« Prejudicierea independenţei editoriale s-a materializat în asimetrii informaţionale accentuate, în favoarea partidului de guvernământ din acea perioadă, conform evaluărilor organizaţiilor non-guvernamentale de monitorizare audiovizuală şi a fost confirmată de rapoartele Comisiei de Etică şi Arbitraj a SRTV şi de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Această acuză se traduce prin dezinformare, manipulare, omisiune de ştiri, eliminarea informaţiilor critice la adresa Guvernului Adrian Năstase şi a Partidului Social Democrat, “fabricarea” şi difuzarea de ştiri pe subiecte neimportante în favoarea liderilor PSD, supralicitarea tuturor informaţiilor critice la adresa liderilor opoziţiei şi limitarea accesului acestora (Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Corneliu Vadim Tudor) în jurnalele de ştiri şi mai ales a apariţiilor în direct, acestea din urmă neputând fi controlate. Această măsură de restricţionare a apariţiei pe post s-a repercutat şi asupra analiştilor şi comentatorilor politici care ar fi putut formula puncte de vedere critice la adresa Guvernului Adrian Năstase şi a partidului de guvernământ.
Distorsionarea gravă a informaţiilor de interes public a fost justificată cu zeci de exemple, dintre care le menţionăm pe cele mai semnificative:
• Jurnalele de ştiri din 29 şi 30 noiembrie 2004, jurnale difuzate în plină campanie electorală care au deformat mesajul publicistic în detrimentul candidatului Traian Băsescu. Mai mult decât atât, trebuie menţionat că jurnalul de ştiri din 30 noiembrie 2004, jurnalul din ziua în care Traian Băsescu a solicitat anularea alegerilor, prin nerespectarea principiilor deontologice de informare a publicului, a fost conceput ca un atac împotriva lui Traian Băsescu, acesta având posibilitatea o singură dată să-şi exprime punctul de vedere, în timp ce numărul actorilor politici care au formulat puncte de vedere împotriva sa a fost mult mai mare, iar toate intervenţiile analiştilor politici au formulat în unanimitate critici la adresa acestuia. Ulterior, Cristian Tudor Popescu, unul dintre analiştii ale cărui declaraţii au fost introduse în acel jurnal de ştiri şi-a exprimat nemulţumirea pentru modul în care a fost folosită intervenţia sa;
• Eliminarea criticilor legate de corupţia din România şi încălcarea libertăţii presei din raportul baronesei Emma Nicholson referitor la România, televiziunea publică referindu-se numai la criticile legate de adopţii şi într-o măsură foarte mică;
• Eliminarea criticilor aduse României privind concurenţa în raportul a trei europarlamentari;
• Eliminarea oricăror informaţii despre scandalul stenogramelor PSD;
• Eliminarea oricăror informaţii despre cazurile Puwak şi Beuran, importanţi lideri ai PSD;
• Eliminarea oricăror informaţii despre privatizarea frauduloasă a Societăţii Naţionale „TUTUNUL ROMÂNESC”.
Principalele distorsiuni semnalate, în cadrul anchetei, în calitatea de serviciu public autonom de interes naţional, independent editorial, al SRTV sunt prezentate sintetic în tabelul de mai jos, cu concluziile aferente ale Comisiei de anchetă:
Raportul „Libertatea presei în România”, publicat de către Agenţia de Monitorizare a Presei – Programul FreeEx, în anul 2004, concluzionează că: “Cei mai vizibili lideri politici în anul 2004 au fost Adrian Năstase (preşedinte PSD şi Primministru) şi Ion Iliescu (Preşedintele României) care au păstrat aproximativ aceleaşi procente de vizibilitate de la o lună la alta la distanta de 15- 20% de liderii opoziţiei. Totuşi, cel mai semnificativ este contextul în care sunt prezentaţi liderii politici şi politicienii în cadrul ştirilor TV. În ansamblu, în anul electoral 2004, Adrian Năstase şi Ion Iliescu au fost singurii politicieni asociaţi aproape în exclusivitate cu acţiuni neutre sau pozitive şi aproape niciodată cu acţiuni negative”. Aceste aspecte sunt semnalate în cadrul multor alte rapoarte, precum Raportul Comisiei Europene, 8 octombrie, 2004. sau în cadrul evaluărilor Naţiuni în Tranziţie, editat de Freedom House 2004.
Dezinformarea, prin omisiunea evenimentelor de interes public naţional, a fost semnalată în presa scrisă, spre deosebire de SRTV, conform raportului „Libertatea presei în România”, publicat de către Agenţia de Monitorizare a Presei – Programul FreeEx, în anul 2004. Studiul de caz „România şi UE” (februarie 2004), de exemplu, concluzionează succint că realităţile prezentate cu ocazia Raportului Parlamentului European „au fost distorsionate de către media audiovizuală prin concentrarea atenţiei spre temele mai „uşoare” (problematica adopţiilor internaţionale) şi marginalizarea celor precum corupţia, independenţa justiţiei şi libertatea presei”. Totodată, un exemplu în acest sens ar fi „stenogramele şedinţelor Delegaţiei Permanente PSD” care au fost intens mediatizate în presa scrisă, dar extrem de puţin pe posturile TV.
Rezultatul îl reprezintă îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor SRTV care se traduce prin:
• insuficienta informare în legătură cu chestiunile de interes public, cauzată de sterilitatea dezbaterilor şi formatul emisiunilor puţin interesante;
• îngrădirea liberei formări a opiniei cetăţenilor, pe fondul prezentării incorecte a faptelor şi evenimentelor, în condiţiile în care 73% dintre români au ca principală sursă de informare televiziunea, conform sondajului CURS: „Influenţa media asupra comportamentului civic şi politic”.
În foarte multe cazuri s-au abuzat formele ambigue, s-au golit de fond, nu s-au creat mecanisme de răspundere, s-a perpetuat lipsa de transparenţă şi s-a folosit prevalarea de o construcţie instituţională ambiguă pentru a acoperi greşelile sau intenţiile de politizare.
Comisia de anchetă consideră că, în ciuda saltului calitativ resimţit la nivelul organizării instituţionale, centralizarea decizională constituie un fapt negativ resimţit sub următoarele aspecte principale:
- legislativ: nerespectarea sau eludarea legii 41/1994 şi a statului SRTV; sfidarea legii prin regulamente interne (ex. introducerea sintagmei „de regulă” în CCM, eludează obligaţia legală a angajării personalului obligatoriu pe bază de concurs); absenţa oricărei reacţii faţă de dovezile cu privire la foştii colaboratori ai Securităţii, care au recâştigat, începând cu 2002, poziţii de decizie în TVR;
- managementul financiar: lipsa de transparenţă a mecanismului decizional şi a managementului financiar stimulează arbitrariul, cheltuielile nesăbuite, corupţia etc.; dependenţa de finanţări guvernamentale (corespondenţii din străinătate etc.)
- raportul conducere - salariaţi: rolul decorativ al Consiliului de Administraţie (unii membri fiind în conflict moral de interese); promovarea personalului pe criterii străine de cele profesionale; management discreţionar; instituirea unui sistem de favoritisme, îngrădirea libertăţii de expresie a angajaţilor şi inhibarea opiniilor critice.
Această stare de fapt a generat în cazul SRTV posibilitatea ca, de exemplu, preşedintele-director general să emită decizia 116/2002 referitoare la competenţele structurilor organizatorice ale societăţii privind angajarea şi efectuarea de cheltuieli de orice natură, inclusiv investiţii, tranzacţii financiare şi comerciale, închirieri de bunuri mobile sau imobile (potrivit art. 27 lit. n) din Legea nr. 41/1994, republicată cu modificările şi completările ulterioare). Potrivit acestei decizii, au primit competenţa de reprezentare a SRTV la negocierea, încheierea şi semnarea, în conformitate cu procedurile legale, a unor contracte comerciale ce ţin de specificul activităţii compartimentului respectiv, în limitele bugetului aprobat şi a atribuţiilor din caietele de sarcini ale fiecărei structuri, directorii direcţiilor din SRTV, precum şi directorii studiourilor teritoriale ale SRTV. De asemenea, aceeaşi decizie acordă comitetului director al SRTV competenţa de a angaja şi efectua cheltuieli de orice natură şi tranzacţii comerciale şi financiare, cu încadrarea în bugetul aprobat de Consiliul de Administraţie al SRTV. Această decizie care statuează o dublare de competenţe în domeniul încheierii de contracte şi efectuării de angajamente financiare dar şi o încălcare a prevederilor Legii nr. 41/1994 nu poate fi interpretată decât ca o gravă eroare de management. Ulterior, decizia 116/2002 a fost anulată prin efectele deciziei preşedintelui-director general nr. 161/2003 care acordă competenţe în materia încheierii de contracte şi efectuării de angajamente financiare doar directorilor de departamente şi direcţii din SRTV. Astfel, adoptarea hotărârilor consiliilor de administraţie fără ca membrii acesteia să consulte în prealabil întreaga documentaţie aferentă a putut determina situaţii în care numeroşi membri ai consiliilor de administraţie nu au putut oferi în cadrul audierilor informaţii referitoare la hotărârile adoptate sau au oferit informaţii incomplete. O astfel de practică, acceptată tacit de majoritatea membrilor celor două nu poate conduce decât la ideea că, din punct de vedere managerial, atribuţiile consiliilor de administraţie au fost îndeplinite strict formal, fundamentarea hotărârilor şi evaluarea impactului acestora fiind lăsat în seama comitetelor directoare, a preşedinţilor-directori generali ori chiar a conducătorilor structurilor organizatorice.
În urma verificărilor efectuate, Comisia de anchetă a constatat că în SRTV există proceduri formale care precizează modul de încheiere a contractelor, de efectuare a achiziţiilor, precum şi în ce priveşte
competenţele fiecărei direcţii şi a fiecărui departament în aceste domenii. Îmbunătăţirea acestor proceduri denotă un semnificativ grad de interes pentru calitatea actului managerial din perspectivă financiară. Totuşi, analiza actului managerial din perspective politicii de investiţii trebuie să se facă ţinând seama de următoarele imperative: eficacitate (a face ce trebuie) şi eficient (a face bine cu cele mai mici costuri). Din această perspectivă analiza documentelor puse la dispoziţia a permis următoarele concluzii:
- criteriul economiei nu a fost respectat decât parţial. În acest sens pot fi amintite câteva exemple cum sunt: achiziţionarea unor alimentatoare de reţea pentru camere video DVCAM la o valoare unitară de 60 milioane lei; achiziţionarea de tehnică de calcul în cantităţi superioare celor solicitate; achiziţionarea de aspiratoare la o valoare unitară (per bucata s.m.)de circa 150 milioane lei.
- criteriul eficacităţii nu a fost respectat decât întro măsură foarte mică. În acest sens se poate exemplifica cu investiţiile în construcţia unui nou spaţiu cu destinaţie producţie şi birouri în condiţiile în care spaţiile de producţie existente fie nu sunt folosite la întreaga capacitate, fie nu se ridică la standardele actuale, iar spaţiile cu destinaţia birouri existente (clădirea turn) pun în pericol viaţa angajaţilor SRTV. Pe de altă parte, decizia de investiţie, parte componentă a managementului organizaţional şi financiar e indicat să fie SMART, acronim în limba engleză al următoarelor concepte: specificitate (investiţia trebuie să satisfacă o nevoie reală bine determinată), măsurabilitate (investiţia trebuie să fie estimată de la început şi să aibă stabilite criterii de evaluare), realizabilitate (investiţia trebuie să poată fi efectuată în limita sumelor estimate, în condiţiile propuse şi în timpul alocat), realism (dimensiunea investiţiei să fie conformă cu nevoia pe care o satisface), oportunitate (investiţia să fie efectuată la momentul potrivit, nici tardiv şi nici anticipată). Din această perspectivă, investiţiile efectuate pot fi caracterizate astfel:
- specificitatea: multe dintre fundamentările prezentate CA erau fie incomplete, fie vagi (a se vedea în acest sens investiţia în operaţiunea de rebranding);
- măsurabilitatea: numeroase investiţii au fost efectuate fără cunoaşterea estimativă a dimensiunii financiare totale. Dintre numeroasele exemple identificate poate fi amintită investiţia în platoul cu sistem mobil de iluminat. De asemenea, numeroase investiţii au fost contractate fără ca în contracte să fie menţionate valorile acestora;
- realizabilitatea: foarte multe investiţii au fost începute fără analiza completă a efortului de bani şi timp necesar finalizării. Astfel de situaţii sunt cele ale achiziţiilor de aparatură necesare procesului de retehnologizare;
- realismul: unele investiţii importante au fost aprobate, deşi nevoile reale erau altele. Un astfel de exemplu se referă la achiziţionarea de lifturi moderne pentru clădirea turn, deşi structura de rezistenţă este slăbită, iar instalarea lifturilor înainte de începerea procesului de consolidare este cel puţin discutabilă;
- oportunitatea: unele investiţii au fost aprobate, deşi momentul nu este cel mai potrivit. Astfel de investiţii sunt cele în achiziţia de servere de mare capacitate necesare îmbunătăţirii ofertei de programe şi emisiuni prin internet, în condiţiile în care publicului din România o astfel de ofertă îi va fi puţin accesibilă într-un orizont de timp mediu.
Din punct de vedere managerial această stare de fapt este discutabilă având în vedere dimensiunea investiţiilor efectuate în construcţia de platouri noi, în reabilitarea celor existente şi în retehnologizarea
generală a societăţii. Documentele analizate arată că, deşi SRTV deţine dotările şi resursele umane necesare, au fost efectuate achiziţii de programe de la producători cum este casa de producţie Media Pro. De asemenea, o serie de coproducţii au fost realizate în cooperare cu producători aflaţi în legătură directă cu televiziuni concurente şi în detrimentul cooperării cu producătorii independenţi. Multe dintre producţiile proprii sunt documentare şi reportaje, deşi cererea publicului pentru teatru TV, de exemplu, continuă să rămână fără acoperire. De altfel, managementul societăţii ar fi trebuit să aibă în vedere prevederile art. 15 lit. c) din Legea nr. 41/1994, potrivit căruia SRTV are ca obiect de activitate “organizarea şi realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alţi parteneri interni sau externi, de programe […] de televiziune, înregistrări de discuri, pe support magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-ştiinţifice, necesare programelor proprii şi pentru schimb cu organizaţii similare din ţară şi din străinătate sau pentru valorificare”, respectiv prevederile art. 15 lit. g) “realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspectinstructiv-educativ, moral-religios şi patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat şi persoane fizice”. În condiţiile în care din documentele puse la dispoziţia Comisiei nu reiese că politica de achiziţii şi schimburi de programe cu producători naţionali este una echilibrată, singura concluzie la care se poate ajunge este că investiţiile efectuate în retehnologizare, construcţia de spaţii de producţie, respectiv în reamenajarea spaţiilor existente sunt doar o justificare pentru cheltuirea resurselor financiare proprii ale SRTV, inclusiv a celor provenite din taxa pentru serviciul public de televiziune. Altfel spus, managementul resurselor, stabilirea priorităţilor de investiţii în cadrul SRTV s-a făcut într-o manieră care poate pune în pericol grav îndeplinirea mandatului de serviciu public al acesteia.
Evaluarea din punct de vedere managerial a deciziei de asociere a SRTV pentru constituirea societăţii comerciale TVR Media trebuie să pornească de la obiectul de activitate al SRTV, aşa cum se regăseşte în art. 15 lit. h) din Legea nr. 41/1994: “efectuarea […] de lucrări specifice tehnicii audio şi video, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din ţară sau din străinătate, urmărirea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi valorificarea acestora în condiţiile legii, promovarea progresului tehnic şi ştiinţific în activitatea societăţii”. În considerarea acestui obiectiv şi în corelare cu deciziile referitoare la investiţii, se poate constata că managementul societăţii este defectuos. Astfel, înfiinţarea SC TVR Media pe considerentul că SRTV nu are capacităţi proprii de distribuţie a reproducerilor audio-video este cel puţin discutabilă în condiţiile în care piaţa distribuţiei şi comercializării de astfel de bunuri culturale este una matură, care oferă o mare diversitate de opţiuni la costuri scăzute. Pe de altă parte, înfiinţarea TVR Media care să facă editarea şi reproducerea pe diferiţi suporţi a producţiilor SRTV conduce la concluzia că SRTV nu are nici capacitatea tehnică şi nici resursele umane necesare. Aceasta înseamnă că investiţiile în tehnologii de procesare digitală a înregistrărilor audio-video sunt inutile, respectiv că personalul SRTV este lipsit de profesionalism. De asemenea, faptul că SRTV nu este capabilă să efectueze lucrările specifice transferului videogramelor de pe suport analog pe suport digital cu prelucrarea şi corectarea înregistrărilor este o justificare cel puţin puerilă a managementului sau o dovadă a incompetenţei acestuia. Nu în ultimul rând, utilizarea unor opere de creaţie intelectuală fixate sau aduse la cunoştinţă publică în alte moduri decât cele negociate anterior cu creatorii ridică o serie de întrebări privind legalitatea înfiinţării societăţii comerciale TVR Media, inclusiv din perspectiva dreptului de proprietate asupra videogramelor care fac obiectul contractelor succesive încheiate de SRTV cu TVR Media. În fine, dimensiunile veniturilor nete ale SRTV din operaţiunile comerciale aferente TVR Media nu justifică nici înfiinţarea TVR Media şi nici contractele de cesiune subsecvente încheiate cu aceasta.
Conform raportului „Libertatea presei în România”, publicat de către Agenţia de Monitorizare a Presei – Programul FreeEx, în anul 2004, campania electoral s-a întins practic pe tot parcursul anului, însă doar în perioada reglementată de lege SRTV a respectat regulile impuse de legea electorală şi sancţionate de CNA (respectând în linii mari regula celor trei treimi). În timpul campaniei electorale, analizele AMP au înregistrat un echilibru din punct de vedere cantitativ în reprezentarea vieţii politice, însă aspectele critice au dispărut aproape complet.
De exemplu, în ciuda numeroaselor semnale interne şi externe referitoare la distorsionarea gravă a informaţiilor de interes public, conducerea Televiziunii Române, în speţă, Consiliul de Administraţie a luat pentru prima dată în discuţie politica editorială a Departamentului de ştiri abia în decembrie 2004, după ce ecourile dezvăluirilor celor 6 jurnalişti contestatari din televiziune căpătaseră dimensiuni internaţionale. Cu toate acestea nici până astăzi nu s-au luat nici un fel de măsuri de sancţionare a celor vinovaţi, acest fapt însemnând că preşedintele director general, domnul Valentin Nicolau, şi membrii Consiliului de administraţie îşi asumă această situaţie şi sunt responsabili de ea.
- În ciuda unor disfuncţionalităţi semnalate în aplicarea Legislaţiei privind funcţionarea SRTV ca serviciu public, (Legea 41/1994) nu s-au luat măsuri suficiente-adecvate de natură să încerce corectarea situaţiei, în cazuri legate de politica editorială şi la acuzaţiile de cenzură şi favorizare a Puterii din perioada 2000-2004, (aşa cum reiese din partea I, capitolul 1.1, punctele 1şi 2 din prezentul Raport)
- Atât Preşedintele Director General cât şi directorul Departamentului Ştiri din SRTV admit existenţa unor presiuni politice sau a unor „momente de excese” în apariţia unor persoane la televiziunea publică (vezi stenogramele din 25.04.2005 şi 15.04.2005, audierile domnilor Valentin Nicolau şi Lucian Sârb). Ambii afirmă că au încercat stoparea presiunilor, deşi practica însuşită şi recunoscută de dl Nicolau de a nu mai răspunde unor astfel de telefoane nu este cea mai potrivită măsură de stopare a presiunilor. Chiar potrivit declaraţiilor domniei sale, gestul său a „mutat” aceste telefoane de presiune la un nivel de conducere sub directorul general.
Cu toate acestea, în litera ei, dată fiind absenţa unor reglementări care să stabilească modalităţi de efectuare a unei monitorizări calitative, nu doar cantitative, Decizia 40 a lăsat loc la interpretări (ex. nominalizarea unei formaţiuni politice într-o ştire poate echivala, într-o interpretare a Deciziei 40, cu o ştire amplă care redă activitatea unei formaţiuni. Ele se contabilizează la fel, deşi conţinutul lor este complet diferit). Monitorizarea cantitativă a ştirilor nu dă o dimensiune corectă asupra respectării sau nerespectării Deciziei 40 a CNA, - fapt pentru care nu poate fi făcută răspunzătoare conducerea TVR, desigur - dar care poate permite, însă, manipularea prin ştiri, sub apanajul respectării Deciziilor CNA.
Jurnalul din 30 noiembrie 2004 – Potrivit declaraţiilor unor persoane audiate, jurnalul ar fi avut tentă puternic pro Năstase şi anti Băsescu. Conform Agenţiei de Monitorizare a Presei, jurnalul a „suferit”
Profesional - nu s-au prezentat şi puncte de vedere ale unor jurnalişti care să contrabalanseze punctul de vedere al celor care criticau declaraţia lui Traian Băsescu privind fraudarea alegerilor şi anularea lor. Referitor la subiectul jurnalului din 30 noiembrie 2004, Agenţia de Monitorizare a Presei Academia Caţavencu consideră că s-a încălcat, Decizia 40/2004 a CNA, care prevede că în programele de ştiri, informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală trebuie să respecte anumite principii.
În buletinul de ştiri al TVR toate opiniile exprimate în cele 15 ştiri au criticat vehement declaraţiile lui Traian Băsescu. „Cu excepţia declaraţiilor domnului Traian Băsescu, jurnalul de ştiri nu a prezentat nici un punct de vedere care să contrabalanseze criticile exprimate pe tot parcursul jurnalului” se arată într-un document transmis CNA de către Agenţia de Monitorizare Academia Caţavencu, la 3 februarie 2005. Răspunsul CNA, semnat de vicepreşedintele Attila Gasparik se arată că CNA a luat în discuţie jurnalul incriminat la data de 17 februarie 2005 şi a constatat „comiterea în jurnalul de ştiri TVR din data de 30 noiembrie 2004 a unor abateri de la deontologia jurnalistică, de la obligaţiile fireşti ce revin tuturor jurnaliştilor de a fi imparţiali, de a prezenta corect şi echilibrat în spiritul formării libere a opiniilor. Astfel, s-a pus sub semnul întrebării raţiunea unei ediţii speciale, cea de la 18,45. Cadrul legal şi competenţele atribuite CNA prin legea audiovizualului nu au permis aplicarea unor sancţiuni, abaterile constatate situându-se în categoria celor de la normele etice şi profesionale”. CNA, prin aceeaşi adresă, lasă la latitudinea publicului concluziile şi sancţiunea: „publicul să fie cel care aplică cele mai severe sancţiuni, conform tradiţiei ţărilor cu democraţie consolidata”.
Existenţa în Regulamentul SRTV a unor dispoziţii care puteau determina desfacerea contractului individual de muncă pentru “exprimarea unor opinii negative referitoare la nemulţumirile privind organizarea şi funcţionarea serviciului public de televiziune, înainte de a se folosi de drepturile asigurate prin prezentul Regulament, adică dreptul la petiţie şi audienţă, exercitat pe cale ierarhică, până la nivelul preşedintelui-director general şi al CA” reprezentau încălcări ale art. 30 din Constituţia României, republicată. Aceste dispoziţii din Regulament au fost eliminate după intrarea în vigoare a Legii nr. 571/2004.
Art 4, alin 1 din Legea nr. 41/1994 prevede obligativitatea SRTV de a prezenta „în mod obiectiv, imparţial, realităţile vieţii socialpolitice şi economice interne şi internaţionale.....”. Documentele studiate au evidenţiat că, potrivit unui studiu intitulat ANALIZA CALITATIVĂ A ŞTIRILOR DE SEARĂ LA TVR, efectuat de sau la comanda Direcţiei de marketing a TVR în august 2004 de sociologii Florica Batran şi Adrian Florea, rezultă că televiziunea publică este văzută ca un post proguvernamental – pag 6 din studiu - „proguvernamental dar serios”. La pag 9, când se face comparaţia dintre ştirile unui post privat şi ale TVR se spune că televiziunea particulară este mai critică faţă de putere „nu este aşa pro proguvernamentală ca TVR”.
Spotul realizat de Fundaţia Concept în cadrul campaniei naţionale de promovare a unui comportament civic de respingere a micii corupţii “NU DA ŞPAGĂ” a primit avizul CNA pentru a fi difuzat. Chiar şi în aceste condiţii, spotul nu a fost difuzat.
Comisia de Etică şi Arbitraj a TVR, în raportul din data de 30 decembrie 2004 arată că: „Prin neinformarea corectă a telespectatorilor au fost încălcate prevederile unor articole din Statutul Ziaristului din SRTV: Art 9, art 12,, art 13 alin 2, art 21 alin 1, art 31. Responsabilitatea pentru aceste încălcări reiese din fişele postului aferente funcţiilor de conducere care au decizie editorială în cadrul Direcţiei Ştiri: director, redactor şef şi producător.”
În speţă este vorba despre ziariştii care au făcut declaraţii publice referitoare la nemulţumire legate de activitatea din SRTV. Aceste aspecte sunt detaliate de către Camelia Robe şi Traian Andronic, membri în Comisia de Etică a SRTV , într-o adresă transmisă Preşedintelui Director General Valentin Nicolau la 17 dec 2004. Cei doi membri ai Comisiei de Etică au constatat încălcarea unor articole din Statutul Ziaristului din TVR de către salariaţii care au făcut declaraţii publice legate de manipularea şi cenzura din televiziunea publică. Pe de altă parte ei au mai evidenţiat că „iniţial ni s-a părut inacceptabil faptul că mulţi reporteri nemulţumiţi de situaţia din redacţie nu şiau manifestat niciodată opiniile critice faţă de şefii lor. După discuţiile cu directorul şi redactorul şef, rezervele devin, în parte, de înţeles”.
În general se poate spune că SRTV a respectat reglementările Consiliului Naţional al Audiovizualului. Dar se pot observa unele „derapaje” a căror existenţă, voită sau nu, a fost posibilă prin gradul mare de interpretabilitate a reglementărilor în vigoare. Un exemplu concludent îl poate constitui modul în care se efectuează monitorizările privind respectarea Deciziei CNA nr 40/2004 (doar cantitativ şi nu doar de conţinut, calitativ). Conform Agenţiei de Monitorizare a Presei, într-un raport din 8 decembrie 2004, pe timpul campaniei electorale raportul ştirilor putere + opoziţie s-a mai echilibrat, acest lucru datorându-se legii electorale care impune radiodifuzorilor condiţii stricte privind repartizarea timpilor de antenă. Cu toate acestea TVR a fost sancţionată sau somată de CNA pentru unele disfuncţionalităţi. »
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu