Recompui și mă cânți din trăiri îngropate
Gândul tău cere drept, viața mea nu "te poate"
Sunt aici, peste tot, un blestem înflorit
Azi te vreau, patul meu ți-e altar și ți-e schit.
Acum ninge sălbatic eu am umerii goi
La fereastră respiră trupul meu, ochii tăi
Nu mai știu să adorm, e mizer prin oraș (...)
Te tot caut în vid cu un dor pătimaș.
Port în piept un izvor, pe spinare cărarea
Pofte am nelumești, nu mă-ncearcă uitarea
Ai văzut, dragul meu, eu aici tu plecat
În funebrul din jur tu mă-mbraci în curat.
E târziu, nu mi-e somn, sorb din tine trecutul
Te-așteptam să-mi răsai, ia-mă fă-mă tributul
Și mi-e frig și mi-e dor, nici cafea nu mai am
Mă hrănesc c-un trecut când credeam că trăiam.
Mă sfidezi și-mi arunci gânduri care-nfioară
Dar în loc să te-alung te cerșesc să-mi fii seară
Pe aici îngeri dorm patul mi s-a răcit
Cerul meu siniliu sub zăpezi i-amorțit.
Mă dezbraci de tăceri și pe mine pui cerul
Ninge parcă-ntr-un fel ce-ți sfințește misterul
Nu mi-e somn dar mi-e frig, și nu vreau să mă-mbrac
Port pe trup suflul tău ca oglinda un lac.
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu