Scheletele din dulapul lui Ponta

Aşa cum era de aşteptat, derbedeii roşii se confruntă cu fantasmele eliberate de ei înşişi în urmă cu un an. La acea vreme, dar şi mai înainte, fasciştii aflaţi azi la putere tunau şi fulgerau împotriva FMI, Banca Mondială şi CE declamând cu patos „n-avem nevoie de FMI”, „noi nu ne subordonăm ţara Băncii Mondiale” etc. Apoi au venit la putere pentru prima dată după mulţi ani. Primele măsuri nu erau deloc conforme cu declaraţiile lor anterioare, iar faţă de FMI au afişat brusc o slugărnicie tipică golanilor. Asta nu le-a folosit prea mult deoarece Fondul nu se lăsă impresionat deloc; acolo sunt finanţişti care lucrează cu cifre seci, aşadar şi cererile lor sunt limpezi.

Situaţia economică a României nu era nici atunci prea roz, dar măcar guvernele PDL apucaseră să ia nişte măsuri de însănătoşire a economiei. Odată pedeliştii plecaţi de la putere, ţara a rămas pe mâna cartelului infracţional care a balansat între salvarea de la puşcărie a propriilor membri şi nevoia acută a clienţilor politici de a se înfrupta fără limite din bugetul de stat. Discuţiile purtate atunci cu FMI au fost neclare pentru ei, aşa că şi-au pus speranţa într-un acord cu Fondul, cel care, credeau ei, le va da banii necesari rămânerii lor la putere. E drept, Fondul are economişti, dar nici politic ei nu sunt tâmpiţi... Anul 2012 a trecut marcat de cumplite ilegalităţi, de acum de o tristă celebritate internaţională din partea uslaşilor. Nici din punct de vedere economic situaţia nu a fost mai bună; locul promiselor creşteri de pensii şi salarii bugetare a fost luat de creşteri semnificative de preţuri; ţinta de deficit nu a mai constituit o prioritate pentru guvernul Ponta, mult mai preocupat de o idioată luptă pentru debarcarea Preşedintelui, decât de vreo măsură economică, oricât de mică ar fi fost ea. Orbiţi de spaima de puşcărie a lui Felix, comuniştii au pierdut din vedere esenţialul: economia românească este dependentă profund de poziţia FMI faţă de România, iar asta e o realitate ce n-are a face nici cu Preşedintele şi nici cu altcineva; economic vorbind, România guvernată de stânga fascist-comunistă sau de o potenţială dreaptă va trebui să adopte aceleaşi măsuri.

Fireşte, electoral nu era deloc convenabil s-o recunoască, iar acordul semnat cu Preşedintele le-a dat încredere că vor pune bazele unei guvernări de încă 20 de ani. Acordul a fost un bluf... Preşedintele s-a dovedit din nou un excelent jucător; le-a oferit puterea aproape discreţionară pe care şi-o doreau, dar a păstrat în mânecă „asul”: FMI. La acest capitol, nici puşcăriaşul Năstase, nici „marii” strategi economici ai usl şi nici măcar criminalul ilici n-au băgat de seamă ce li se pregăteşte. Acum zarurile au fost aruncate şi în foarte scurt timp vom asista şi la rezultatele definitive.

E limpede că actuala putere e în vrie. Intern se duc lupte grele, uneori chiar pe faţă între fracţiuni ale pnl sau/şi psd. Exterior – măsurile economice necesare îi depăşesc. Vechiul „duşman”, FMI e acum doritul partener al guvernului Ponta. Dar FMI ce părere are? Una crudă: guvernul n-a atins ţintele promise (ceea ce presa a semnalat tot anul 2012), aşadar acordul cu Fondul nu mai poate continua, nicidecum să se mai încheie unul, aşa cum minţea Ponta. În plan economic, această situaţie reprezintă dezastrul economic pentru România şi intrarea rapidă în incapacitate de plată. Guvernul va căuta să întârzie producerea efectelor, dar chiar şi întârziate ele vor fi năucitoare pentru votanţii orbi ai usl. Primii afectaţi vor fi (deja sunt) bugetarii şi pensionarii. Primii vor vedea cum concedierile vor atinge cote ameţitoare, în încercarea de a mai recupera ceva la buget. Pensionarii vor lua pensiile mărite simbolic (4%), dar nu pentru mult timp; apoi vor urma tăierile de pensii şi salarii, concomitent cu începuta creştere de preţuri, creştere imposibil de oprit în actualele condiţii. Apoi va urma ieşirea în stradă a foştilor susţinători şi mai toată lumea e de acord că aceştia vor fi cei care le vor rupe capul derbedeilor care ani de zile şi-au bătut joc de un popor întreg.

Ca o bomboană pe colivă, guvernul va citi ca şi noi, în presă, Raportul MCV pe Justiţie. Oficialii europeni nu vor să informeze în prealabil guvernanţii de la Bucureşti, iar Raportul se anunţă de o duritate fără precedent. Desigur, Schengen este chiar ultimul obiectiv al guvernului actual, dar asta nu înseamnă că Raportul are o importanţă mai mică din acest motiv. Ca şi atitudinea Fondului, Raportul pe Justiţie va da semnale extrem de negative pentru investitorii străini potenţiali. Aceasta, coroborată cu creşterea participării statului/guvernului la proiectele finanţate din fonduri comunitare (de la 5% cât obţinuse Preşedintele la Bruxelles la 15%) va însemna o parte importantă a dezastrului economic pe care usl îl propune românilor.