La inceput, copilul va visa povesti ; povesti cu zane si printi, cu broscute fermecate si cu zmei ce sufla foc pe nari. Apoi copilul creste si viseaza jocuri si parcuri de distractii, desi parintii vorbesc despre preturile de la magazin si despre dificultatile intampinate la serviciu. Dupa aceasta perioada, copilul va visa si el ceva mult mai apropiat de realitatea cotidiana si va incepe sa realizeze in ce fel de societate se afla. Acest copil nu vrea sa accepte ca lumea lui, lumea in care s-a nascut si care i-a inceput decisiv educatia n-are legatura cu restul lumii celor mari. El are nevoi mici pentru ca si el/ea e mic/a, dar vrea sa vada la tv ca lumea ce i se pregateste este una, daca nu perfecta, asa cum a vazut in visul lui roz, macar una despre care parintii sa isi dea acceptul ca e una normala.
Dar ce sa inteleaga copilul care de la povestile cu zane trece la realitatea (visata, ce-i drept) cruda ? Ca maine va fi condus de niste handicapati cu reflexe naziste ? Ca viata lui va depinde in mod definitiv de niste anarhisti ce nu pot accepta nici o autoritate, asa cum singuri se definesc ? Copilul care azi deseneaza, maine va avea nevoie de un sistem in care sa se desfasoare profesional ; de unde « sistem », cand singurul sistem functional in Romania este cel mafiot la nivel politic ? Pot oare anarhistii din Opozitia parlamentara, indivizi ce-si inventeaza drepturi, lichele ce pierd timpul intr-un parlament aproape nefunctional sa construiasca acel sistem statal care sa fie pastrat ca un bun national ? Fireste, nu ; nu sunt in stare sa faca, dar nici pe altii nu-i lasa.
Copilul nu merge la scoala sau la gradinita ; nametii il impiedica. Nu-i place asta, dar nu intelege inca motivele. Lichelismul politicienilor a atins niste cote mortale, dar copilul nu stie inca ; el isi vede cu candoare de copilaria sa. Nu merge la scoala, mama si tata nu pot merge la serviciu… Copilul intelege ca zapada mare e cauza, dar nu stie ca daca acel primar si acel consiliu local pe care parintii i-au votat n-ar fi pus inaintea interesului comunitatii – criminalul interes de partid, atunci lucrurile ar fi decurs normal si el, copilul s-ar fi bucurat de zapada, sanie si derdelus, iar parintii de linistea necesara pentru a se putea ocupa de el.
Micuta viseaza noaptea ceea ce ziua nu poate ; este visul unei nopti de iarna, o poveste frumoasa, de spus la gura sobei. Viata e diferita, e deseori uratita de comportamentele iresponsabile ale unor derbedei ce-si zic parlamentari. Inca de mica, fetita, printesa din vis, e capabila sa-nteleaga fara sa-i spuna cineva ca lucrurile nu merg asa cum ar trebui. Nici micul print din visul acestei nopti de iarna ce nu se mai termina nu intelege de ce oamenii mari sunt atat de inconstienti, de ce se joaca de parca ar fi copii prosti – cu vietile si destinele oamenilor ; mari si mici. In vis, toate se petrec frumos, iar copiii zambesc in somn ; datoria noastra este sa nu-i lasam pe altii sa poata rapi zambetul diurn de pe fata copiilor nostri.
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu