Monica Macovei la Rosia Montana

Hotarat lucru, gospodarirea unei tari nu e pentru oricine… Am citit un articol interesant al Monicai Macovei despre Rosia Montana ; cred ca-i place subiectul. Articolul de pe blog nu e vreo iesire din peisaj ; a aparut unul si pe Deutsche Welle care da citate din Monica Macovei. Acelasi DW care acum cateva luni era mistuit de grija Catedralei Neamului si-l intervieva « intamplator » pe Remus Cernea al lui Vantu, cel cu « pastrati Rosia verde ». Subiectul nu e nou deloc si a facut sa curga multa cerneala. Multa a curs prin presa, multa a curs si pentru studiul facut de Razvan Theodorescu si alti academicieni cu bani de la… « Rosia Montana Gold Corporation » (RMGC), pentru ca, nu-i asa, si academicienii « trebuie sa manance o paine», ca sa-l citez pe turnatorul Ghise. Fostul ministru al culturii, cel care a dus cultura pe cele mai de jos culmi cu putinta arata in volumul de peste 250 de pagini de Concluzii ca la Rosia Montana se poate exploata aurul fara ca asta sa afecteze situl arheologic ; asadar, Theodorescu sustine intrarea in Patrimoniul Universal al UNESCO a comunei Rosia Montana.

Acelasi lucru il sustine si Monica Macovei… Mai mult decat atat, d-na Macovei are o viziune interesanta, chiar daca fara aplicare practica: introducerea sit-ului Rosia Montana in Patrimoniul UNESCO va crea noi… locuri de munca (!) prin crearea conditiilor necesare turismului in zona. Parca si vad cateva sute de oameni avand diverse ocupatii si lucrand… nu se stie pentru ce ; aici doar Monica Macovei ne poate lumina. Fireste (vorba lui Bulanel), rauvoitorii vor spune ca are un punct de vedere asemanator pana la identitate cu acela promovat mai zilele trecute de sindicalistul Hossu, omul lui Soros, iar altii, pe cale de consecinta ar putea gandi ca si justitiara Macovei este tot in tabara controversatului politician si om de afaceri. Departe de mine gandul asta, iar activitatea doamnei la Fundatia Soros este de domeniul trecutului, cred eu…

Tocmai pentru a nu lasa loc unor interpretari rauvoitoare, Monica vine si cu o a doua solutie : sa se exploateze aurul de la Rosia Montana (deci sa nu mai fie promovat in Patrimoniul UNESCO), dar fara cianuri le « rele », aceasta activitate sa fie facuta exclusiv de catre Stat, iar din beneficiile aduse la suprafata statul roman sa creeze o stipendie pentru fiecare cetatean, dupa modelul Norvegiei cu petrolul. Inca ma intreb daca Monica Macovei si-a inceput campania electorala sau spune astea pentru ca s-a trezit indispusa…

In privinta primei propuneri lucrurile sunt clare, si anume ca UNESCO nu e un ONG al lui Soros, bunaoara, ci un organism international serios care a atentionat voalat ca nu este interesat de manevrele nationale in ceea ce priveste Rosia Montana, lasand ca fundamentarea cererii de intrare sa se faca la nivel national. Avem la Rosia tot felul de bizarerii « istorice » : minele sunt istorice pentru ca sunt din perioada romana (de ce doar cele de la Rosia, cand mai sunt vreo 27 de mine cel putin la fel de istorice si pe care nimeni vad ca nu le mai vrea in UNESCO ; si sunt inchise…), iar casele din comuna sunt istorice pentru ca dateaza din… 1850-1910. Aici UNESCO nu vrea sa se amestece, mai ales ca « dovezile arheologice » merg bine in presa, in rapoarte si concluzii, dar la un organism international nu rezista. Mentionez ca nu ma refer aici decat la ceea ce spunea d-na Macovei (« mine istorice ») si nu la intregul sit arheologic situat destul de departisor de respectivele mine. Viziunea cu crearea de locuri de munca prin introducerea in UNESCO n-o pot impartasi, ci o consider o abordare populista ; cele cca.10 locuri de muzeografi, paznici etc. astfel create nu se pot incadra la capitolul « creare de locuri de munca ».

Cea de-a doua propunere, contrara primeia (M.M. e « impartiala ca tot romanul ») este chiar mai fantezista decat prima. Las deoparte ca mult hulitele « cianuri » nu sunt nocive asa cum se incearca a fi prezentate si trec la miezul propunerii. Exploatarea de catre Stat a resurselor de la Rosia Montana sau de aiurea nu este posibila din cauza costurilor ce ar depasi beneficiile ; nu cred ca statul roman oprea exploatarile si atepta sa vina M.M. cu ideea « salvatoare » daca ele ar fi fost cat de cat, minimal macar profitabile. De aici si pana la impartirea beneficiilor catre fiecare cetatean e un drum lung si utopic ; nu doar Norvegia face asta cu dividendele din petrol, ci si Gaddafi o facea dand 400 de dolari pe luna fiecarui libian.

Aceste concluzii-propuneri au fost lansate de catre Monica Macovei ca urmare a disputei referitoare la Rosia Montana ; de ce doar Rosia Montana si nu si Bucium, cel de-al doilea perimetru concesionat catre RMGC, asta ramane un mister. Aflam de la justitiara Macovei : « In plus, din informatiile primite, licenta de exploatare 47/1999 a fost acordata societatii Minvest Deva (statul roman), ca titular, si companiei RMGC, ca afiliat, iar ulterior licenta a fost transferata de la Minvest (statul roman) la RMGC, Minvest ramanand companie afiliata. Licenta nr. 47/1999 era, insa, pentru mina veche, exploatata de Minvest (statul roman) si inchisa in 2006. Pentru noul proiect minier pe care il promoveaza RMGC, perimetrul a fost modificat de cateva ori, astfel ca toate operaţiile de explorare, cercetare arheologica, descarcari de sarcina arheologica, certificat de urbanism etc. se bazeaza pe un perimetru ilegal. Logic, asta inseamna ca pentru noul proiect nu exista licenta de exploatare. (s.a)”

Sa corectam informatiile d-nei Macovei: Licenta primita de catre RMGC este nr.47/1998 si nu 1999, asa cum scrie in toate contractele semnate de parti; in 1999 le-a venit si licenta pentru perimetrul Bucium (cinci mine ce inconjoara un munte). Acest licente au fost primite de MINVEST Deva, ca parte a RMGC si nu ca o firma de sine statatoare, iar MINVEST se si angajase contractual sa le obtina. Concluzia M.M. este ca proiectul RMGC nu are licenta de exploatare din motive stranii si inca neexplicate de catre europarlamentarul roman. Cu aceasta ocazie aflam ca „pentru inceperea activitatii miniere prevazute in licenta este necesara obtinerea unui acord de mediu in maximum 180 de zile de la acordarea licentei de exploatare. Conform unui simplu calcul, acest termen a fost depasit cu circa 12 ani (!)”. Deci, licentele ba exista, ba nu exista, dar sigur e ca Legea Minelor impune un acord de mediu. Aici intervine problema si ea nu e deloc simpla. Licentele pe care le detine RMGC sunt eliberate in 1998 si 1999 in conformitate cu Legea Minelor nr.61/1998, iar obligativitatea acordului de mediu este introdusa printr-o alta lege a minelor, nr.83/2003, cea dintai abrogandu-se la promulgarea celei de-a doua.

Oooops! Aici incepe circul... Din 1998 si pana in 2003 GABRIEL RESOURCES LIMITED, investitorul strain din cadrul RMGC a fost singurul investitor in tot ceea ce au considerat necesar, urmand ca el sa-si recupereze „investitia directa si indirecta” (cf.art.6.9 din contractul si statutul societatii „Euro Gold Resources S.A.”/27.10.1998, cea care mai tarziu s-a transformat in RMGC) din beneficiile ulterioare la care se adauga dobanda LIBOR ajustata cu 1-16% plus 2% cost de administrare a finantarii inainte de distribuirea dividendelor intre actionari. Nu stim cam la cat se cifreaza investitiile, dar ne amintim sumele de 50.000 euro pentru fiecare casa taraneasca a carei valoare putea fi cel mult in jurul a 200 milioane lei vechi si vedem in fiecare zi reclame muuulte ce demonstreaza cat de bine poate fi sa se inceapa exploatarea.

Cred ca acum ne aflam intr-o dilema in care ne-a bagat guvernarea Radu Vasile si ne-a pus capacul guvernarea Nastase: ori le dam licentele, caz in care statul roman va iesi in pierdere cu doar 19% din beneficii, ori nu le dam si vom plati cam cat au platit romanii in cazul Bancorex.