breji la acest capitol, el s-a mobilizat, intrând prosteşte în
jocul Moscovei, prin slugile sale de la Budapesta. Totuşi, mă aşteptam ca după
moartea lui Ceauşescu, să dispară prosteasca idee „ungurii vor să ne ia
Ardealul”, dar m-am înşelat... Prostia a atins cote nebănuite în România, care
depăşesc cu mult prostia ceauşistă. Lenin a murit, la fel şi Stalin şi Bela
Kun, dar fantoma Trianonului lansată de Lenin prin gura lui Kun, iată, încă
„trăieşte”, cu ajutorul aceleiaşi Moscove care a lansat-o.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu