Parlamentul – copia infracţionala a Marii Adunări Naţionale

Bolşevicii sunt „din popor, pentru popor”, lăsând să se-nţeleagă că toţi ceilalţi nu sunt nici din popor şi sunt şi duşmănoşi faţă de el. Când vorbele se termină şi se trece la fapte, bolşevicii pe stil nou sunt complet diferiţi; baroni locali, miliardari de carton, afacerişti veroşi pe banii statului. Aşa s-au îmbogăţit din 1990 încoace, tot aşa vor creşte financiar şi pe mai departe, acesta fiind singurul model pe care îl pot pune în practică. Deşi se ştia prea bine asta, romanii i-au adus până la puterea absolută, dictatoriala. Sigur, asistatul social, cerşetorul la banii publici, când a băgat votul în urnă a uitat că situaţia reală nu e cea vânturata de neo-bolsevici. Promisiunile au curs permanent, minciuna şi dezinformarea şi-au dat mâna şi au devenit politica de cartel, voinţa populară a fost grav manipulată. Romanii au ales prost, iar asta se va vedea foarte repede. Tehnica de manipulare şi dezinformare folosită de nazistul Goebbels în al doilea Război Mondial, aplicată de neo-nazistii romani de azi şi-a produs efectele: cca. 80% din Parlament este la mâna lor. Ei pot decide tot ce vor, tot ce visează noaptea sau, mai ales, tot ce le va asigura o dictatură cât mai lungă cu putinţă.

Alegătorii au decis prin referendum ca Parlamentul să aibă 300 de parlamentari şi o singură Cameră; ţara trece prin criză, aşa că şi ministerele trebuie să se adapteze ca număr şi buget. Nici nu s-au dat rezultatele finale oficial, că Parlamentul şi-a şi supradimensionat numărul de parlamentari la 588, cu 117 mai mulţi decât era obişnuit. Cum? Printr-o hotărâre de guvern a plagiatorului Ponta. Numărul ministerelor va creşte şi el substanţial, deşi guvernul încă în funcţie mărise deja numărul lor încă din 7 mai; astfel se va ajunge la peste 30 de ministere, pentru că alea 17 ale guvernului Boc erau prea multe (aşa spuneau pe atunci neo-bolsevicii). Sigur, bugetarul, pensionarul şi asistatul social au votat prosteşte; nici nu s-a stins ecoul votului şi noii viitori dictatori au şi dat populaţiei vestea cea „bună”: taxele cresc cu 16%, salariile se blochează, prime de vacanţă sau bonuri – mai subţirel, de vară... Vorba ceea, „foaie verde de dudău, o să fie şi mai bine”, mai ales că nici nu au ajuns să formeze guvernul. Dar după ce-l vor trece prin parlament?! „Laptele şi mierea” promise se vor preschimba peste noapte în „veninul şi fierea”, singurele pe care o guvernare comunistă le poate oferi, lucru văzut prea bine şi în cenuşii ani de prăbuşire economică 1990-2004.

Dacă Parlamentul a făcut scamatoria scăderii numărului de parlamentari prin creşterea lui, atunci trebuie să vedem şi care au fost raţiunile „superioare” pe care ei le-au avut în vedere, motivele pentru care au sfidat un referendum si un popor. Cele 117 locuri suplimentare se dovedesc insuficiente pentru a acoperi numărul infractorilor cu condamnări, al celor cu condamnări în pronunţare, al turnătorilor la Securitate şi al copiilor/nevestelor/soţilor/nepoţilor de fosti-actuali parlamentari comunişti. Acum Parlamentul nu mai e un organism legislativ, ci un refugiu pentru infractorii de drept comun. Dacă-l vom asemui cu Marea Adunare Naţională putem greşi într-o singură privinţă: este doar o copie penală a acelei Adunări de tristă amintire. Unanimitatea care se pregăteşte, activitatea simbolică şi deseori ilegală, dar binevenită pentru cartel sunt atributele care ne conving că suntem în faţa unei restauraţii comuniste din cele mai grave. Dacă Preşedintele nu va încerca să curme veleităţile dictatoriale ale clicii instalate la putere, România va fi pierdută pentru mulţi ani de-acum încolo; odată ce au pus mâna pe toate pârghiile statului, aceşti neo-nazisti nu se vor da în lături (au demonstrat-o cu asupra de măsură) să-şi impună propriile „legi”. Vor schimba Constituţia după bunul lor plac, iar noi vom asista cu ochi umezi la înstăpânirea clicii peste o ţară mult încercată. Doar reacţia viguroasă a opiniei publice îi mai poate opri din avântul pe care şi l-au luat, dar, din păcate, o asemenea varianta are şanse mici de realizare. Romanii s-au învăţat să rabde cele mai josnice ticăloşii şi cele mai brutale tratamente, însă reacţie încă nu s-au învăţat să aibă. Domnia fărădelegii e pe cale să se instaureze, iar visul bolnav al lui ilici mai are doar un pic până să triumfe: „pluripartidism în cadrul Frontului” – o adevărată „democraţie originală”; mă întreb doar cine va fi „despotul luminat”.