« In Marea Adunare a Uniunii, mase de cetateni entuzismati de clarviziunea si de realizarile marete puse in opera de catre ilustrul Conducator au cerut cu lacrimi in ochi ca acesta sa accepte candidatura la cea mai inalta functie in stat. S-a alaturat lor si entuziasmului general si Presedintele actual care, desi mai are dreptul la un mandate a pus binele natiunii mai presus de ambitiile personale. El i-a cerut cu obedienta Maretului Conducator sa candideze la functia de Presedinte spre propasirea si bunastarea generalizata a populatiei care a fost si va fi saraca, dar mandra de un asemenea sef de stat. In aplauze vii si furtunoase, Conducatorul a luat cuvantul, a multumit pentru increderea aratata si a asigurat asistenta ca va accepta onoarea si ca va face totul pentru ca nimic sa nu se schimbe in rau. S-au spus bancuri cu spioni, s-a ras in hohote si cand nu era cazul, adunarea a ovationat indelung discursul iubitului Conducator, toata lumea deborda de fericire constienti si linistiti ca democratia este pe un drum ; poate laturalnic… Apoi, intr-o ordine prestabilita, populatia adunata acolo s-a imprastiat cu o bucurie de nestapanit pe fata, satisfacuti ca la trecutul mare – la fel de mare viitor. »
Relatare imaginara de la ceremonia de propunere a candidaturii lui Vladimir Putin la Presedintia Rusiei pe care acesta, surprins fiind (sau nu) a acceptat-o.
Desen original:
Roberto Geabot (Merci, mon ami!)
.jpg)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu