Sfârşitul comunismului în România

În anul de graţie 2003, gasca aflată la putere s-a decis să îşi fundamenteze „domnia de 20 de ani”, aşa că au hotărât să modifice mandatul de preşedinte (cel destinat puşcăriaşului Năstase). L-au făcut de 5 ani pentru a preîntâmpina orice intruziune a „neaveniţilor” ce nu făceau parte din cartel. Calculul, am mai spus-o, era simplu: după cuplul biela-manivela, preşedintele şi partidele s-ar fi împins reciproc înainte în alegeri decalate. Calculul n-a fost rău şi putea să însemne dezastrul total pentru România, dar n-a fost să fie; Dumnezeu iubeşte România. Şi uite aşa, preşedinte a devenit Traian Băsescu, şi încă de două ori. Lovitura a fost recepţionată în plin de fiecare dată de către derbedeii care îşi doreau subjugarea ţării în folos personal (şi nu doar personal).

Iată că venim în prezent şi îi vedem pe aceiaşi infractori şi plagiatori care îşi fac socotelile pe pielea romanilor. Doar că asta nu e mereu posibil... Au fost la guvernare şi lista infracţiunilor este atât de lungă încât nimeni nu va avea spaţiul necesar pentru a o găzdui. Promisiunile lor au fost călcate în picioare şi au luat de la populaţie, în loc să dea, fără a uita să se laude cu proiectele realizate de predecesorii săi. Posibil ca ei să aibă o majoritate parlamentară. Chiar şi aşa e doar treaba Preşedintelui să numească premierul şi nimic nu-l poate obliga că nominalizarea să fie de la usl, deoarece usl nu e un partid, ci o uniune despre care nu se face vorbire în Constituţie. Aşa stând lucrurile, Preşedintele va nominaliza o persoană capabilă să constiuie un guvern eficient, netarat de minciuni, plagiat şi infracţiuni penale. Fără dubiu, nici cel mai capabil guvern nu va trece de derbedeii-parlamentari, aşa că Preşedintele va însărcina o altă persoană (sau aceeaşi) cu formarea guvernului şi aceea nu va fi Mickey Mouse-ul lui ilici şi nici Cacarau – paiaţă lui Felix. Nici Tradiceanu nu poate spera să fie numit, aşa că deprimarea fasciştilor va fi maximă. Vor avea de ales între a trânti şi al doilea guvern şi să meargă în alegeri anticipate ce se pot solda cu rezultate mai proaste pentru ei sau să accepte guvernul propus a doua oară şi să înghită găluşca; măcar aşa îşi vor potoli parţial sponsorii, dacă vor înţelege să colaboreze cu Preşedintele.

Cum o colaborare poate fi exclusă, se poate lesne presupune că războiul va continua. Cum aceşti infractori nu au altă posibilitate de a lupta politic decât o ilegalitate crasă, vor apela din nou la suspendarea Preşedintelui din motive inventate. Deşi şi-o doresc enorm, uslaşii nu vor putea să-l suspende. Pentru asta au nevoie şi de un guvern care să organizeze referendumul, iar teoria că un preşedinte interimar ar avea dreptul să numească un premier nu sta deloc în picioare pentru că nu are bază juridică în Constituţie. Rezultă că premierul va fi numit doar de către Traian Băsescu, Parlamentul având de ales dacă să-l accepte sau să meargă în alegeri anticipate. Să ne amintim că Monitorul Oficial şi alte instituţii ale statului au fost trecute în subordinea guvernului tocmai de către derbedeii care nu vedeau că pot pierde puterea având majoritatea. Şi totuşi, iată că e perfect posibil... Preşedintele are acum la dispoziţie toate acele instrumente pe care fasciştii le pregătiseră pentru ei. Ca şi în 2004, când nimeni nu credea că puşcăriaşul de azi Năstase poate să piardă alegerile, azi, „cartelul roşu” nu poate concepe că Base „i-a ciuruit”; din nou.

Mai există o variantă, cea mai proastă dintre toate, un dezastru pentru ţara, dar foarte posibilă, din nefericire. Această variantă se poate numi „varianta Dogaru” sau, altfel spus – lovitura de stat. Cred că e perfect posibilă, ba chiar probabilă, iar varianta asta cred că deja au pregătit-o că alternativă; de aici şi mitingul lui Dogaru din 13 decembrie. Da, aşa pot lua puterea printr-o lovitură fără aparenta măcar de legalitate, deşi ştiu că UE şi SUA vor sancţiona dur România. Fondurile externe, fie de la FMI, fie cele europene se vor opri brusc, iar ţara va intra rapid în incapacitate de plată; nu mai e un secret pentru nimeni că economia României sta într-un relativ echilibru datorită banilor veniţi din afară şi orice sursă de bani tăiată ar însemna un dezastru economic. Spuneam cândva că SUA nu va permite vreodată că dolarii pe care ea îi dă să ajungă să fie folosiţi de ruşi, tot aşa cum nu vor accepta că rusofilii să controleze baza de la Deveselu. Dacă vom înţelege asta, restul e bârfă. Cine va încerca să sfideze forţa coercitiva a SUA va trebui să simtă ce a simţit şi Ceauşescu, atât doar că ăla îşi construise un sistem economic care i-a permis să se mai menţină la putere o vreme; urmaşii lui sunt complet descoperiţi economic şi oricât se vor chinui şi vor minţi, rezultatul va fi acelaşi: sfârşitul comunismului în România.