Visul unei nopti de iarna

Visul are un dezavantaj major : nu-l poti alege. De-ar fi posibil, probabil ca toti am visa doar printi/printese, masini de lux si, normal, palate in care ar locui. Dar visul vine dupa un algoritm necunoscut si nu mereu este stralucitor. Sa ne imaginam, totusi, cam ce-ar putea visa un copil in Romania de azi. El nu e deloc la curent cu greutatile zilnice si nici cu manifestarile, de multe ori scabroase, ale unor retardati concetateni ai nostri.

La inceput, copilul va visa povesti ; povesti cu zane si printi, cu broscute fermecate si cu zmei ce sufla foc pe nari. Apoi copilul creste si viseaza jocuri si parcuri de distractii, desi parintii vorbesc despre preturile de la magazin si despre dificultatile intampinate la serviciu. Dupa aceasta perioada, copilul va visa si el ceva mult mai apropiat de realitatea cotidiana si va incepe sa realizeze in ce fel de societate se afla. Acest copil nu vrea sa accepte ca lumea lui, lumea in care s-a nascut si care i-a inceput decisiv educatia n-are legatura cu restul lumii celor mari. El are nevoi mici pentru ca si el/ea e mic/a, dar vrea sa vada la tv ca lumea ce i se pregateste este una, daca nu perfecta, asa cum a vazut in visul lui roz, macar una despre care parintii sa isi dea acceptul ca e una normala.

Dar ce sa inteleaga copilul care de la povestile cu zane trece la realitatea (visata, ce-i drept) cruda ? Ca maine va fi condus de niste handicapati cu reflexe naziste ? Ca viata lui va depinde in mod definitiv de niste anarhisti ce nu pot accepta nici o autoritate, asa cum singuri se definesc ? Copilul care azi deseneaza, maine va avea nevoie de un sistem in care sa se desfasoare profesional ; de unde « sistem », cand singurul sistem functional in Romania este cel mafiot la nivel politic ? Pot oare anarhistii din Opozitia parlamentara, indivizi ce-si inventeaza drepturi, lichele ce pierd timpul intr-un parlament aproape nefunctional sa construiasca acel sistem statal care sa fie pastrat ca un bun national ? Fireste, nu ; nu sunt in stare sa faca, dar nici pe altii nu-i lasa.

Copilul nu merge la scoala sau la gradinita ; nametii il impiedica. Nu-i place asta, dar nu intelege inca motivele. Lichelismul politicienilor a atins niste cote mortale, dar copilul nu stie inca ; el isi vede cu candoare de copilaria sa. Nu merge la scoala, mama si tata nu pot merge la serviciu… Copilul intelege ca zapada mare e cauza, dar nu stie ca daca acel primar si acel consiliu local pe care parintii i-au votat n-ar fi pus inaintea interesului comunitatii – criminalul interes de partid, atunci lucrurile ar fi decurs normal si el, copilul s-ar fi bucurat de zapada, sanie si derdelus, iar parintii de linistea necesara pentru a se putea ocupa de el.

Micuta viseaza noaptea ceea ce ziua nu poate ; este visul unei nopti de iarna, o poveste frumoasa, de spus la gura sobei. Viata e diferita, e deseori uratita de comportamentele iresponsabile ale unor derbedei ce-si zic parlamentari. Inca de mica, fetita, printesa din vis, e capabila sa-nteleaga fara sa-i spuna cineva ca lucrurile nu merg asa cum ar trebui. Nici micul print din visul acestei nopti de iarna ce nu se mai termina nu intelege de ce oamenii mari sunt atat de inconstienti, de ce se joaca de parca ar fi copii prosti – cu vietile si destinele oamenilor ; mari si mici. In vis, toate se petrec frumos, iar copiii zambesc in somn ; datoria noastra este sa nu-i lasam pe altii sa poata rapi zambetul diurn de pe fata copiilor nostri.

Read More

EXCLUSIV: "Pulpana rosie" peste TVR (I)

De putina vreme, Rodica Culcer a fost eliminata abuziv de la conducerea Departamentului de Stiri al TVR. Motivele-pretextele invocate raman neclare. Trebuia indepartata o profesionista pentru ca deranja clica bolsevica. In timpul asta, Pontanel si Somnorel urlau ca TVR nu informeaza corect (a se citi « corect »), ca nu reflecta… ceea ce ei aveau nevoie. Nu le ajungeau tele-vizuinile care filmau 100 de indivizi si anuntau demonstratii de 1000, aveau nevoie si ca televiziunea publica sa fie obedienta « cartelului rosu ». Dintotdeauna, TVR a fost extrem de importanta pentru campaniile electorale ale psd ; cu ajutorul ei, bolsevicii au mintit si manipulat alegatorii. De aceasta data lucrurile stateau altfel, iar comunistii nu-si puteau permite sa intre in campanie fara sa se asigure de colaborarea securistilor din TVR, evident incomodati de prezenta Rodicai Culcer. In urma cu niste ani, in 2005, o Comisie parlamentara de verificare a activitatii SRTv elabora niste concluzii ; chiar extrem de ingaduitoare fiind, concluziile arata lipsa de libertate editoriala (sau grava alterare a ei), hotiile, abuzurile si presiunile politice exercitate de psd asupra unei televiziuni publice conduse de reprezentantii aceluiasi partid (si cu larga cooperare a pnl si prm). Concluziile sunt suficiente pentru ca organismele statului sa inceapa distribuirea de sanctiuni, unele penale, altele, ingradind libertati fundamentale – la fel. Cand actualul PDG al SRTv a fost numit, i-am adresat o intrebare : ce intentioneaza sa faca in legatura cu tragerea la raspundere juridica a responsabililor. Raspunsul sau a fost scurt si « cuprinzator » : sa vedem cat sunt de reale informatiile bla, bla, bla… Timpul a trecut, Lazescu a « vazut » si nimic nu s-a-ntamplat ; copie la indigo a reactiei pe care Maria Toghina (PDG al SRR in perioada 2005-2009) a avut-o in fata aceleiasi intrebari (ea i-a mai si numit pe responsabili directori generali adjuncti, dar despre asta… intr-un articol separat). Pentru ca nimeni nu s-a decis sa faca publice rezultatele investigatiei parlamentare, m-am hotarat s-o fac eu. Asadar, puteti citi concluziile asa cum ele au fost formulate. Concluziile financiar-contabile, contractele si alte furturi/abuzuri fac obiectul unui articol separat.



« Prejudicierea independenţei editoriale s-a materializat în asimetrii informaţionale accentuate, în favoarea partidului de guvernământ din acea perioadă, conform evaluărilor organizaţiilor non-guvernamentale de monitorizare audiovizuală şi a fost confirmată de rapoartele Comisiei de Etică şi Arbitraj a SRTV şi de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Această acuză se traduce prin dezinformare, manipulare, omisiune de ştiri, eliminarea informaţiilor critice la adresa Guvernului Adrian Năstase şi a Partidului Social Democrat, “fabricarea” şi difuzarea de ştiri pe subiecte neimportante în favoarea liderilor PSD, supralicitarea tuturor informaţiilor critice la adresa liderilor opoziţiei şi limitarea accesului acestora (Traian Băsescu, Theodor Stolojan, Corneliu Vadim Tudor) în jurnalele de ştiri şi mai ales a apariţiilor în direct, acestea din urmă neputând fi controlate. Această măsură de restricţionare a apariţiei pe post s-a repercutat şi asupra analiştilor şi comentatorilor politici care ar fi putut formula puncte de vedere critice la adresa Guvernului Adrian Năstase şi a partidului de guvernământ.

Distorsionarea gravă a informaţiilor de interes public a fost justificată cu zeci de exemple, dintre care le menţionăm pe cele mai semnificative:

• Jurnalele de ştiri din 29 şi 30 noiembrie 2004, jurnale difuzate în plină campanie electorală care au deformat mesajul publicistic în detrimentul candidatului Traian Băsescu. Mai mult decât atât, trebuie menţionat că jurnalul de ştiri din 30 noiembrie 2004, jurnalul din ziua în care Traian Băsescu a solicitat anularea alegerilor, prin nerespectarea principiilor deontologice de informare a publicului, a fost conceput ca un atac împotriva lui Traian Băsescu, acesta având posibilitatea o singură dată să-şi exprime punctul de vedere, în timp ce numărul actorilor politici care au formulat puncte de vedere împotriva sa a fost mult mai mare, iar toate intervenţiile analiştilor politici au formulat în unanimitate critici la adresa acestuia. Ulterior, Cristian Tudor Popescu, unul dintre analiştii ale cărui declaraţii au fost introduse în acel jurnal de ştiri şi-a exprimat nemulţumirea pentru modul în care a fost folosită intervenţia sa;

• Eliminarea criticilor legate de corupţia din România şi încălcarea libertăţii presei din raportul baronesei Emma Nicholson referitor la România, televiziunea publică referindu-se numai la criticile legate de adopţii şi într-o măsură foarte mică;

• Eliminarea criticilor aduse României privind concurenţa în raportul a trei europarlamentari;

• Eliminarea oricăror informaţii despre scandalul stenogramelor PSD;

• Eliminarea oricăror informaţii despre cazurile Puwak şi Beuran, importanţi lideri ai PSD;

• Eliminarea oricăror informaţii despre privatizarea frauduloasă a Societăţii Naţionale „TUTUNUL ROMÂNESC”.

Principalele distorsiuni semnalate, în cadrul anchetei, în calitatea de serviciu public autonom de interes naţional, independent editorial, al SRTV sunt prezentate sintetic în tabelul de mai jos, cu concluziile aferente ale Comisiei de anchetă:

Raportul „Libertatea presei în România”, publicat de către Agenţia de Monitorizare a Presei – Programul FreeEx, în anul 2004, concluzionează că: “Cei mai vizibili lideri politici în anul 2004 au fost Adrian Năstase (preşedinte PSD şi Primministru) şi Ion Iliescu (Preşedintele României) care au păstrat aproximativ aceleaşi procente de vizibilitate de la o lună la alta la distanta de 15- 20% de liderii opoziţiei. Totuşi, cel mai semnificativ este contextul în care sunt prezentaţi liderii politici şi politicienii în cadrul ştirilor TV. În ansamblu, în anul electoral 2004, Adrian Năstase şi Ion Iliescu au fost singurii politicieni asociaţi aproape în exclusivitate cu acţiuni neutre sau pozitive şi aproape niciodată cu acţiuni negative”. Aceste aspecte sunt semnalate în cadrul multor alte rapoarte, precum Raportul Comisiei Europene, 8 octombrie, 2004. sau în cadrul evaluărilor Naţiuni în Tranziţie, editat de Freedom House 2004.

Dezinformarea, prin omisiunea evenimentelor de interes public naţional, a fost semnalată în presa scrisă, spre deosebire de SRTV, conform raportului „Libertatea presei în România”, publicat de către Agenţia de Monitorizare a Presei – Programul FreeEx, în anul 2004. Studiul de caz „România şi UE” (februarie 2004), de exemplu, concluzionează succint că realităţile prezentate cu ocazia Raportului Parlamentului European „au fost distorsionate de către media audiovizuală prin concentrarea atenţiei spre temele mai „uşoare” (problematica adopţiilor internaţionale) şi marginalizarea celor precum corupţia, independenţa justiţiei şi libertatea presei”. Totodată, un exemplu în acest sens ar fi „stenogramele şedinţelor Delegaţiei Permanente PSD” care au fost intens mediatizate în presa scrisă, dar extrem de puţin pe posturile TV.

Rezultatul îl reprezintă îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor SRTV care se traduce prin:
• insuficienta informare în legătură cu chestiunile de interes public, cauzată de sterilitatea dezbaterilor şi formatul emisiunilor puţin interesante;

• îngrădirea liberei formări a opiniei cetăţenilor, pe fondul prezentării incorecte a faptelor şi evenimentelor, în condiţiile în care 73% dintre români au ca principală sursă de informare televiziunea, conform sondajului CURS: „Influenţa media asupra comportamentului civic şi politic”.

În foarte multe cazuri s-au abuzat formele ambigue, s-au golit de fond, nu s-au creat mecanisme de răspundere, s-a perpetuat lipsa de transparenţă şi s-a folosit prevalarea de o construcţie instituţională ambiguă pentru a acoperi greşelile sau intenţiile de politizare.

Comisia de anchetă consideră că, în ciuda saltului calitativ resimţit la nivelul organizării instituţionale, centralizarea decizională constituie un fapt negativ resimţit sub următoarele aspecte principale:

- legislativ: nerespectarea sau eludarea legii 41/1994 şi a statului SRTV; sfidarea legii prin regulamente interne (ex. introducerea sintagmei „de regulă” în CCM, eludează obligaţia legală a angajării personalului obligatoriu pe bază de concurs); absenţa oricărei reacţii faţă de dovezile cu privire la foştii colaboratori ai Securităţii, care au recâştigat, începând cu 2002, poziţii de decizie în TVR;

- managementul financiar: lipsa de transparenţă a mecanismului decizional şi a managementului financiar stimulează arbitrariul, cheltuielile nesăbuite, corupţia etc.; dependenţa de finanţări guvernamentale (corespondenţii din străinătate etc.)

- raportul conducere - salariaţi: rolul decorativ al Consiliului de Administraţie (unii membri fiind în conflict moral de interese); promovarea personalului pe criterii străine de cele profesionale; management discreţionar; instituirea unui sistem de favoritisme, îngrădirea libertăţii de expresie a angajaţilor şi inhibarea opiniilor critice.

Această stare de fapt a generat în cazul SRTV posibilitatea ca, de exemplu, preşedintele-director general să emită decizia 116/2002 referitoare la competenţele structurilor organizatorice ale societăţii privind angajarea şi efectuarea de cheltuieli de orice natură, inclusiv investiţii, tranzacţii financiare şi comerciale, închirieri de bunuri mobile sau imobile (potrivit art. 27 lit. n) din Legea nr. 41/1994, republicată cu modificările şi completările ulterioare). Potrivit acestei decizii, au primit competenţa de reprezentare a SRTV la negocierea, încheierea şi semnarea, în conformitate cu procedurile legale, a unor contracte comerciale ce ţin de specificul activităţii compartimentului respectiv, în limitele bugetului aprobat şi a atribuţiilor din caietele de sarcini ale fiecărei structuri, directorii direcţiilor din SRTV, precum şi directorii studiourilor teritoriale ale SRTV. De asemenea, aceeaşi decizie acordă comitetului director al SRTV competenţa de a angaja şi efectua cheltuieli de orice natură şi tranzacţii comerciale şi financiare, cu încadrarea în bugetul aprobat de Consiliul de Administraţie al SRTV. Această decizie care statuează o dublare de competenţe în domeniul încheierii de contracte şi efectuării de angajamente financiare dar şi o încălcare a prevederilor Legii nr. 41/1994 nu poate fi interpretată decât ca o gravă eroare de management. Ulterior, decizia 116/2002 a fost anulată prin efectele deciziei preşedintelui-director general nr. 161/2003 care acordă competenţe în materia încheierii de contracte şi efectuării de angajamente financiare doar directorilor de departamente şi direcţii din SRTV. Astfel, adoptarea hotărârilor consiliilor de administraţie fără ca membrii acesteia să consulte în prealabil întreaga documentaţie aferentă a putut determina situaţii în care numeroşi membri ai consiliilor de administraţie nu au putut oferi în cadrul audierilor informaţii referitoare la hotărârile adoptate sau au oferit informaţii incomplete. O astfel de practică, acceptată tacit de majoritatea membrilor celor două nu poate conduce decât la ideea că, din punct de vedere managerial, atribuţiile consiliilor de administraţie au fost îndeplinite strict formal, fundamentarea hotărârilor şi evaluarea impactului acestora fiind lăsat în seama comitetelor directoare, a preşedinţilor-directori generali ori chiar a conducătorilor structurilor organizatorice.

În urma verificărilor efectuate, Comisia de anchetă a constatat că în SRTV există proceduri formale care precizează modul de încheiere a contractelor, de efectuare a achiziţiilor, precum şi în ce priveşte

competenţele fiecărei direcţii şi a fiecărui departament în aceste domenii. Îmbunătăţirea acestor proceduri denotă un semnificativ grad de interes pentru calitatea actului managerial din perspectivă financiară. Totuşi, analiza actului managerial din perspective politicii de investiţii trebuie să se facă ţinând seama de următoarele imperative: eficacitate (a face ce trebuie) şi eficient (a face bine cu cele mai mici costuri). Din această perspectivă analiza documentelor puse la dispoziţia a permis următoarele concluzii:

- criteriul economiei nu a fost respectat decât parţial. În acest sens pot fi amintite câteva exemple cum sunt: achiziţionarea unor alimentatoare de reţea pentru camere video DVCAM la o valoare unitară de 60 milioane lei; achiziţionarea de tehnică de calcul în cantităţi superioare celor solicitate; achiziţionarea de aspiratoare la o valoare unitară (per bucata s.m.)de circa 150 milioane lei.

- criteriul eficacităţii nu a fost respectat decât întro măsură foarte mică. În acest sens se poate exemplifica cu investiţiile în construcţia unui nou spaţiu cu destinaţie producţie şi birouri în condiţiile în care spaţiile de producţie existente fie nu sunt folosite la întreaga capacitate, fie nu se ridică la standardele actuale, iar spaţiile cu destinaţia birouri existente (clădirea turn) pun în pericol viaţa angajaţilor SRTV. Pe de altă parte, decizia de investiţie, parte componentă a managementului organizaţional şi financiar e indicat să fie SMART, acronim în limba engleză al următoarelor concepte: specificitate (investiţia trebuie să satisfacă o nevoie reală bine determinată), măsurabilitate (investiţia trebuie să fie estimată de la început şi să aibă stabilite criterii de evaluare), realizabilitate (investiţia trebuie să poată fi efectuată în limita sumelor estimate, în condiţiile propuse şi în timpul alocat), realism (dimensiunea investiţiei să fie conformă cu nevoia pe care o satisface), oportunitate (investiţia să fie efectuată la momentul potrivit, nici tardiv şi nici anticipată). Din această perspectivă, investiţiile efectuate pot fi caracterizate astfel:

- specificitatea: multe dintre fundamentările prezentate CA erau fie incomplete, fie vagi (a se vedea în acest sens investiţia în operaţiunea de rebranding);

- măsurabilitatea: numeroase investiţii au fost efectuate fără cunoaşterea estimativă a dimensiunii financiare totale. Dintre numeroasele exemple identificate poate fi amintită investiţia în platoul cu sistem mobil de iluminat. De asemenea, numeroase investiţii au fost contractate fără ca în contracte să fie menţionate valorile acestora;

- realizabilitatea: foarte multe investiţii au fost începute fără analiza completă a efortului de bani şi timp necesar finalizării. Astfel de situaţii sunt cele ale achiziţiilor de aparatură necesare procesului de retehnologizare;

- realismul: unele investiţii importante au fost aprobate, deşi nevoile reale erau altele. Un astfel de exemplu se referă la achiziţionarea de lifturi moderne pentru clădirea turn, deşi structura de rezistenţă este slăbită, iar instalarea lifturilor înainte de începerea procesului de consolidare este cel puţin discutabilă;

- oportunitatea: unele investiţii au fost aprobate, deşi momentul nu este cel mai potrivit. Astfel de investiţii sunt cele în achiziţia de servere de mare capacitate necesare îmbunătăţirii ofertei de programe şi emisiuni prin internet, în condiţiile în care publicului din România o astfel de ofertă îi va fi puţin accesibilă într-un orizont de timp mediu.

Din punct de vedere managerial această stare de fapt este discutabilă având în vedere dimensiunea investiţiilor efectuate în construcţia de platouri noi, în reabilitarea celor existente şi în retehnologizarea
generală a societăţii. Documentele analizate arată că, deşi SRTV deţine dotările şi resursele umane necesare, au fost efectuate achiziţii de programe de la producători cum este casa de producţie Media Pro. De asemenea, o serie de coproducţii au fost realizate în cooperare cu producători aflaţi în legătură directă cu televiziuni concurente şi în detrimentul cooperării cu producătorii independenţi. Multe dintre producţiile proprii sunt documentare şi reportaje, deşi cererea publicului pentru teatru TV, de exemplu, continuă să rămână fără acoperire. De altfel, managementul societăţii ar fi trebuit să aibă în vedere prevederile art. 15 lit. c) din Legea nr. 41/1994, potrivit căruia SRTV are ca obiect de activitate “organizarea şi realizarea, în studiourile proprii sau în colaborare cu alţi parteneri interni sau externi, de programe […] de televiziune, înregistrări de discuri, pe support magnetic, filme artistice de televiziune, seriale de televiziune, filme documentar-ştiinţifice, necesare programelor proprii şi pentru schimb cu organizaţii similare din ţară şi din străinătate sau pentru valorificare”, respectiv prevederile art. 15 lit. g) “realizarea de emisiuni în sprijinul procesului de formare a tineretului sub aspectinstructiv-educativ, moral-religios şi patriotic, în colaborare cu persoane juridice de drept public, persoane juridice de drept privat şi persoane fizice”. În condiţiile în care din documentele puse la dispoziţia Comisiei nu reiese că politica de achiziţii şi schimburi de programe cu producători naţionali este una echilibrată, singura concluzie la care se poate ajunge este că investiţiile efectuate în retehnologizare, construcţia de spaţii de producţie, respectiv în reamenajarea spaţiilor existente sunt doar o justificare pentru cheltuirea resurselor financiare proprii ale SRTV, inclusiv a celor provenite din taxa pentru serviciul public de televiziune. Altfel spus, managementul resurselor, stabilirea priorităţilor de investiţii în cadrul SRTV s-a făcut într-o manieră care poate pune în pericol grav îndeplinirea mandatului de serviciu public al acesteia.

Evaluarea din punct de vedere managerial a deciziei de asociere a SRTV pentru constituirea societăţii comerciale TVR Media trebuie să pornească de la obiectul de activitate al SRTV, aşa cum se regăseşte în art. 15 lit. h) din Legea nr. 41/1994: “efectuarea […] de lucrări specifice tehnicii audio şi video, pentru nevoile proprii sau ale altor beneficiari din ţară sau din străinătate, urmărirea rezultatelor cercetării ştiinţifice şi valorificarea acestora în condiţiile legii, promovarea progresului tehnic şi ştiinţific în activitatea societăţii”. În considerarea acestui obiectiv şi în corelare cu deciziile referitoare la investiţii, se poate constata că managementul societăţii este defectuos. Astfel, înfiinţarea SC TVR Media pe considerentul că SRTV nu are capacităţi proprii de distribuţie a reproducerilor audio-video este cel puţin discutabilă în condiţiile în care piaţa distribuţiei şi comercializării de astfel de bunuri culturale este una matură, care oferă o mare diversitate de opţiuni la costuri scăzute. Pe de altă parte, înfiinţarea TVR Media care să facă editarea şi reproducerea pe diferiţi suporţi a producţiilor SRTV conduce la concluzia că SRTV nu are nici capacitatea tehnică şi nici resursele umane necesare. Aceasta înseamnă că investiţiile în tehnologii de procesare digitală a înregistrărilor audio-video sunt inutile, respectiv că personalul SRTV este lipsit de profesionalism. De asemenea, faptul că SRTV nu este capabilă să efectueze lucrările specifice transferului videogramelor de pe suport analog pe suport digital cu prelucrarea şi corectarea înregistrărilor este o justificare cel puţin puerilă a managementului sau o dovadă a incompetenţei acestuia. Nu în ultimul rând, utilizarea unor opere de creaţie intelectuală fixate sau aduse la cunoştinţă publică în alte moduri decât cele negociate anterior cu creatorii ridică o serie de întrebări privind legalitatea înfiinţării societăţii comerciale TVR Media, inclusiv din perspectiva dreptului de proprietate asupra videogramelor care fac obiectul contractelor succesive încheiate de SRTV cu TVR Media. În fine, dimensiunile veniturilor nete ale SRTV din operaţiunile comerciale aferente TVR Media nu justifică nici înfiinţarea TVR Media şi nici contractele de cesiune subsecvente încheiate cu aceasta.

Conform raportului „Libertatea presei în România”, publicat de către Agenţia de Monitorizare a Presei – Programul FreeEx, în anul 2004, campania electoral s-a întins practic pe tot parcursul anului, însă doar în perioada reglementată de lege SRTV a respectat regulile impuse de legea electorală şi sancţionate de CNA (respectând în linii mari regula celor trei treimi). În timpul campaniei electorale, analizele AMP au înregistrat un echilibru din punct de vedere cantitativ în reprezentarea vieţii politice, însă aspectele critice au dispărut aproape complet.

De exemplu, în ciuda numeroaselor semnale interne şi externe referitoare la distorsionarea gravă a informaţiilor de interes public, conducerea Televiziunii Române, în speţă, Consiliul de Administraţie a luat pentru prima dată în discuţie politica editorială a Departamentului de ştiri abia în decembrie 2004, după ce ecourile dezvăluirilor celor 6 jurnalişti contestatari din televiziune căpătaseră dimensiuni internaţionale. Cu toate acestea nici până astăzi nu s-au luat nici un fel de măsuri de sancţionare a celor vinovaţi, acest fapt însemnând că preşedintele director general, domnul Valentin Nicolau, şi membrii Consiliului de administraţie îşi asumă această situaţie şi sunt responsabili de ea.

- În ciuda unor disfuncţionalităţi semnalate în aplicarea Legislaţiei privind funcţionarea SRTV ca serviciu public, (Legea 41/1994) nu s-au luat măsuri suficiente-adecvate de natură să încerce corectarea situaţiei, în cazuri legate de politica editorială şi la acuzaţiile de cenzură şi favorizare a Puterii din perioada 2000-2004, (aşa cum reiese din partea I, capitolul 1.1, punctele 1şi 2 din prezentul Raport)

- Atât Preşedintele Director General cât şi directorul Departamentului Ştiri din SRTV admit existenţa unor presiuni politice sau a unor „momente de excese” în apariţia unor persoane la televiziunea publică (vezi stenogramele din 25.04.2005 şi 15.04.2005, audierile domnilor Valentin Nicolau şi Lucian Sârb). Ambii afirmă că au încercat stoparea presiunilor, deşi practica însuşită şi recunoscută de dl Nicolau de a nu mai răspunde unor astfel de telefoane nu este cea mai potrivită măsură de stopare a presiunilor. Chiar potrivit declaraţiilor domniei sale, gestul său a „mutat” aceste telefoane de presiune la un nivel de conducere sub directorul general.

Cu toate acestea, în litera ei, dată fiind absenţa unor reglementări care să stabilească modalităţi de efectuare a unei monitorizări calitative, nu doar cantitative, Decizia 40 a lăsat loc la interpretări (ex. nominalizarea unei formaţiuni politice într-o ştire poate echivala, într-o interpretare a Deciziei 40, cu o ştire amplă care redă activitatea unei formaţiuni. Ele se contabilizează la fel, deşi conţinutul lor este complet diferit). Monitorizarea cantitativă a ştirilor nu dă o dimensiune corectă asupra respectării sau nerespectării Deciziei 40 a CNA, - fapt pentru care nu poate fi făcută răspunzătoare conducerea TVR, desigur - dar care poate permite, însă, manipularea prin ştiri, sub apanajul respectării Deciziilor CNA.

Jurnalul din 30 noiembrie 2004 – Potrivit declaraţiilor unor persoane audiate, jurnalul ar fi avut tentă puternic pro Năstase şi anti Băsescu. Conform Agenţiei de Monitorizare a Presei, jurnalul a „suferit”

Profesional - nu s-au prezentat şi puncte de vedere ale unor jurnalişti care să contrabalanseze punctul de vedere al celor care criticau declaraţia lui Traian Băsescu privind fraudarea alegerilor şi anularea lor. Referitor la subiectul jurnalului din 30 noiembrie 2004, Agenţia de Monitorizare a Presei Academia Caţavencu consideră că s-a încălcat, Decizia 40/2004 a CNA, care prevede că în programele de ştiri, informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială şi culturală trebuie să respecte anumite principii.

În buletinul de ştiri al TVR toate opiniile exprimate în cele 15 ştiri au criticat vehement declaraţiile lui Traian Băsescu. „Cu excepţia declaraţiilor domnului Traian Băsescu, jurnalul de ştiri nu a prezentat nici un punct de vedere care să contrabalanseze criticile exprimate pe tot parcursul jurnalului” se arată într-un document transmis CNA de către Agenţia de Monitorizare Academia Caţavencu, la 3 februarie 2005. Răspunsul CNA, semnat de vicepreşedintele Attila Gasparik se arată că CNA a luat în discuţie jurnalul incriminat la data de 17 februarie 2005 şi a constatat „comiterea în jurnalul de ştiri TVR din data de 30 noiembrie 2004 a unor abateri de la deontologia jurnalistică, de la obligaţiile fireşti ce revin tuturor jurnaliştilor de a fi imparţiali, de a prezenta corect şi echilibrat în spiritul formării libere a opiniilor. Astfel, s-a pus sub semnul întrebării raţiunea unei ediţii speciale, cea de la 18,45. Cadrul legal şi competenţele atribuite CNA prin legea audiovizualului nu au permis aplicarea unor sancţiuni, abaterile constatate situându-se în categoria celor de la normele etice şi profesionale”. CNA, prin aceeaşi adresă, lasă la latitudinea publicului concluziile şi sancţiunea: „publicul să fie cel care aplică cele mai severe sancţiuni, conform tradiţiei ţărilor cu democraţie consolidata”.

Existenţa în Regulamentul SRTV a unor dispoziţii care puteau determina desfacerea contractului individual de muncă pentru “exprimarea unor opinii negative referitoare la nemulţumirile privind organizarea şi funcţionarea serviciului public de televiziune, înainte de a se folosi de drepturile asigurate prin prezentul Regulament, adică dreptul la petiţie şi audienţă, exercitat pe cale ierarhică, până la nivelul preşedintelui-director general şi al CA” reprezentau încălcări ale art. 30 din Constituţia României, republicată. Aceste dispoziţii din Regulament au fost eliminate după intrarea în vigoare a Legii nr. 571/2004.

Art 4, alin 1 din Legea nr. 41/1994 prevede obligativitatea SRTV de a prezenta „în mod obiectiv, imparţial, realităţile vieţii socialpolitice şi economice interne şi internaţionale.....”. Documentele studiate au evidenţiat că, potrivit unui studiu intitulat ANALIZA CALITATIVĂ A ŞTIRILOR DE SEARĂ LA TVR, efectuat de sau la comanda Direcţiei de marketing a TVR în august 2004 de sociologii Florica Batran şi Adrian Florea, rezultă că televiziunea publică este văzută ca un post proguvernamental – pag 6 din studiu - „proguvernamental dar serios”. La pag 9, când se face comparaţia dintre ştirile unui post privat şi ale TVR se spune că televiziunea particulară este mai critică faţă de putere „nu este aşa pro proguvernamentală ca TVR”.

Spotul realizat de Fundaţia Concept în cadrul campaniei naţionale de promovare a unui comportament civic de respingere a micii corupţii “NU DA ŞPAGĂ” a primit avizul CNA pentru a fi difuzat. Chiar şi în aceste condiţii, spotul nu a fost difuzat.

Comisia de Etică şi Arbitraj a TVR, în raportul din data de 30 decembrie 2004 arată că: „Prin neinformarea corectă a telespectatorilor au fost încălcate prevederile unor articole din Statutul Ziaristului din SRTV: Art 9, art 12,, art 13 alin 2, art 21 alin 1, art 31. Responsabilitatea pentru aceste încălcări reiese din fişele postului aferente funcţiilor de conducere care au decizie editorială în cadrul Direcţiei Ştiri: director, redactor şef şi producător.”

În speţă este vorba despre ziariştii care au făcut declaraţii publice referitoare la nemulţumire legate de activitatea din SRTV. Aceste aspecte sunt detaliate de către Camelia Robe şi Traian Andronic, membri în Comisia de Etică a SRTV , într-o adresă transmisă Preşedintelui Director General Valentin Nicolau la 17 dec 2004. Cei doi membri ai Comisiei de Etică au constatat încălcarea unor articole din Statutul Ziaristului din TVR de către salariaţii care au făcut declaraţii publice legate de manipularea şi cenzura din televiziunea publică. Pe de altă parte ei au mai evidenţiat că „iniţial ni s-a părut inacceptabil faptul că mulţi reporteri nemulţumiţi de situaţia din redacţie nu şiau manifestat niciodată opiniile critice faţă de şefii lor. După discuţiile cu directorul şi redactorul şef, rezervele devin, în parte, de înţeles”.

În general se poate spune că SRTV a respectat reglementările Consiliului Naţional al Audiovizualului. Dar se pot observa unele „derapaje” a căror existenţă, voită sau nu, a fost posibilă prin gradul mare de interpretabilitate a reglementărilor în vigoare. Un exemplu concludent îl poate constitui modul în care se efectuează monitorizările privind respectarea Deciziei CNA nr 40/2004 (doar cantitativ şi nu doar de conţinut, calitativ). Conform Agenţiei de Monitorizare a Presei, într-un raport din 8 decembrie 2004, pe timpul campaniei electorale raportul ştirilor putere + opoziţie s-a mai echilibrat, acest lucru datorându-se legii electorale care impune radiodifuzorilor condiţii stricte privind repartizarea timpilor de antenă. Cu toate acestea TVR a fost sancţionată sau somată de CNA pentru unele disfuncţionalităţi. »

Read More

« Yeti, razboinicul zapezilor » de Leon Africanul

Chinezii il au pe Yeti, americanii – pe Bigfoot… Trebuia sa ne gasim si noi un om-olog si, cum toate trebuie sa poarte un nume, "Bigfoot-ul" nostru s-a numit Jiji Becali. Diferentele intre cele doua (trei) personaje sunt minime : Yeti e greu de vazut, Bigfoot – nu usor, dar pe « razboinicul zapezilor » il putem vedea mai des decat este recomandat sanatatii generale a societatii. Umanoid-gorila cu origini necunoscute, Yeti a lasat urme de pasi, fire de blana si a starnit o curiozitate din care au rezultat benzi desenate, filme artistice si cercetari stiintifice. Hominidul romanesc este mai putin atractiv, poate si pentru ca il vedem usor, e caraghios, vorbeste mult si e « credincios » peste masura.
Mereu gata sa traga foloase dintr-o publicitate grobiana, Yeti din Pipera sare in ajutorul celor nevoiasi. Desigur, asta nu se-ntampla oricum ; daca poate poza in salvator, razboinic, Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare, el e prezent. Nu se uita la bani daca donatiile ii intretin aura de invincibil luptator impotriva greutatilor altora, dar e dezinteresat de vreo donatie catre cei nevoiasi care ar putea ramane anonima ; nu in ochii lui Dumnezeu, cum poate v-ati astepta, ci in cei ai alegatorilor nevoiasi ce n-au vazut ceva de la el, dar carora le sugereaza ca ar putea figura si ei pe o lista invizibila. A facut case, a zidit biserici si, in general a facut fapte bune si bine vazute in fata lui Dumnezeu. Fireste, orgoliul sau e de-a dreptul bolnavicios, nemasurat, un pacat capital, dar asta e ceva lipsit de importanta atat timp cat tele-vizuinile il cultiva. E arogant si suficient, needucat si violent, un adevarat neam-prost, dar e… Yeti – razboinicul luminii, asa ca-i este permis.

Vazand ca a nins apocaliptic si ca taranii – clienti (sau nu) ai carciumilor satesti, inca nu dau semne ca ar vrea sa dea zapada din batatura, Yeti s-a hotarat sa actioneze : isi va merita porecla mai noua, aceea de « razboinic al zapezilor » (prea destul privite de catre sinistrati). Va veti gandi, poate, ca s-a inarmat cu o lopata si s-a inrolat in « trupele » trimise pentru a-i scoate din zapezi pe satenii lasati de izbeliste de autoritatile locale psd si pnl… Ei bine, nu ! El a facut chiar mai mult : a adunat cati dependenti de banii lui a putut si a pornit spre o zona calamitata de zapada si de indolenta alesilor locali.

Tele-vizuinile au rulat pana la saturatie imaginile cu sate troienite pana la acoperis, comune intepenite in zapezi, sugerand ca asa sunt toate localitatile din Ialomita, Vrancea sau Buzau. Imbecilii de corespondenti n-au fost in stare sa gaseasca nici macar un singur sat care sa fie mai putin afectat, dar, iata, « razboinicul zapezilor » a gasit ; e o localitate mai rasarita, cu zapada mai mica, asa… ca pentru botinele lui Lagerfeld… Nici nu se putea altfel, ca nu poate baga Maybach-ul in orice nenorocita de comuna acoperita de zapada, ca doar nu e Aro… M-am intrebat ce cauta Yeti acolo, de ce nu i-a trimis doar pe « supusi » ?! Eeee, pai pe « lopatari » cine sa-i dirijeze ? Din « blana » Armani si cu caciula ruseasca (nu vrea sa supere pe nimeni), Yeti a decis : « o suta de oameni pe-o parte a drumului, o suta pe cealalta si de dimineata pana pe la ora 2-3 noaptea » n-au ce-alege de zapada de pe ulita. Iar el, el ce face ? Cum ce ? Se lupta, ca de-aia e razboinic si invincibil, privind la cei 200 de supusi ce dau zapada. Apoi, cand aia vor fi lati la iesirea din localitate, el, Yeti isi va da cu pumnii in piept urlandu-si victoria asupra fenomenelor meteo aducatoare de calamitati.

Read More

"Ninge sfant si pagan, numai ochii ne raman" sa privim armata

Primul ministru Ungureanu isi dovedeste fermitatea opiniilor : « trebuie sa incetam sa mai platim lenea ». Mergand in zonele calamitate, Ungureanu a constatat ceea ce era deja un must : populatia nu munceste atunci cand e vorba despre administrarea propriei gospodarii sau cand trebuie ca autoritatile locale sa actioneze asa cum au fost ele desemnate prin vot s-o faca. Au trecut doua saptamani de ninsori, dar consiliile judetene n-au miscat un deget. Ninsoarea s-a tot asternut, dar « sinistratii » au stat. Zapada a crescut, dar primarii n-au facut nimic. Peste zapada a venit inghetul, dar tot nimic ; si populatia, dar si alesii au stat, care prin carciumi, care prin sediile de partid socialiste si liberale, dar democratice, nu-asa ? Acum zapada asternuta e o masa semi-inghetata ce trebuie taiata in bucati pentru a fi indepartata. Toti asteapta interventia « divina » a jandarmilor si a armatei, uitand ca si unii si altii sunt tot niste angajati ai statului ce au o misiune bine determinata, nu aceea de a da zapada din batatura clientilor unor carciumi sordide. Totusi ei au actionat si incearca sa desfaca tot ceea ce alesii neamului (prost) locali n-au facut la vreme. Nu mai este azi armata socialista din ’54, cu soldati obligati sa execute tot ce le trecea sefilor prin cap, dar tot dau dovada ca sar in ajutor.
In timpul asta, din confortul fotoliului personal sau din studiourile incalzite ale tele-vizuinilor, secaturile si lichelele au opinii ; opinii despre cum ar trebui sa faca altii pentru ca puturosilor sa le fie bine. Si cum vad ei asta ? « Ayatollah-ul » presei rosii, CTP este oripilat de « nesimtirea » premierului de a pretinde ca fiecare sa puna mana pe lopata si sa-si dea zapada ; e ingaduitor doar cand considera ca aceasta observatie poate fi facuta cu scop profilactic, ulterior, dar nu acum… Si nu e momentul ca Presedintele sa-si permita a merge la Predeal, cand oamenii sunt ingropati in zapezi ; probabil ar vrea un presedinte care sa puna mana pe lopata si sa deszapezeasca tara(pentru prostii din tele-vizuini : nu se pronunta « des-zapezeasca »). Acest cercopitec al presei romanesti gaseste mereu tot felul de pretexte pentru a ataca Puterea si pentru a-si arata bolsevismul neschimbat din 20 mai 1990 ; sa nu uitam campania furibunda dusa de el in sprijinul lui ilici, pozitia din timpul Pietei Universitatii, (cea reala, nu mizeria pe care au facut-o comunistii si pentru a intina memoria victimelor anticomuniste) si nici suportul desantat dat opozitiei bolsevice in zilele noastre. CTP este o secatura, o lichea imunda care isi poarta umbra pe holurile sumbre ale unor schelete ce inca misca. Nici ele, scheletele bosevismului, nici sluga lor n-au inteles ca partida s-a incheiat. Nu mai au cu cine lupta pentru ca ei nu pot reinvia trecutul odios. Au incercat, vor mai incerca inca timid, dar stafiile vor ramane stafii, iar Romania va deveni « ca soarele sfant de pe cer », chiar daca ei o vor aservita si in haos. Da, Base i-a mai ciuruit o data, definitiv. Unii inteleg asta, altii vor intelege curand, dar pentru toti trecutul va ramane trecut, iar premierul – prim ministru pana la alegeri.

Read More

« Vulpile in v(r)ie » sau « Arme pentru America » de Leon Africanul

Nici nu termina bine Pontanel de recitat discursul in Parlament (cel despre care a tinut sa spuna ce e scris chiar de el…) si se porni furtuna ; « ce mai zarva, ce mai vuiet »… Somnorel a inteles ca somnul ratiunii naste monstri, dar si ca motaiala pan’ la pranz este daunatoare cartelului in varful caruia incearca de ceva vreme sa se plaseze. Urmarea ? Nu mai reiau consideratiile despre discursul goebbelsian de dupa sedinta convocata in pripa doar pentru a-i intreba pe ceilalti « liberali » ce rahat de lovitura sub centura a mai fost si cuvantarea « fratelui » Pontanel. Cert e ca atat el, cat si partidul in ansamblu au fost prinsi nu doar cu pantalonii in vine, ci si cu chilotii, iar « carpa kaghebista » le-a servit fara incalzire o alifie ce le-a ars fundul.

Povestea e mai veche si are la baza un conflict subliminal : derbedeului bulevardier Ponta incepuse sa i se opuna golanul fioros Antenescu, iar raportul de forte era net in dezavantajul primului. Varsta, caracterul (lipsa lui desavarsita) si experienta l-au facut pe Somnorel sa iasa mult mai in fata ; prea in fata, dupa parerea lui ilici. El era adevaratul lider al opozitiei, beneficiind si de ajutorul tele-vizuinilor, dar si de cel al mogulilor-infractori. Pontanel a inteles ca nu-i ramane decat un umil loc doi, pozitie din care mai vorbea, dar nu fara acceptul crinului. In partid s-au sesizat repede, dar déjà era tarziu pentru viitorul uniunii socialiste, visul de aur al lui ilici. Situatia era cam asa : ori psd accepta suprematia pnl, ori trebuia sa actioneze intr-un fel pentru a contracara pnl-ul. In laboratoarele dosnice ale psd, ilici a elaborat « schimbarea la fata » a psd. Inceputul trebuia sa-l faca Ponta, iar discursul pe care acesta l-a tinut in Parlament a marcat inceputul acestui « facelift ». Toata lumea a ramas ca la dentist auzind din gura micului derbedeu cuvinte ce contrastau net cu discursul obisnuit, josnic si grobian al presedintelui psd. De aceasta data, cuvantarea era echilibrata, pe undeva chiar cu nuante de colaborationism ; nimic din golaniile obsedante cu care ne invatase. Reactia a fost cea dorita de papusarii de la psd : presa normala la cap l-a elogiat pe ilici, cel care vorbea prin gura lui Ponta. Vulpe batrana, ilici stia foarte bine ca acelasi discurs venit de la el in fata presei, de exemplu, ar fi avut efect zero sau similar. Presedintele psd i-a pacalit pe toti (si pe mine, desigur, intr-o prima faza) afisand chiar modestie si bun simt. Atat am fost de satui de porcariile jegoase debitate de el de-a lungul timpului, incat acum reactia a fost naturala : cea prevazuta de papusar.

In partea cealalta a uniunii socialiste, liberalii au incasat lovitura in plina figura si nu par a-si fi revenit inca. Tele-vizuinile ce-l elogiau pe Ponta mai ieri au avut un moment (de cateva ore) de stupoare, dupa care toate jivinele si scursurile pripasite de Felix au dat drumul laturilor, de data asta impotriva fostului aliat, azi « dizident ». Felix isi vede astfel toata constructia la pamant ; a conspirat alaturi de oricine, doar-doar il va da jos pe « dictatorul Basescu », acelasi care a inchis robinetul rambursarilor de TVA, sursa bunastarii sale. Falimentului iRealitatea ii va urma un mult mai rasunator faliment, cel al Anetenelor, si nici Pro sau/si Prima nu se simt mai bine. Pe Felix il mai despart cateva zile de un proces penal pe care l-ar fi vrut anulat (stie el de ce), Bulanel e exact in aceeasi situatie doar 3 zile dupa Felix, Nus are soarta pecetluita si toate astea numai din cauza « dictaturii » din Romania. Toata mobilizarea facuta pentru a simula o « revolutie a haoticilor », toti banii cheltuiti pentru a-i tine in Piata si toate sperantele secaturilor de a scapa de mana lunga a legii s-au naruit cu o singura lovitura magistral gandita (sa recunoastem) de ilici ; o lovitura simpla, scurta, genul de upercut ce inmoaie genunchii adversarului.

Desigur, copilul de suflet al kaghebistului, mai important decat uniunea socialista este psd, iar Somnorel a uitat asta. Pentru psd, ilici ar sacrifica pe oricine ; acum – tocmai pe Somnorel. Demersurile greilor partidului pentru ca liderii usl sa fie primiti in SUA au fost incununate de un esec total. Unde ei au dat gres s-a strecurat insa Geoana, ceea ce a fost un nou scuipat in obrazul lui ilici. Cel mai probabil, si de la Washington degetul acuzator l-a indicat tot pe seful liberalilor, cel stipendiat de Felix-turnatorul ca fiind cu « bube-n cap ». Iata ca nici nu s-a produs ruptura oficiala, si Ponta reuseste sa ajunga in America… De aici putem desprinde o ipoteza cu doua variante de concluzie : ori uniunea socialista se rupe brusc in curand (inainte ca Ponta sa ajunga la Washington), ori la mijloc este o inginerie iliesciana care sa simuleze ruptura pentru a-si atinge scopul (nu stim care, dar e vital). Daca se va dovedi ca joaca fals, americanii nu vor da doi centi pe eventualele intelegeri cu Ponta (fie ele si la nivel de secretar III in Departamentul de Stat), dar daca nu, atunci putem avea sansa ca opozitia sa arate asa cum este, dar nu ca pana acum : o adunatura civilizata de junghiuri in coastele greu incercate ale tarii, de puscariabili politicosi si de frustrati ce-si musca limba. Iar crinutul ? Felix il va pune la presat inainte ca el insusi sa dea scaunul de parlamentar pe priciul de puscarias.

Read More

Cantecul de crin al usl

Anticipam o rupere a « partidei ruse » cam peste doua saptamani. Iata ca doar dupa doua zile, usl déjà miroase a starv. Discursul lui Pontanel la votul de investitura al guvernului a fost surpriza din Pif care l-a trezit pe Somnorel. Iata ca problema bagata sub pres, cu aceasta ocazie iese la iveala, iar disensiunile apar nedisimulate. Cuvantul paiatei puse in fruntea psd n-a fost rostit in numele usl, ci doar in al gastii pe care o reprezinta. A fost, e drept, mai ponderat, mai politicos, mai realist, dar nu si mai corect. Oricum, in ansamblu, a fost un discurs destul de potrivit pentru un lider al opozitiei.
Reactia de cealalta parte a clicii, cea comandata de Felix la Grivco a fost diferita. Somnorel a reintrat in pielea dr. Goebbels si si-a reluat retorica obisnuita, fantazand maladiv pe temele binecunoscute. N-a fost un discurs adresat populatiei, ci unul disperat catre psd, de a pastra cartelul rosu si de a nu se abate de la linia impusa de finantatorul Felix. Disperat si grotesc mesajul acestei alocutiuni, penibil dupa ce Somnorel a recunoscut (minimalizand, desigur) intalnirea cu Pontanel, Gandacel de la pc si cu Felix, cel care i-a chemat la ordine si le-a amintit cine are puterea in usl : acelasi care ii si stipendiaza, Felix.

Undeva, in spatele usilor inchise, Bulanel isi vede sperantele irosite si simte ca puscaria ii e in fiecare zi mai aproape, greii psd sunt ingrijorati, iar « carpa kaghebista » déjà ascute securea pentru a-l executa pe neascultatorul Pontanel. L-ar executa azi, dar au o problema cat casa : pe cine sa puna in loc ? Sculerul-matriter Corlateanu sau lacatusul-mecanic Zgonea sunt exclusi pentru ca sefia unui partid nu e o mistocareala golaneasca pe la tele-vizuini, pedofilii Negoita si Banicioiu au probleme juridice serioase, pe « olandez » l-au marginalizat, iar Geoana e exclus si asteapta momentul pentru a le da lovitura de gratie celor care l-au indepartat.

Somnorel si-a pierdut siguranta de sine, iar obraznicia lui grosiera s-a mai diluat. A perorat impotriva actualului guvern de « valeti ai valetilor » cum spunea zilele trecute, dar mai « acoperit » si mai prudent. Liderii « cartelului rosu » nu stiu incotro s-o apuce si au preferat sa puna, si unii si altii, « batista pe tambal » pana vad incotro o vor apuca. Pontanel pare ca déjà stie, desigur, daca si ilici va aproba directia ; in sinea lui, Pontanel stie ca e condamnat, ca-l asteapta o rusinoasa condamnare si o rapida executie in partid, asa ca a avut si el azi in Parlament « cantecul lui de lebada », vrand sa mai dreaga din imaginea pe care si-a creat-o singur pe vremea cand se credea presedinte de partid.

Noul premier a avut o discutie intai cu Pontanel. I-a spus vreo doua vorbe cu miez si brusc pacaliciul psd a inteles ca partida e pierduta : alegerile anticipate devin o amintire penibila ca intentie, Coalitia va guverna fara probleme in continuare, usl este o constructie fara viitor etc. Gandul acesta i-a dat fiori si abia apoi a reusit sa vada ca in psd, Pontanel e Geoana II. Somnorel nu va avea o soarta mai buna ; Felix nu-l va ierta pentru ca a investit in el fara ca rezultatele sa fie pe masura, Costache Paturiciu il va croi dur pe spinarea intoarsa candva cu obraznicie, iar partidul va aduce in prim-plan repede o alta figura, una necompromisa ; daca e posibil. Ce anume i-a spus MRU lui Ponta… asta inca ramane un mister, dar e cert ca au fost « vorbe grele » ce nu pot fi comentate, ci doar urmate.

Read More

Monica Macovei la Rosia Montana

Hotarat lucru, gospodarirea unei tari nu e pentru oricine… Am citit un articol interesant al Monicai Macovei despre Rosia Montana ; cred ca-i place subiectul. Articolul de pe blog nu e vreo iesire din peisaj ; a aparut unul si pe Deutsche Welle care da citate din Monica Macovei. Acelasi DW care acum cateva luni era mistuit de grija Catedralei Neamului si-l intervieva « intamplator » pe Remus Cernea al lui Vantu, cel cu « pastrati Rosia verde ». Subiectul nu e nou deloc si a facut sa curga multa cerneala. Multa a curs prin presa, multa a curs si pentru studiul facut de Razvan Theodorescu si alti academicieni cu bani de la… « Rosia Montana Gold Corporation » (RMGC), pentru ca, nu-i asa, si academicienii « trebuie sa manance o paine», ca sa-l citez pe turnatorul Ghise. Fostul ministru al culturii, cel care a dus cultura pe cele mai de jos culmi cu putinta arata in volumul de peste 250 de pagini de Concluzii ca la Rosia Montana se poate exploata aurul fara ca asta sa afecteze situl arheologic ; asadar, Theodorescu sustine intrarea in Patrimoniul Universal al UNESCO a comunei Rosia Montana.

Acelasi lucru il sustine si Monica Macovei… Mai mult decat atat, d-na Macovei are o viziune interesanta, chiar daca fara aplicare practica: introducerea sit-ului Rosia Montana in Patrimoniul UNESCO va crea noi… locuri de munca (!) prin crearea conditiilor necesare turismului in zona. Parca si vad cateva sute de oameni avand diverse ocupatii si lucrand… nu se stie pentru ce ; aici doar Monica Macovei ne poate lumina. Fireste (vorba lui Bulanel), rauvoitorii vor spune ca are un punct de vedere asemanator pana la identitate cu acela promovat mai zilele trecute de sindicalistul Hossu, omul lui Soros, iar altii, pe cale de consecinta ar putea gandi ca si justitiara Macovei este tot in tabara controversatului politician si om de afaceri. Departe de mine gandul asta, iar activitatea doamnei la Fundatia Soros este de domeniul trecutului, cred eu…

Tocmai pentru a nu lasa loc unor interpretari rauvoitoare, Monica vine si cu o a doua solutie : sa se exploateze aurul de la Rosia Montana (deci sa nu mai fie promovat in Patrimoniul UNESCO), dar fara cianuri le « rele », aceasta activitate sa fie facuta exclusiv de catre Stat, iar din beneficiile aduse la suprafata statul roman sa creeze o stipendie pentru fiecare cetatean, dupa modelul Norvegiei cu petrolul. Inca ma intreb daca Monica Macovei si-a inceput campania electorala sau spune astea pentru ca s-a trezit indispusa…

In privinta primei propuneri lucrurile sunt clare, si anume ca UNESCO nu e un ONG al lui Soros, bunaoara, ci un organism international serios care a atentionat voalat ca nu este interesat de manevrele nationale in ceea ce priveste Rosia Montana, lasand ca fundamentarea cererii de intrare sa se faca la nivel national. Avem la Rosia tot felul de bizarerii « istorice » : minele sunt istorice pentru ca sunt din perioada romana (de ce doar cele de la Rosia, cand mai sunt vreo 27 de mine cel putin la fel de istorice si pe care nimeni vad ca nu le mai vrea in UNESCO ; si sunt inchise…), iar casele din comuna sunt istorice pentru ca dateaza din… 1850-1910. Aici UNESCO nu vrea sa se amestece, mai ales ca « dovezile arheologice » merg bine in presa, in rapoarte si concluzii, dar la un organism international nu rezista. Mentionez ca nu ma refer aici decat la ceea ce spunea d-na Macovei (« mine istorice ») si nu la intregul sit arheologic situat destul de departisor de respectivele mine. Viziunea cu crearea de locuri de munca prin introducerea in UNESCO n-o pot impartasi, ci o consider o abordare populista ; cele cca.10 locuri de muzeografi, paznici etc. astfel create nu se pot incadra la capitolul « creare de locuri de munca ».

Cea de-a doua propunere, contrara primeia (M.M. e « impartiala ca tot romanul ») este chiar mai fantezista decat prima. Las deoparte ca mult hulitele « cianuri » nu sunt nocive asa cum se incearca a fi prezentate si trec la miezul propunerii. Exploatarea de catre Stat a resurselor de la Rosia Montana sau de aiurea nu este posibila din cauza costurilor ce ar depasi beneficiile ; nu cred ca statul roman oprea exploatarile si atepta sa vina M.M. cu ideea « salvatoare » daca ele ar fi fost cat de cat, minimal macar profitabile. De aici si pana la impartirea beneficiilor catre fiecare cetatean e un drum lung si utopic ; nu doar Norvegia face asta cu dividendele din petrol, ci si Gaddafi o facea dand 400 de dolari pe luna fiecarui libian.

Aceste concluzii-propuneri au fost lansate de catre Monica Macovei ca urmare a disputei referitoare la Rosia Montana ; de ce doar Rosia Montana si nu si Bucium, cel de-al doilea perimetru concesionat catre RMGC, asta ramane un mister. Aflam de la justitiara Macovei : « In plus, din informatiile primite, licenta de exploatare 47/1999 a fost acordata societatii Minvest Deva (statul roman), ca titular, si companiei RMGC, ca afiliat, iar ulterior licenta a fost transferata de la Minvest (statul roman) la RMGC, Minvest ramanand companie afiliata. Licenta nr. 47/1999 era, insa, pentru mina veche, exploatata de Minvest (statul roman) si inchisa in 2006. Pentru noul proiect minier pe care il promoveaza RMGC, perimetrul a fost modificat de cateva ori, astfel ca toate operaţiile de explorare, cercetare arheologica, descarcari de sarcina arheologica, certificat de urbanism etc. se bazeaza pe un perimetru ilegal. Logic, asta inseamna ca pentru noul proiect nu exista licenta de exploatare. (s.a)”

Sa corectam informatiile d-nei Macovei: Licenta primita de catre RMGC este nr.47/1998 si nu 1999, asa cum scrie in toate contractele semnate de parti; in 1999 le-a venit si licenta pentru perimetrul Bucium (cinci mine ce inconjoara un munte). Acest licente au fost primite de MINVEST Deva, ca parte a RMGC si nu ca o firma de sine statatoare, iar MINVEST se si angajase contractual sa le obtina. Concluzia M.M. este ca proiectul RMGC nu are licenta de exploatare din motive stranii si inca neexplicate de catre europarlamentarul roman. Cu aceasta ocazie aflam ca „pentru inceperea activitatii miniere prevazute in licenta este necesara obtinerea unui acord de mediu in maximum 180 de zile de la acordarea licentei de exploatare. Conform unui simplu calcul, acest termen a fost depasit cu circa 12 ani (!)”. Deci, licentele ba exista, ba nu exista, dar sigur e ca Legea Minelor impune un acord de mediu. Aici intervine problema si ea nu e deloc simpla. Licentele pe care le detine RMGC sunt eliberate in 1998 si 1999 in conformitate cu Legea Minelor nr.61/1998, iar obligativitatea acordului de mediu este introdusa printr-o alta lege a minelor, nr.83/2003, cea dintai abrogandu-se la promulgarea celei de-a doua.

Oooops! Aici incepe circul... Din 1998 si pana in 2003 GABRIEL RESOURCES LIMITED, investitorul strain din cadrul RMGC a fost singurul investitor in tot ceea ce au considerat necesar, urmand ca el sa-si recupereze „investitia directa si indirecta” (cf.art.6.9 din contractul si statutul societatii „Euro Gold Resources S.A.”/27.10.1998, cea care mai tarziu s-a transformat in RMGC) din beneficiile ulterioare la care se adauga dobanda LIBOR ajustata cu 1-16% plus 2% cost de administrare a finantarii inainte de distribuirea dividendelor intre actionari. Nu stim cam la cat se cifreaza investitiile, dar ne amintim sumele de 50.000 euro pentru fiecare casa taraneasca a carei valoare putea fi cel mult in jurul a 200 milioane lei vechi si vedem in fiecare zi reclame muuulte ce demonstreaza cat de bine poate fi sa se inceapa exploatarea.

Cred ca acum ne aflam intr-o dilema in care ne-a bagat guvernarea Radu Vasile si ne-a pus capacul guvernarea Nastase: ori le dam licentele, caz in care statul roman va iesi in pierdere cu doar 19% din beneficii, ori nu le dam si vom plati cam cat au platit romanii in cazul Bancorex.

Read More

Cine vrea "Romania romanilor"?

Comunistii au idei putine, dar fixe. De cand se stiu, bolsevicii au exprimari stranii, asa ca inca una isi facu aparitia le tele-vizuini si in mediul virtual : « Romania romanilor ». Penibila sintagma, ipocrita venind de la ei si cu puternic iz de rumegus ne este explicata de catre o tele-vizuina : Romania nu e a tiganilor mafioti si « cu cefe groase » pe care ni-i si arata in imagini, nici a politicienilor si nici a hotilor de la Paris. Despre hotii de la Bucuresti, cei printre care se numara si patronii lor – nici o vorba, nici o silaba despre josnicul comportament al secaturilor bolsevice in Parlament, nici o aluzie la dezastrul pe care ele il pregatesc.

Tele-vizuina irealista practica o joasa manipulare anti-nationala. Aproape ca ridica in slavi recenta initiativa ilegala a comunistilor de a nu participa la lucrarile Camerelor, cu intentia evident de a bloca promovarea oricarei legi. Dispretul fata de cetatean, odios de prezent altfel, este acoperit in mantia celui mai gretos “patriotism”, o maniera utilizata pe scara larga de catre regimul ceausist, care manifesta un dispret egal fata de oameni si problemele lor. Felul in care aceasta « ferma a animalelor » prezinta lucrurile este de departe incalificabil : trecutele hotii uriase ale Opozitiei sunt minimalizate, activitatile lor anti-nationale sunt invers prezentate, reformele Guvernului sunt actiuni « indreptate impotriva poporului », angajatii lor semi-alfabetizati – adevarati acuzatori publici stalinisti ai Puterii (dar si aici sunt nuante ; anumite personaje aflate in Coalitie, dar cu pete penale la dosar sunt tratate cu multa ingaduinta).

La ei, « dreptul la libera exprimare si informare » poarta masca hidoasa a calomniei josnice, a minciunii odioase, a manipularii ordinare si a unui anti-nationalism isteric, toate acoperite de un patriotism de mucava, sub lozinca « Romania romanilor ». Li se drapeleaza de salariile romanilor, de nivelul lor de trai, de sanatatea sau de necazurile lor ; cand incasezi sume uriase pentru a-i prosti pe cei pe care si-asa Dumnezeu nu i-a inzestrat cu prea multa inteligenta, nu pot presupune vreun graunte de sinceritate in lacrimile lor de crocodil ; dar vorbesc despre « Romania romanilor »…

Am avut ocazia cu totii sa vedem cum a fost aparat un marunt puscariabil ca Arafat si a fost evidenta implicarea tele-vizuinilor in incitarea populatiei pentru a iesi in strada ; asta le conferea bolsevicilor posibilitatea de a actiona in sensul punerii in practica a unei lovituri de stat dupa o reteta KGB. Din fericire, totul a esuat lamentabil, penibil chiar, comunistilor ramanandu-le o singura formula : defaimarea tarii prin minciunile cele mai scarboase, ei pozand in « campioni » ai democratiei (poate doar ai unei « democratii originale » de tip stalinist, conform declaratiilor publice ale pacaliciului Pontanel). Nici o porcarie n-a fost omisa, nici o josnicie – uitata pentru a « demonstra » ca « dictatura » lui Basescu este singurul pericol pentru Romania ; « Romania romanilor ».

« Bomboana pe coliva » este, evident, « greva parlamentara accentuata » cu numele schimbat in « protest » cu scopul declarat ca prin forta sa determine alegeri anticipate. Prezentatoarele tele-vizuinilor, ca si parlamentarii bolsevici abonati la ele s-au dedat la cele mai grave incalcari ale democratiei, legilor nationale sau ale celor europene ; viticile ce nu stiu nici sa citeasca au facut-o razand idiot, politicienii – grobian si stalinist. Trec peste ilegalitatea certa si certificata a « grevei-protest » si ma opresc doar la doua aspecte : unul se refera la afirmatiile iresponsabile ale lui Mihai Voicu, altul – la pretentiile comunistilor de a incasa sume uriase de bani… chiulind. Voicu motiva cererea bolsevicilor de a se organiza alegeri anticipate cu un sondaj(!) nepublicat si inexistent altfel, care ar indica o cota de popularitate a usl de 82%, de aici decurgand concluzia ca actualul guvern este… minoritar !!! Romanii care i-au votat, dar si cei care nu i-au votat (ne explica Transparency prin seful ei national ca toti parlamentarii ii reprezinta pe toti romanii, indiferent ca au votat intr-un fel sau altul) de asta i-au trimis acolo ? Asa vor ei sa construiasca « Romania romanilor » ? Ca faptele parlamentarilor bolsevici sunt la fel ca si vorbele – jegoase si desantate, este de notorietate, dar sa mai pretinda si bani pentru a comite asa ceva, asta e mult prea mult. Sa le spunem secaturilor : « Pana aici v-a fost! Gata!» si sa actionam democratic impotriva acestor lichele care n-au nimic sfant fata de poporul pe care ar trebui sa-l reprezinte si in slujba caruia ar trebui sa fie. In « Romania romanilor », cea reala, nu aceea fioros sugerata de tele-vizuinile bolsevice nimeni nu e interesat de stipendiile uriase incasate de la moguli din tara sau din afara ei ; pe romani ii intereseaza ca ei s-o duca mai bine. Au facut un sacrificiu cand guvernul a fost obligat sa reduca salariile, ca urmare a destrabalarii bugetare din guvernarea pre-usl ; bolsevicii au franat cat au putut mersul inainte al tarii si, iata, acum ne putem confrunta cu pericolul ca acele taieri sa devina inutile daca ele nu sunt sustinute si de legi care sa schimbe sistemele comuniste « puse la punct » in guvernarile rosii.

Nu, Romania pe care ei o vor, aceea nu e « Romania romanilor », ci « Romania secaturilor », iar de asta noi nu mai avem nevoie. Destul am vazut-o in timpul guvernarilor « apostolilor stalinismului »...

Read More

Greva parlamentara accentuata si ilegala

Sa mai vorbim despre « greva parlamentara accentuata », acest bizar concept menit a inlocui mult mai adevaratul « chiul ». Ce motiveaza bolsevicii : nu pot sa impuna legile lor, nu sunt intrebati cand se iau decizii etc. Altfel spus, au descoperit apa calda : opozitia minoritara nu poate impune nimic Puterii majoritare. Complexul de « fosta mare putere » ce a tras din greu la jefuirea tarii nu-i lasa acum sa accepte ca deciziile se iau fara ei ; si uite ca se iau mult mai bine, ceea ce ii calca pe nervi. Ce solutii pot avea cei lipsiti de solutii ? Cele mai stranii, cu nume bizare si cu manifestari golanesti. Daca tot n-au nici o idee viabila, iar popularitatea lor e doar in sondajele aranjate au decis ca trebuie sa treaca la activismul comunist clasic, « munca cu omul ». Altfel spus, isi incep campania electorala cu mult inainte ca ea sa se poata desfasura, conform legii electorale. Fireste, asta este o actiune ce contravine grav legilor tarii, iar venind de la niste parlamentari, cei care voteaza legile, e chiar sinistru. Mizeaza pe conceptul atat de adevarat, din pacate de « multi, da’ prosti » si-si fac mendrele cum vor, chipurile democratic. Pentru a duce spectacolul cat mai departe, inventeaza acest concept de « greva parlamentara », probabil inspirat de « greva regala » a acolitului lor, ex-regele Mihai ; in ambele cazuri greva nu era si nu este undeva stipulata.


Cu toate ca legislatia nu le permite parlamentarilor sa faca greva, sa presupunem ca o pot face si sa ne uitam la detalii. O greva, conform Codului Muncii, poate fi declarata cand un grup de salariati este in dezacord cu angajatorul in privinta revendicarilor salariale sau ale celor de ordin organizatoric, social etc. Pana aici identificam cateva incalcari grave ale legislatiei muncii : parlamentarii, ca grup de salariati, pentru a ajunge la greva trebuie sa parcurga niste pasi ; primul pas e reprezentat de discutiile directe cu angajatorul. In caz de dezacord, urmeaza greva de avertisment, greva generala partiala si greva generala, toate notificate in scris de catre organizator (sindicat sau alta organizatie profesionala) cel putin cu 15 zile inainte. Parlamentarii bolsevici nu au facut nici unul dintre acesti pasi obligatorii, asadar actiunea lor se plaseaza in afara legii. Pe de alta parte, angajator este electoratul, dar « cartelul rosu » nu se plaseaza in opozitie cu propriul electorat, ci actiunea este indreptata formal impotriva colegilor din Coalitia de guvernamant. Legea sindicatelor care reglementeaza si grevele, nu prevede alte orientari ale grevelor in afara celor indreptate exclusiv impotriva angajatorului, ceea ce inca o data plaseaza actiunea usl in afara legii.

Dar ce revendicari au aceste secaturi care nu sunt capabile de altceva decat de golanii fioroase ? Vor salarii ? Nu. Vor conditii de munca mai bune ? Nu. Au ei probleme de ordin social ? Nici vorba ! Alte revendicari fanteziste legea organizarii sindicale nu prevede, deci iar se plaseaza in afara legii. Ca bolsevicii si-au facut un obicei din calcarea in picioare a legilor chiar de ei votate, asta e prea bine cunoscut, dar de aceasta data infractiunile se cumuleaza intr-un mod revoltator. Ceea ce fac bolsevicii este santaj pur si lovitura parlamentara de forta : « ori faceti cum vrem noi, ori ducem golaneala la maxim ». Dar ce se intampla cu sumele uriase pe care statul le cheltuieste lunar pe pielea unui parlamentar bolsevic de doi lei ? Unii spun ca trebuie sa le primeasca, altii se dau artiste si reclama ca vor imprumuta banii de la sotii, ca Pontanel sau de la prieteni (o fi vorba de Patriciu ?) ca Somnorel, iar altii spun ca doar indemnizatia de sedinta li se poate lua, restul sumei uriase cuvenindu-li-se. Adica isi bat joc de cel mai inalt for legislativ, dar cea mai mare parte din cei 25.000 de lei lunar li se cuvine de drept ? Cred ca si-au facut gresit socotelile. Daca tot vor sa destabilizeze tara, atunci primii care sa suporte sa fie ei, iar sumele pe care pana azi le-au luat legal, dar fara drept din punct de vedere moral sa le fie oprite integral. Pe nimeni nu intereseaza ca turnatorul Ghise a facut imprumut bancar(?) ca sa acceada in Parlament sau ca Mircea « Ochi-vanat » Diaconu invoca tot felul de motive nazdravane. Acolo ei trebuie sa-si faca in mod onest treaba si sa puna interesul national mai presus de orice. In loc de asta, bolsevicii din Parlament sunt interesati care sa serveasca unui Vantu sau Patriciu, care sa fie utili caracatitei rusesti, care sa unelteasca pentru defaimarea tarii cerand sanctionarea ei. Pentru asemenea fapte, singura plata este puscaria sau eliminarea lord in viata publica pentru o eternitate si ceva.

Astept sa vad ce anume vor hotari sa faca, si daca « greva parlamentara accentuata » va deveni realitate voi inainta forurilor competente cererea oficiala de concediere a derbedeilor si organizarea de alegeri in circumscriptiile lor, fara posibilitatea ca ei sa participe in calitate de pretendenti la un fotoliu parlamentar.

Read More