Poveste cu prosti sau Mica lovilutie

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost… era mult mai sanatos. Se facea ca in tara lui Verde Imparat s-a ridicat un vraci pe nume Harap Calafat. Nu s-ar fi ridicat el, nici impotriva stapanirii si nici impotriva altora ; isi castigase armasarul hranit cu jaratic (4x4), palatul si visteria bine garnisita pe muteste, fara a face valuri. Nu era el un sfant, nici pe departe, dar mutenia ii crease o anumita imagine in imparatie, deoarece reputatia e cu atat mai mare cu cat se stie mai putin despre tine. Harap Calafat venise cu o idee ; nu era a lui, ci o furase din cele imparatii care demult o pusesera in practica : o dregatorie ai carei supusi sa sara in ajutorul oamenilor aflati la nevoie. Nu era o dregatorie de seama, doar secretar, dar Harap Calafat a stiut sa devina chiar mai important decat vizirul, seful sau. Vizirii s-au tot schimbat, dar voinicul nostru ramanea in jiltul sau modest, loc de unde manevra toate achizitiile pentru sanatatea imparatiei. Astfel, Calafat l-a ajutat pe prietenul lui sa adune multe pungi cu galbeni, fara numar de multe. Desigur, prietenul la nevoie se cunoaste, asa ca nici micul dregator n-a fost lipsit de o buna parte a pungilor cu galbeni. Dupa ce au strans o adevarata avere, Calafat si prietenul sau au pus la cale o lovitura finala care sa le sporeasca de cateva ori numarul cuferelor cu avutii : o vanzare catre imparatie in valoare de multe mii de cufere. Acesta este momentul in care…


…Vrand sa faca schimbari in imparatia intepenita in legi strambe, Verde Imparat trimite spre discutie un zapis pe care dregatorii sa-l discute si caruia sa-i dea forma cea mai potrivita schimbarilor ce se petreceau in tara. Citind zapisul, Harap Calafat tare s-a suparat pentru ca acolo scria ca vanzarea pusa la cale de el nu se mai putea face. Atat de tare s-a suparat, incat usa el i-a trantit-o vizirului, nu inainte de a-i spune ca acel zapis nici poveste sa devina lege. Si atat de tare s-a suparat, incat a parasit furios dregatoria. Indata ce-a iesit, Calafat s-a intovarasit cu dregatorii cheflii si cu mascaricii Palatului ce unelteau sa-l dea jos pe Imparat. Cand se-mbata, unul dintre uneltitori, Pasa Somnorila spunea cui era dispus sa-l asculte ca el va fi imparat in viitorul apropiat. Celalalt, mascariciul pontos al Curtii era si el de acord cu Somnorila, mai ales ca urma sa se cocoate in scaunul de prim-vizir. Acestia au dus uneltirile mai departe, scotand pe aleile parcului o turma de servi netrebnici, multi dintre ei tovarasi de trascau cu Somnorila. Bufonul, ca un om cu carte le-a scris lozinci analfabetilor scosi sa protesteze, Felix, un alt dregator ce era cercetat de Aga a dat pungi intregi cu galbeni pentru a tine prostii pe aleile parcului, iar Somnorila s-a chinuit sa stea treaz pentru a intretine o atmosfera folositoare uneltitorilor.

Prosti si tembeli, servii netrebnici scosi sa protesteze n-au bagat de seama ca Verde-Imparat si-a luat inapoi zapisul, ei cerand in continuare ca zapisul sa fie retras. Indata ce zapisul devenise amintire, servii s-au vazut descoperiti, asa ca uneltitorii le-au dat alte teme de strigat in fata Palatului ; unii erau furiosi ca iarna e cu zapada, altii – ca vara e prea insorita, iar altii ca apa e uda. Soldatii pazeau ca servii sa nu-si inchipuie ca sunt oameni si sa infaptuiasca o sama de neajunsuri. Chiar si asa, servii mai sturlubatici tot au produs diverse stricaciuni, soldatii bagand la beci o parte dintre ei. Zile intregi a fost la fel : seara veneau servii care provocau tulburari, soldatii ii ciomageau, iar uneltitorii ii ajutau pe fata pe netrebnici. Incet-incet, Verde-Imparat, vazand ca primul vizir nu face fata situatiei a hotarat sa discute cu Harap Calafat, care brusc si-a dat seama ca imparatia are nevoie de el in dregatoria ceea mica, gandul lui fiind departe de marea afacere ce tocmai fusese pusa la cale inainte de plecarea sa din jiltul de secretar ; sau nu, caci basmul cesta nu ne e clar.

Astfel toata lumea parea multumita : Harap Calafat s-a intors in aceeasi dregatorie, prietenul lui va face aceeasi mare afacere, desigur, cu ajutorul secretarului ; Verde-Imparat si primul vizir isi castiga linistea pentru a se putea ocupa de imparatie, Pasa Somnorila isi va relua somnul diurn obisnuit, Mascariciul pontos va continua sa distreze prostimea, Felix isi va continua uneltirile incercand sa fuga de potera ce-l vrea la beci, iar servii… despre soarta servilor, basmul nu vorbeste, dar avem de ce sa credem ca tot prosti vor ramane, cei infometati – tot infometati, cei saraci – tot saraci, iar cei « insetati », ei bine, ei vor continua sa se adape din clondirele de posirca puse la dispozitie de uneltitori. Am incalecat pe-o sa de cal arab si v-am spus povestea asa. Va urma ? Da, va urma pentru ca povestea e poveste, dar si licitatia e licitatie, iar daca siguranta, aroganta si obraznicia au inregistrat o victorie, lupta nu s-a incheiat si victoria finala va fi cu licitatia pe masa ; dar nu cum vrea harapul.