Cine omoara cainii comunitari?

A fost adoptata legea privind cainii comunitari. Daca in termen de 30 de zile (termen ce incepe sa curga de la un anumit moment dat, diferit in functie de localitate) cainii aflati in adaposturi nu sunt adoptati, ei vor fi eutanasiati. Emotia a fost mare si multe doamne inimoase au inceput a plange de mila bietilor catei. Multi spun, si au intr-un fel dreptate, ca masura este brutala si nedemna unei tari civilizate. Sa spunem totusi ca asta se intampla si in alte tari cu o civilizatie mai bine structurata. Cainii comunitari reprezinta o problema veche de 20 de ani. In timpul asta s-au infiintat diverse ONG-uri si asociatii pentru protectia animalelor care au « activat » mai mult la tv si in presa, in general. Asociatiile au hranit cativa caini comunitari, au adus in adaposturi inca altii, iar voluntari inimosi s-au ocupat de gasirea de resurse pentru intretinerea lor, i-au hranit si i-au protejat. Efortul a fost, totusi, minimal. Masa cainilor comunitari a ramas pe strada, unii sub protectia iubitorilor de caini, altii – nu, dar global vorbind… tot pe strada.

Ce au facut in acesti 20 de ani ONG-urile si asociatiile pentru protectia cainilor comunitari ? Au luat bani, fie de la buget, fie din donatii (unele chiar serioase), fie din alte surse, insa activitatea lor pe planul salvarii cainilor nu s-a tradus prin cine stie ce rezultate. Si banii au tot venit, au tot « disparut », dar nimeni nu a facut ceva care sa rezolve problema. Sa fim seriosi, cu dragoste fata de animale spun, intr-o tara civilizata cainii nu stau pe strada ! Nu zic sa fie omorati, din contra, dar sa evaluam corect responsabilitatile diverselor parti implicate. Se agita diversi activisti (unii sinceri, altii la comanda) si cer ca legea sa nu fie promulgata. Asta inseamna ca ea este mai speciala, mai diferita de legislatia europeana in domeniu ? Nu. Inseamna doar ca ONG-urile incep sa se agite, nu pentru cateii amenintati cu eutanasierea, ci pentru propriul beneficiu ; simt ca aplicarea legii ii va lasa fara pretioasa sursa de castig de pana acum. De-a lungul celor 20 de ani, banii veniti din diverse surse au captusit buzunare individuale si doar o mica parte a fost utilizata pentru scopul declarat initial. Unii s-au mutat de la apartament la vila, altii au trecut de la Dacia 1300 la VW Passat, altii doar si-au construit o viata confortabila ; altii – toate trei. Iar cateii au ramas in strada, in frig si ploaie, in soare torid si suferind de sete si foame. Cam asta este activitatea « prodigioasa » a asociatiilor « iubitoare » de caini comunitari (celelalte afaceri cu hrana uscata si accesorii pentru caini nu le abordam aici).

Ce e de facut ? Noua lege pune presiune pe aceste ONG-uri. Ele sunt obligate acum sa se apuce si sa salveze cu adevarat cainii comunitari, si asta intr-un termen scurt. Daca 20 de ani au huzurit, acum sunt obligate ca in 30-60 de zile sa rezolve situatia cainilor comunitari. In caz contrar, iubitorii de animale ar trebui sa le ceara socoteala pentru ca nu este acceptabil ca niste asociatii sa incerce sa rezolve atata amar de timp o problema si totusi ea sa ramana nerezolvata. Pe scurt, si e parerea mea, avem de-a face cu niste javre care nu au vrut sa salveze vietile unor catei, asta in propriul beneficiu. Asadar, haideti sa nu mai pierdem timpul si lacrimile si sa le punem sa dea socoteala public ; sa-si expuna rezultatele de 20 de ani, dar si sumele cheltuite fara sa se stie prea clar pe ce, legal vorbind. Daca asta nu se vrea (dar de ce nu s-ar vrea ?!), atunci macar acum sa se faca luntre si punte si sa faca adaposturi si un sistem care sa salveze viata cainilor comunitari, dar nu lasandu-i tot pe strada.