"O, brad frumos..." de Radu Gyr

 O, brad frumos, ce sfânt pãreai

în altã sãrbãtoare.

Mã vãd copil cu pãr bãlai

şi ochii de cicoare.

Revãd un scump şi drag cãmin

şi chipul mamei sfinte,

imagini de Crãciun senin

mi-apar şi azi în minte.

Un brad cu daruri şi lumini

în amintiri s'aratã.

În vis zâmbeşte ca un crin

copilul de-altãdatã.

Întregul cer era deschis

deasupra frunţii mele.

Azi strâng doar pulbere de vis

şi numai scrum din stele.

Copil bãlai, Crãciun şi brad

s'au stins în alte zile.

Azi numai lacrimile cad,

pe'ngãlbenite file...

Azi nu mai vine Moş Crãciun

cu barba-i jucăuşe,

ci doar tristeţile mi-adun

sã-mi plângã lângã use...

În bezna temniţei mã frâng

sub grele lespezi mute,

şi-mpovărat de doruri plâng

pe amintiri pierdute.

Omãtul spulberat de vânt

se cerne prin zãbrele

şi-mi pare temniţa mormânt

al tinereţii mele...