“Puie, Monta!” redivivus

Când am aflat de pactul Băsescu – Ponta, întâi am fost furios, apoi deprimat; simţeam că îmi scapă ceva, dar nu ştiam ce. O idee am început să am când am auzit cum a negociat Preşedintele la Bruxelles. Apoi a venit declaraţia prim-plagiatorului: “pactul nu mai e valabil”! Acum totul e limpede. În sumă, fondurile europene sunt mai mult decât suficiente în raport cu sumele atrase anterior de către România. Reacţia violentă şi deșănţată a usl poate să pară o nemulţumire provenind dintr-un calcul financiar care n-a ieşit, având în vedere că ei se « bazau » pe o cifră o idee mai mare şi pe care Base n-ar fi obţinut-o. Pe naiba ! Doar nu se gândeşte cineva că unul că Ponta (sau alt derbedeu uslaş) poate atrage toată suma şi suferă că nu-i ajunge ! NU ! Alta e problema lor…

Cum s-ar spune, situaţia e gravidă şi prezintă umflături ; pentru ei. Preşedintele a venit de la Bruxelles « pe scut », sumele sunt mari pentru o perioadă de criză, iar ţara va beneficia de avantaje extrem de interesante. Şi atunci ce nu e bine, de ce urlă golanii ? Prin pact, Ponta a înţeles că Preşedintele consimte să le dea ţara pe mână şi ei să facă tot ce vor; inclusiv cu fondurile UE. Iată că la Bruxelles s-a terminat cu haiducia, aşa că pactul nu mai trebuie respectat. La Bruxelles (Brucsel, ca să fie pe înţelesul „doctorului”) Base a acceptat condiţiile altfel fireşti, de angajare a ţării către o mai bună absorbţie a fondurilor, dar nu fără un strict control din partea UE. Fireşte, această normalitate este exact ceea ce nu le convine derbedeilor de la guvernare. Problema pe care şi-o pun ei acum, în special Ponta, este cum se vor achita faţă de baronii locali, cei care îl ţin pe plagiator în fruntea partidului devenit stat. Nu mai zic că sunt un cartel de patru spre trei partide, guri multe şi hămesite, iar banii europeni pe care Traian Băsescu îi flutură pe sub nasul lor le dau o senzaţie vecină cu turbarea; îi văd, îi simt, îi miros, dar niciodată nu vor pune mâna pe ei!

Oricine ştie că aceşti infractori nu se dau în lături de la nimic şi că-i tentează din cale-afară să se înfrupte ilegal din banii Europei. De această dată, situaţia e chiar hilara: nu-i pot fura de teama donatorilor. Ei ştiu prea bine că o singură hoţie poate duce la tăierea bruscă a fondurilor şi atunci e grav: intrarea în incapacitate de plată va fi la fel de rapidă, iar alegătorii de ieri le vor rupe capetele ca să aibă cu ce încinge o miuţă. Ne aflăm exact în situaţia lupului pus paznic la oi şi obligat să devină vegetarian; nu-i convine, dar o altă soluţie nu există.

Cu sau fără pact, Base i-a „ciuruit” din nou, aşa că acum îşi spune râzând larg: „Puie, Monta!”.