Darul Cerului, azi dorul

Nu pot nici azi să deslușesc misterul
Sau gustul de atunci atât de sfânt
Când la Crăciun, din Cer cădea eterul
Și Domnul se năștea dintr-un cuvânt.

Nu știu, s-au stins de mult, de tot în Ceruri
Lumini ce noi le-am ocrotit cândva
Crăciun e azi în mii și mii de feluri
Dar nu mai știe însă lumina.

Mi-e dor dar parcă doru-n mine plânge
Nu știu cum să mai fac s-aduc-napoi
Lumina din Ajun ce se răsfrânge
Cu raze de iertare peste noi.

S-aștept din nou ca o copilă darul
La candela iubirii să mă-nchin
Să știu că încă nu s-a pierdut harul
Căci Dumnezeu se naște din senin.

Nu pot nici eu, chiar de-am rămas copilă
Cu gând în noi lumina să-nfloresc
Mi-e dor de sărbători dar azi pe-o filă
Îi scriu lui Dumnezeu, mă spovedesc.

Luminita "Licurici" Amarie