"Romanii in Balcani" de Mihai Eminescu

De mai multe ori am observat tendinţa foilor greceşti de-a tăgădui existenţa pană şi a acelor resturi de populaţiune traco – romană care-n evul mediu, mult mai răspandită decat astăzi, işi intindea insulele sale etnice in toate teritoriile impărăţiei Răsăritului. In adevăr Peninsula Balcanică era in anticitate o peninsulă tracică şi numai varful ei estrem era populat de greci. In comediile lui Aristofan — in Paserile de ex. — intră in scenă un zeu tracic şi o dovadă că incă in vremile acelea grecii nu cunoşteau limba populaţiei autohtone a peninsulei e că acest zeu pronunţă sunete fără de nici un inţeles. Asemenea e ştiut azi că dacii erau traci care trecuseră Dunărea două sute de ani inaintea vremei lui Traian şi că statul lor, in momentul in care l-au subjugat Imperiul, nu avea decat varsta de douăzeci de decenii. In contact cu romanii populaţiunile tracice — cele mai vechi după Herodot, deci autohtonii Peninsulei Balcanice — s-au romanizat, au devenit romani. Spre a intrebuinţa un termen din chemie, tracii Peninsulei şi cei din Dacia erau izomorfi cu romanii şi s-au contopit pretutindenea in popor romanesc, care-n evul mediu era mult mai numeros decat azi, după cum ne dovedesc o sumă de izvoare. Filip II şi Alexandru cel Mare au fost traci. E prea adevărat că acesta cucerind ţările Asiei şi ale Africei grecii I s-au substituit pretutindenea, dar tot ei li s-au substituit şi romanilor in impărăţia Răsăritului, incat calitatea grecilor de-a escamota in folosul lor cuceriri făcute de alţii şi de-a intra pe furiş in moştenirea istorică a altor popoare este proverbială. Oare in Romania nu ne-am pomenit intr-o bună dimineaţă cu sute de moşii mănăstireşti escamotate prin subrepţiuni testamentare şi-n secolul trecut Romania nu părea o ţară aproape grecească? Ca dovadă a acelei tendenţe de tăgăduire lăsăm să urmeze un articol din ,,Messager d'athenes " privitor la romanii din Macedonia, scris cu ocazia unei pretinse misiuni a d-lui Pencovici şi a unui pretins raport al său.

Nu vom insista asupra opiniilor politice (din articol), ci vom releva numai erorile istorice şi filologice. Deja Theophylact , sub anul 579, şi Theophan sub acelaşi an pomenesc de romani in oastea trimisă in contra avarilor; sub anul 976 Cedrenus povesteşte că intre Prespa şi Castoria călători romani au ucis pe David, fratele ţarului bulgar Simeon. De aci inainte existenţa romanilor balcanici nu mai e tăgăduită de nimeni. Anna Comnena [i]i citează in jumătatea a doua a secolului al XI-lea langă Exeva . In jumătatea a doua a secolului al doisprezecelea călătorul evreu Benjamin de Tudela [i]i găseşte in munţii Tesaliei, nesupuşi de nimeni, cu totul neatarnaţi şi o spaimă a grecilor. Nicetas Choniates in fine numeşte munţii Tesaliei Valahia Mare. In toată suta a treisprezecea numirea veche de Tesalia ieşise din uz şi se 'ntrebuinţa numai numirea de Valahia. George Acropolita , G. Phrantzes , catalanul Ramon de Muntaner, Henry de Valenciennes , apoi chiar hrisoavele impăraţilor bizantini numesc ţara Vlahia Mare, Blaquie la Grant. Etolia şi Acarnania se numesc Vlahia Mică (Phrantzes ), partea de sudost a Epirului , vechea Dolopie , se numea Vlahia Superioară. Teodor Angelos Comnenos Ducă domneşte in suta a Xiii-a peste Epir, Tesalia, Albania şi Macedonia, cari toate la un loc se numesc Vlahia , atat de cătră scriitorii bizantini cat şi de cei occidentali . Departe dar de-a fi numai o mană de coloni romani, romanii erau in evul mediu unul din popoarele cele mai numeroase ale Peninsulei, după toată probabilitatea traci romanizaţi, ca şi cei din Dacia. Rolul cel mai insemnat [i]l joacă sub asanizi , dintre cari Ioaniţiu, in răspunsul dat papei Inocenţiu III, se declară a fi el, impreună cu poporul, de origine romană, mulţumind papei că l-a adus la această cunoştinţă. Poporul romanesc al Peninsulei a fost aşadar absorbit de greci şi de bulgari şi din el n-au rămas decat aceste puţine fragmente ce le vedem azi, dar despre cari nu e nici o indoială că ei sunt autohtoni, şi grecii — coloni ce locuiesc intre ei. Nici nu se poate altfel, de vreme ce grecii sunt pretutindenea coloni, in Asia Mică, pe ţărmii Mării Negre şi-n alte locuri. Cat despre limba macedoromanilor, e azi un adevăr cunoscut de toţi că e numai un dialect al limbei dacoromane şi că n-are a face deloc cu limbile neolatine ale Occidentului. Studiile recente ale lui Miklosich au dovedit-o cu toată evidenţa. Atat dialectul din Istria cat şi cel macedoroman sunt varietăţi a limbei dacoromane , cu mici deosebiri fonologice şi cu mari şi hotăratoare asemănări. Ne rămane numai să admirăm ignoranţa grecilor moderni in privirea istoriei şi etnografiei unor ţări asupra cărora pretind a avea drepturi. Dacă se află romani in Macedonia cari vor redeşteptarea poporului lor şi readucerea lui la conştiinţa naţională ei au cuvant să lucreze in acest senz şi nu injuriile foilor greceşti [i]i vor opri. In mozaicul de popoare orientale credem că e loc şi pentru romani şi că nu există nici o necesitate ca ei să fie anexaţi la Grecia. Gazete insă cari combat un raport ce nu există, a unei misiuni ce n-a fost trimisă, luand de sprijin fantaziile etnocratice ale d-lui Paparigopolu in locul adevărului etnologic aievea şi făcand analogii filologice din lună dovedesc pe de o parte o deplină ignoranţă in materia ce-o tratează, pe de alta că o rea cauză susţin daca, in favorul ei, au nevoie de-a inainta neadevăruri.

[11 august 1882]