Cu FMI, la pas, prin „paradisul” economic comunist

Cândva, România avea o economie stabilă, lăudata de organismele financiare internaţionale şi de UE. Dar s-a produs schimbarea, cea atât de aşteptată de comunişti şi la putere s-au instalat prin achiziţionare de parlamentari – neobolsevicii supuşi Moscovei. De când s-au instalat la Palatul Victoria (7 mai a.c. ora 23.00) discursurile ce anunţau o prosperitate neobişnuită au încetat, iar plagiatorul şi banda sa au reiterat doar „cinstea guvernului” şi dorinţa de „a face dreptate”. Despre măsurile avute în vedere pentru a crea „paradisul” promis pe când erau în opoziţie – nici o vorbă; era de înţeles, deoarece „75% din timp” erau ocupaţi să-l demită ilegal pe Preşedinte. Şi aici Ponta a minţit: nu 75% din timp erau ocupaţi cu lovitura de stat, ci 101%, conform practicilor notorii şi în alegerile locale, dar şi la „referendum”. Ceva-ceva au făcut ei... Întâi au promis că vor reîntregi salariile bugetare cu 15%; au dat 8%, restul... să le fie de bine şi la vară – cald. Concomitent s-au gândit şi la sărmanii pensionari; returnarea de CAŞ au promis-o în 16 rate lunare, dar după prima rata s-au oprit. Bine măcar că au putut reîntregi pensiile nesimţite ale acoliţilor colonelului Dogaru... Deşi nu era prevăzut, au tăiat pe şest şi biletele de tratament pentru pensionari, aceştia fiind şi aşa mai interesanţi morţi decât vii (a se vedea „masacrele” de pe listele electorale de la Gorj).

Dar iată că guvernul puscariabililor are nevoie de FMI. Au uitat cum tunau şi fulgerau împotriva unui acord cu organismele financiare internaţionale ce „sugeau sângele poporului”; acum sunt fericiţi dacă FMI va pune botul la respectivul „sânge”... Dar Nici FMI şi nici BM nu sunt asociaţii caritabile, ci organisme economice cu arici în buzunare. Ponta s-a lăudat că va implementa impozitarea progresivă, un ajutor comunist dat populaţiei votante; evident, nu acum, ci la anul. Sau la anul şi la mulţi ani, important e să fie votaţi la generale. Discuţiile FMI cu oficialii romani au fost clare, măsurile ce se impun fiind şi ele limpezi. Nici o reţinere din partea finanţiştilor pentru aplicarea impozitării progresive, dar cu condiţia ca media să rămână de 16%. Adică, dacă pe un tronson al populaţiei se va aplica o impozitare de 9%, pentru un alt tronson impozitul va creşte de la 16% la... 23%. Dacă nu aşa, atunci se poate aplica aceasta cota progresivă, dar reducând corespunzător salariile bugetare, iar asta nu prea se pupă cu promisiunile lor...

Creşterile de preţ la energie, de 5% sunt şi ele obligatorii, ceea ce va determina o reacţie a preţurilor, reacţie îndreptată şi ea în sus. Arieratele locale sunt şi ele o problemă importantă din discuţiile cu FMI, dar şi optimizarea angajărilor: „În anul 2013, autorităţile se vor confrunta cu operaţiuni dificile vizând o consolidare suplimentară de cel puţin 0,5 la sută din PIB. Va fi nevoie de decizie politică fermă pentru întreruperea proiectelor de investiţii publice neperformante şi optimizarea angajării de personal în sectorul bugetar”, spune FMI în comunicatul remis presei. Fireşte, diferenţa dintre promisiune şi fapta e uriaşă, chiar diametral opusă, dar bolşevicii de la Bucureşti socotesc că se fac frate cu FMI până când trec puntea alegerilor parlamentare. Cam proastă socoteala... Şeful delegaţiei FMI, Erik der Vrijer a spus direct ca fiecare dintre condiţiile impuse guvernului Ponta trebuie respectate cu stricteţe, eventuala nerespectare a uneia dintre condiţii atrăgând anularea acordului. Da, Fondul este de acord să crediteze guvernul de puscariabili, DACĂ... Spune el: „Vom recomanda boardului să finalizăm misiunea, dar, bineînţeles va trebui să vedem reacţia de la Washington...”. Cât priveşte reacţia aceasta, cred că nu e cazul să avem dubii. Ea deja a fost pronunţată de trimisul Secretarului de Stat american, Philip Gordon care şi-a exprimat „îngrijorarea”. Aceasta „îngrijorare” americană nu e deloc de bun augur pentru acordul Ponta – FMI, indiferent ce situaţii bombastice prezintă alde Forin Georgescu. La fel de prost da şi declaraţia Adormitului de la Cotroceni care este evident că trăieşte într-o realitate paralelă. „Antonescu a salutat faptul că Guvernul a consfinţit în cadrul acestei runde de negocieri cu FMI respectarea angajamentului privind a a doua tranşă de creştere a salariilor bugetarilor din decembrie”(Mediafax). Uitându-mă atent în comunicatul FMI am găsit multe detalii, dar nici unul care să vizeze subiectul despre care vorbeşte Somnambulul, ci din contră.

Dar declaraţiile fanteziste ale Cacaraului nu mai miră pe nimeni. La fel vorbea şi după întâlnirea cu Philip Gordon... Cacarau era mulţumit că americanul a şters pe jos cu el şi era fericit şi că i-a dat câteva şuturi în dos. Zice el: „Nu ştiu în ce măsură opinia domniei sale s-a schimbat. După spiritul declaraţiei pe care a dat-o presei la plecare am speranţa că da, dar e clar că şi Departamentul de Stat şi toţi care în politica americană s-au interesat de situaţia României aveau informaţii incorecte ca de exemplu aceea că Guvernul a amânat rezultatul referendumului şi doreşte să facă o renumărătoare. Informaţie falsă”. Fără să vrea, Cacarau mărturiseşte că Gordon ştia precis ce fac ei din statul de drept, că a încercat să-i demonstreze că rata-mpunge, dar ca figura n-a ţinut defel.

Acordul cu FMI e bun, dar el va deveni posibil (până atunci rămâne doar probabil) după ce Washington-ul va da „verde”, lucru greu de imaginat în actualele condiţii de batjocorire a democraţiei prin tentativele succesive de implementare a dictaturii bunului plac al unor briganzi ce se joacă periculos cu destinele ţării.