Sa spunem: "Jos secaturile"

« Pe langa Dumnezeu, Moise e o mica javra » spunea Petre Tutea. Omul se naste, creste si incepe sa acumuleze. Unii acumuleaza necazuri, altii – averi ; cei din urma fac averile prin munca, unii, sau prin furt, jaf – altii. Ne amintim de vremea cand oamenii aveau idealuri nationale, se luptau pentru a arata ca Romania este o tara mai presus de altele ; si era… « Micul Paris » era populat cu oameni « subtiri », dar si cu muncitori care incercau sa depaseasca o conditie destul de limitativa. In vremea aceea exista si un Jean din Craiova care lasa o avere uriasa statului, ceea ce a dus la intarirea leului in raport cu dolarul (1leu era 1,03 dolari). Oamenii isi cunosteau locul in societate si doar cei cu adevarat buni isi puteau depasi conditia : gen. Averescu era fiul unei spalatorese, Tutea – al unei taranci. Taranii veneau cu produse la Bucuresti, dar erau opriti la Bariera Vergului si doar cei care aveau ce face/vinde erau lasati sa treaca ; derbedeii erau opriti.

La 23 august 1944 s-a prabusit tot. Un intreg sistem de valori s-a daramat, locul lui fiind luat de un altul hidos si disproportionat, alcatuit din aceia care mai ieri erau opriti la Bariera Vergului. Se instala regimul bolsevic autohton, condus de la Moscova prin exponentii sai de « seama »… « Ana, Luca si cu Dej baga spaima in burgheji » se auzea prea des pentru o populatie care pana mai ieri muncea linistita, fiecare in domeniul lui. Au urmat anii negri ai istoriei noastre, cu asasinate si cu arestari discretionare. In scurt timp, sistemul sanatos burghezo-liberal devenise amintire. Doar parintii mai sopteau ferit copiilor cate ceva despre o lume apusa. Incet-incet si cu o forta exceptionala aplicata romanilor de catre comunisti s-a format « sistemul caloriferistului », in care o conditie pentru a deveni ceva era sa fii javra. Pe individ nu-l mai recomanda cinstea, ci hotia, nu mai era apreciat pentru ca e cult, ci pentru ca e sfertodoct, nu mai promova pentru ca era bun, ci pentru ca servea umil unor sefi. « Comunistii au plantat pe spinarea romanilor cate o blana de iepure », zicea P.Tutea.

Vremea a trecut, a trecut si lovitura de stat a regimului « burgezo-mosiliesc », tara a devenit a nimanui, iar urmasii derbedeilor ce inainte vreme erau opriti a intra in Bucuresti au inceput sa devalizeze tara. Au aparut si falimentele bancare dirijate din care economia nationala a pierdut, dar noii ciocoi au castigat averi. S-au ridicat in topuri indivizi care mai ieri erau sculeri-matriteri, ospatari, zootehnisti la ferme de porci, tarani ce incetasera de generatii sa mai fie tarani, dar nici altceva nu devenisera. Au aparut minoritatile dosnice, unii cu ochelari, altii « advocati ». Un arhitect devine petrolist, chiar daca devalizeaza bugetul de stat, turnatorii josnici devin « moguli », ba chiar si fostii puscariasi fac « legea » ; legea lor. In timpul asta, economia moare incet, dar sigur, sub loviturile succesive ale acestor paria deveniti miliardarii zilei cu protectia unor alogeni ca ilici, bulanel, felix etc.

Ne-a ajutat Dumnezeu sa avem in fruntea tarii un Presedinte. Secaturile au inceput sa-l atace, javrele – sa-l muste si sa vrea suspendarea lui. Sfidand legea cu un cinism schelalaitor, calcand democratia in picioare si lasand economia sa coboare si mai mult, 322 de javre din Parlament voteaza suspendarea Presedintelui, dar populatia le da o lectie meritata : resping suspendarea. Timpul a trecut si economia incepe sa dea incurajatoare semne de revenire. Apoi – de crestere… Apoi – de crestere economica atat de sanatoasa incat surclaseaza economii europene treditionale. Acesta este cadrul general pana ieri. De ce ? Ieri, ingrijorate de progresele economiei, secaturile vor iara suspendarea Presedintelui ce le sta ca sula-n coaste. Ele nu vor progres pentru tara, vor huzur si averi pentru ei ; nu vor ridicarea tarii, ci tampirea ei ; nu vor lege, ci vor legea bunului lor plac ; nu vor democratie, dar vor « democratia originala » a « patriarhului rosu », una in care cartelul lor are toate drepturile pe care le vor, ceilalti fiind doar serbii ce lupta pt supravietuire. Daca tentativa secaturilor va avea sorti de izbanda (si asta nu se poate fara tradarea gastii vorbitoare de limba straina) putem sa punem o cruce mare pe economie si pe progresele ei. Chiar si in aceasta perioada, simpla intentie de a-l suspenda pe Presedinte in dispretul legii, al Curtii Constitutionale, al democratiei, toate astea fac ca bursele sa scada si cresterea economica sa dea inapoi. Au motive s-o faca ? Desigur, NU. Nu, dar cu o bucurie maladiva pe fetele lor buhaite de alcool, de nopti pierdute la jocuri de noroc si cu somn prelungit in loc de activitate in Parlament, secaturile anunta ca vor sa-si puna in aplicare planurile marsave. Ce inseamna pentru ei « Tara », « poporul », « natiunea » ? Nimic. Idealurile lor n-au legatura cu acesti termeni, ci cu promiscuitatea cea mai abjecta. Unul vrea somn de voie dupa « munca » istovitoare la cazinou, altul vrea ca iubitul lui sa promoveze, sa fie si el « pilot », altii sunt pedofili, iar altii – pur si simplu jefuitori. Peste ei, « moartea rosie » patroneaza clica refuzand vizita eterna la cimitir pana ce nu va vedea lesul fara suflare al tarii. In timpul asta, prostii isi joaca rolul : « largi » manifestatii, proteste josnice, tele-vizuini care manipuleaza ordinar. Pentru un blid de linte jigodiile isi vand sufletul, unii « profesori » devin « martiri rosii » si activisti ai intereselor criminale si anti-nationale.

Cine se gandeste acum la tara asta ? Cine vrea sa curete de coruptie o tara greu incercata ? Cine se lupta cu secaturile pentru a lasa o tara la care acum cativa ani nici nu visam ? Presedintele ; acelasi pe care secaturile il vor dat deoparte pentru a-si pune ei in aplicare planurile marsave. Dar noi, romanii ce facem in timpul asta ? Stam… Stam, dar nu stam bine. Ce am facut noi pentru ca referendumul, vointa noastra, sa devina realitate? Nimic. Am stat rontaind seminte si chibitand pe margine in timp ce Presedintele era sfidat de secaturi. Vrem o tara ca afara, dar, daca se poate sa o faca altcineva, nu noi. Noi avem alte treburi : ne asteapta micii si berea, gratarele la iarba verde, manelele si vodca de pufoaica. Unii mai fac si altceva, ce-i drept : muncesc, dar asta nu e de-ajuns. Mai trebuie sa si dam de pamant cu secaturile care cred ca noi suntem « multi, dar prosti », cu leprele care ne sfideaza in fiecare zi din fotoliile lor de parlamentari-secaturi. Cat timp vom sta facand galerie Presedintelui… nimic nu se va schimba in bine. Basescu e doar un om, nu semi-zeu ; se lupta cu ei admirabil, dar secaturile au la dispozitie un intreg sistem cu grija si indelung pus la punct. Este momentul sa trecem de la vorbe la fapte. Vreau sa vad iar, ca in 1990, oameni care ies in strada si manifesteaza nu pentru burta si cereri salariale, ci si impotriva secaturilor care isi sfideaza alegatorii. Sa mergem la Parlament, dar nu o mana de muste bete, ci mii, zeci de mii si sa le cerem socoteala pentru tot ce fac si au facut. Sa le spunem : « Gata, pana aici ! » si « Jos secaturile ». Asta daca vrem o tara « ca afara » ; daca nu – sa punem macar de-o coliva nationala, ca multa vreme se va asterne doliul national daca secaturile vor fi lasate sa-si faca mendrele.