"Rugăciune" de Radu Gyr

Stapâne-nsângerat, Domn al luminii

şi Veşnicie limpede, Iisuse!

Tu, care ai primit pe frunte spinii

şi cuie-adânci în mâinile-ţi supuse,

Tu, Domn al Răstignirii şi-nvierii

care din cruce ne-ai făcut lumină

şi Răsărit din rănile tăcerii

şi cântec din osânda-ţi fără vina –

da-ne-ncleştarea Ta, dă-ne puterea

din ceasul pironirii-nsângerate,

să ne primim şi cuiele şi fierea

ca Tine-n marea Ta sigurătate.

Pe fruntea ţării zâmbetul ţi-l pune

şi Neamul care-acum osânda-şi duce

învaţă-l Tu amara rugăciune

din clipele suirilor pe cruce.

Cu mâna Ta ca borangicul lunii,

din răni opreşte sângele fierbinte,

închide-n piepturi geamătul furtunii,

sărută-i ţării lacrimile sfinte!

Şi sus pe crucea crâncena, pe care

stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie,

Iisuse, un aprins inel de soare,

ca semn al Învierii ce-o să vină.

Şi spune morţilor din lut să nu blesteme,

ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secara,

s-aştepte paşii Tăi calcând prin ţară

şi semnul munţilor ce vor aprinde steme.

Şi spune morţilor de sub troiţe sfinte

că va veni cândva o dimineaţă

când Neamu-ntreg va fulgera la viaţă,

cuminecat prin morţii din morminte.

Desen: Daniel Radulescu