Chişinău, mon amour - un refugiu salutar

Amânarea decisă pe sub masă de CCR nu este una firească juridic. Datele pe care azi le cere Curtea sunt lipsite de relevanţă, atât timp cât singurele care contează sunt cele din ziua referendumului. A susţine că acele date nu sunt corecte sau, mai rău – false, asta duce la anularea de drept a referendumului. Nu, CCR nu avea nevoie să amâne decizia; putea să se pronunţe pe ceea ce deja avea, încă de la locale, cum am spus deja. Amânarea luării unei decizii, o transparenţă mâna de ajutor dată puciştilor, aruncă tara în haos economic şi anarhie-dictatura politică. La momentul potrivit, când primele semne de dictatura s-au făcut simţite, am atenţionat asupra necesităţii de a ieşi masiv în stradă şi de a ne lua înapoi liberatea (pe atunci) doar suguşata. Şi n-a fost aşa... Încrederea de neînţeles în referendum s-a dovedit a fi o gravă eroare a celor care au înţeles să lupte împotriva ciumei roşii; eroare pe care, iată, azi trebuie să ne-o asumăm cu toţii.

Fără nici cea mai mică urmă de îndoială, trădătorul Ponta va pune în practică angajamentele pe care şi le-a luat fata de ruşi: că din iulie (nu e departe de iulie) să înceapă „purificarea” politică. Putem considera fără teamă de a greşi că de azi democraţia este muribundă şi-şi trage ultima suflare. Cei care visează la libertăţile elementare sunt naivi sau hiper-optimisti. Partidul Bolşevic va trece la represalii, în cel mai pur stil stalinist al anului 1946. Este foarte probabil că prima victimă a proceselor politice să chiar Traian Băsescu, acum lipsit de orice apărare în fata ofensivei ce se va declanşa. Răstimpul de o lună şi jumătate este unul exagerat de mare, faţă de viteză cu care sunt „capabili” să distrugă bolşevicii. Ce va fi pe plan politic? Anarhie, dictatura şi abuz. Dar pe plan economic?

Azi a plecat la Chişinău cancelarul german Angela Merkel împreună cu o echipă de oameni de afaceri. Merg acolo pentru a încheia contracte şi pentru a stabili cooperări durabile în diverse sectoare economice; „deocamdată excludem un interes economic în România”. Moldova se va ridica economic, iar România se va prăbuşi, cred că nimeni nu mai are vreun dubiu. Fenomenul moldovenilor de peste Prut care venea în România pentru a primi cetăţenie se va opri şi va începe un fenomen până acum inexistent: migraţia romanilor peste Prut. În câteva luni, Chişinău va fi pentru romani un al doilea Ierusalim, locul unde vor spera să găsească liniştea socială şi echilibrul economic. În România nu se mai poate întâmpla nimic pentru democraţie şi drepturi civile elementare. Ele sunt ca şi suspendate, iar acum, spre deosebire de acum 2 luni, ieşirea în stradă seamănă cu un autodenunţ într-o dictatură. Cred că doar prostii mai spera să facă apel cu succes la drepturi şi democraţie. Era referendum şi Elenina Nicut a fost arestată abuziv, fără perdea, fără jenă. S-a întâmplat ceva? Ministrul de Interne a demisionat din cauza muntelui de încălcări ale legii comise direct şi indirect de către poliţişti? Nu. Dar rezultatele electorale ce au înregistrat nu 90% că la locale, ci până la 250% prezenta au fost cercetate şi sancţionate? Nu, şi nici nu vor fi. Atunci ce speram? Ponta să fie cuprins de remuşcări şi să-şi anunţe demisia? Oprisan să se autodenunţe? Dragnea să ceară propria arestare?

Aş vrea să sper. Aş vrea să mă pot agăţa de o speranţă, fie şi cât firul de nisip. Aş vrea să cred că acest coşmar economic şi politic ce a reînceput azi se va termina pe 12 septembrie. Dar pentru că asta să se-ntâmple, ar trebui ca puciştii să stea şi să se uite la noi, eventual să se ocupe de economie şi atât. Îi pare cuiva posibil? Fiecare zi în care Base nu se întoarce la Cotroceni este o bâtă în capul economiei şi un glonţ în capul vieţii democratice în România? Are cineva idee ce înseamnă 40 de bate date în moalele capului economiei româneşti? Se gândeşte cineva cum va arăta corpul democratic cu 40 de gloanţe în el? Dacă e să fim optimişti, în 30 de zile vămile de la graniţa cu Republica Moldova se vor umple de refugiaţi, mai ales cei politici. Şi, deşi merită s-o spunem şi în vremuri liniştite, vom spune din suflet: „Chişinău, mon amour”!