CCR: Amânare cu plecăciune spre Moscova

Eu sunt Curtea Constituţională. Parlamentul decide, legal sau nu, organizarea unui referendum. Că acesta să poată fi organizat, avem nevoie să ştim cine îmi furnizează numărul de cetăţeni cu drept de vot. Mă duc la legea electorală şi văd că de această treabă este responsabil MĂI, serviciul de evidentă a populaţiei. Celelalte cifre pe care le poate născoci nu ştiu cine sunt lipsite de temei juridic. De la MAI îmi vine cifra: 18.252.514 cetăţeni înscrişi pe listele electorale. Nu este treaba mea, a Curţii Constituţionale dacă pe liste sunt exact atâţia sau e o diferenţă de 20-50 de persoane pentru că nimeni nu poate face farmacie la acest capitol; în fiecare oră se nasc şi mor oameni, aşa că numărul luat în calcul este unul relativ precis, dar aşa ne obligă legea. Dacă un ministru, Rus (predestinat nume pentru romani) se gândeşte că nu-şi poate asuma el responsabilitatea cifrelor furnizate de către serviciul din subordine, atunci el trebuie să plece imediat deoarece a permis ca Evidenţa Populaţiei să nu îşi facă treaba. Dar dacă ei nu şi-au făcut-o, atunci eu, CCR, ce aştept până pe 12 septembrie? Dacă Evidenţa Populaţiei nu termină de trecut prin abac toată populaţia? Poate ei termina în 2013 sau 2014... Până atunci ce se întâmplă cu referendumul? El contează, juridic vorbind? Păi nu... Avem un referendum care s-a ţinut pentru un număr necunoscut de alegători, deşi legea obliga la precizie înainte de referendum, nu după el. Dacă numărul de alegători rămâne necunoscut chiar şi pentru CCR, aşa cum reiese din decizia de azi, atunci referendumul nu are nici o bază juridică. CCR când a decis prezenţă obligatorie de 50%+1, ce bază de calcul a avut?

Aceeaşi CCR a pronunţat o hotărâre definitivă în urmă cu două luni, confirmând fără mari probleme rezultatul alegerilor locale. Ce bază de calcul a avut atunci Curtea Constituţională? Dacă atunci numărul votanţilor la nivel naţional a fost de 18.300.000 (circa) şi a ţinut cont de el fără vreo numărătoare, azi de ce date are nevoie pentru a elimina aceasta penibilă scuză cu numărătoarea? Sper totuşi că nu presupune Curtea că a existat un masacru, un genocid naţional în care au murit milioane de alegători, dar totul a fost ţinut secret...

Decizia de azi a CCR este dovada vie că aceasta a admis, fie şi temporar, lovitura de stat. Până pe 12 septembrie puciştii nu vor sta cu mâinile în sân. Pe 12 august Atipila va numi un înlocuitor al lui Daniel Morar. Apoi au la dispoziţie o lună de zile (enorm, dacă stăm să ne gândim că în doar 3 zile au dat o lovitură de stat) pentru a face exact ce vor din Constituţie şi legile ţării. Pot aresta pe oricine doresc doar pentru că aşa vor, pot da peste cap orice mai înseamnă normalitate în România. Ruşii nu vor pierde timpul, Preşedintele nu mai are nici o protecţie sau iminitate, aşadar Traian Băsescu poate fi victima unui dosar politic, aşa cum mai spuneam anterior. Pe lângă aspectele politice, economia este într-un grav pericol. Cursul de schimb se va prăbuşi de mâine, investitorii nu vor mai aştepta o lună şi jumătate de incertitudine, aşa că-şi vor lua bănuţii şi vor pleca, FMI deja cred că se simte mai obosit şi va avea nevoie de o perioadă de odihnă de circa... o lună şi jumătate, iar lucrurile nu se vor opri la doar atât.

Vin vremuri grele, iar bugetarii şi pensionarii vor fi cei mai afectaţi. Cei idiotizaţi să-l demită pe Preşedinte vor avea ocazia să regrete colaborarea lor cu puciştii. Bani nu sunt şi nici un organism financiar nu va da unei ţări în care instabilitatea politică a distrus atât economia, cu atât mai mult cu cât nu au nici o garanţie că această criză politică se va sfârşi măcar şi pe 12 septembrie. Cei care se bucura de această decizie de predare a ţării unui ocupant economic, ei vor fi primii care vor plânge. Dumnezeu să ajute România, că doar El mai poate!