Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

1 ian. 2013

Alte amintiri despre un viitor nu prea îndepărtat


Trecu şi 2012... Unii ar spune „cu bine”, alţii s-ar lua cu mâinile de cap. Toţi au dreptate, solomonic. Anul ce abia a trecut a însemnat pentru mulţi o barieră ce a fost depăşită. A marcat sfârşitul unei epoci şi începutul alteia, mai sumbre. Ştiu, azi nu se vede aşa, dar mâine? Mâine, când ne vom trezi, viaţa nu va mai semăna deloc cu acele lucruri cunoscute.

Anul ce a trecut a început sub imperiul vulgului, a minciunii şi a imposturii; aşa s-a şi încheiat. Nişte derbedei comunişti (în aparenţă, că altfel sunt capitalişti fioroşi) şi-au scos simbriaşii în stradă, in ianuarie. Motivul? Nimănui nu-i era prea clar nici atunci. Ceea ce doreau „protestatarii” era... „jos”. „Jos” guvernul, „jos” Băsescu, „jos” instituţiile statului toate, „jos” justiţia independentă, într-un cuvânt – „jos” legalitatea, „sus” infractorii. „Protestele” s-au stins din lipsă de „personal angajat”, dar rumorile au continuat pe la  tele-vizuini. Guvernul Boc n-a căzut şi şi-ar fi dus până la capăt mandatul dacă o socoteală greşită nu l-ar fi determinat pe Boc să demisioneze. Adevărul e că demisia lui n-a fost în nici un fel cauzată de „protestele” susţinătorilor lui „Calafat”, ci de ceva mult mai profund, ceva rămas necunoscut fostului premier: sistemul infracţional fondat de către ilici s-a bazat pe manipularea informaţiei scrise şi audio-vizuale. Acest sistem a întreţinut cu bani de la buget tele-vizuini ce ar fi falimentat cu succes altfel. Rambursările de TVA către majoritatea (dacă nu toate) tele-vizuinile au creat miliardarii media, transformând posturi cu pierderi uriaşe în reţele cu profituri notabile. Asta le-a dat posibilitatea oamenilor de casă ai psd să devină moguli şi mogulasi de presă. Acest aparat de manipulare, odată pus la treabă a dus la căderea vremelnicului guvern Ungureanu şi la creearea unei iluzii cvasi-generalizate: Băsescu şi PDL sunt „răul”, bolşevicii şi ruşii lor – „binele”.

Oameni deloc osteniţi de prea multă gândire, românii s-au încolonat semnificativ în spatele „locomotivei” reprezentate de usl şi au votat la locale; fireşte, au votat usl. În plus, frauda de la locale, deşi nedenunţată oficial de nici un partid politic a fost şi ea notabilă. Cârcotaşii vor nega orice fraudă, încercând să spună că primarii realeşi ai usl au stârnit atâta mulţumire în mandatul anterior, încât singurul gând al românaşului era să-i realeagă cu procente ceauşiste de 70-90%. Treaba lor, dar nu suntem obligaţi să şi credem... Victoria bolşevicilor a fost cu fast prezentată pe toate ecranele, iar românii au înţeles ce trebuia să înţeleagă de la televizor: „ei”, cartelul roşu sunt viitorul ţării şi pe ei trebuie să-i voteze şi la generale. A intervenit însă o fractură în mesajul triumfalist transmis: suspendarea ilegală a Preşedintelui şi seria uriaşă de grave abateri de la democraţie pe care le-au tot comis cei cătaraţi la putere. Demiterea a fost un eşec şi a venit şi pe fondul rumorilor din ce în ce mai accentuate privitoare la legăturile ajunse vizibile, dintre liderii usl şi ruşi, indiferent ce reprezentau ei oficial. Eşecul acesta a fost însă unul de scurtă durată pentru că a intervenit... acordul.

Acordul multi-partit semnat şi de către Preşedinte, dar şi de către persoane oficiale ce s-au implicat semi-oficial în acord a însemnat, spun eu, o gravă greşeală, o abatere impardonabilă de la normele democratice elementare şi o condamnare a ţării pe termen lung sau foarte lung. Din conţinutul acordului ni s-a devoalat o parte, dar toate indiciile demonstrează că partea sa ocultată este şi mai importantă, dar şi mai gravă; altfel putem presupune că atât prim-plagiatorul, cât şi complicii săi au veleităţi de Mafalda, ca să susţină că usl va câştiga cu 60-70% alegerile generale şi chiar cu atât să şi câştige... Cert e că, acord sau nu, bolşevicii s-au instalat la putere pentru ani de zile de-acum înainte. În cele 7 luni de blestemăţii (din mai până în decembrie) n-au respectat nimic din ceea ce promiseseră, ba mai mult, au coborât economia îngrijorător şi au distrus toate sacrificiile pe care românii le făcuseră în guvernarea Boc. Aparent, românii au fost fericiţi de asta, aşa că le-au mai dat un mandat discreţionar de 4 ani. Cât de inspiraţi au fost ei acordând votul de încredere unor infractori, asta se va vedea curând.
Anul 2013 a început sub proaste auspicii economice. La putere se află nişte indivizi care cât s-au aflat anterior la guvernare n-au ştiut decât să pună biruri, să introducă taxe şi să născocească impozite; în epoca, presa spunea, mai în glumă, mai în serios că doar taxa pe fumărit mai lipseşte ca să epuizeze imaginaţia guvernanţilor în materie de taxe. Nici nu s-au instalat bine la putere, că bolşevicii şi-au anunţat cu pompa „programul”: austeritate, taxe, impozite şi preţuri mărite. Păi nu de asta au dat ei jos un guvern Boc? În plus, tot ei mai anunţă şi „posibilitatea” reducerii TVA, a CAS etc. DACĂ va accepta... FMI! Vin iar şi întreb: nu ei erau cei care urlau din toţi rărunchii că „nu trebuie să subjugăm tarişoara intereselor străine, FMI, UE, SUA etc.”? Derbedei-derbedei, dar cu memorie scurtă... Bugetul ţării e sărăcit de cele 7 luni de inactivitate, dar guvernul plagiatorului trebuie să ia de undeva banii necesari... rămânerii lor la putere. De unde? Ca de obicei în guvernările comuniste – de la investiţii, că doar n-o să ia din banii „martorilor lui Dogaru” sau ai altor clienţi politici. Această politică fals-economica va duce la stoparea evoluţiei economice a României şi înscrierea ei pe linia unei creşteri economice negative; cam cum era în vremea guvernării Văcăroiu.

Din declaraţiile inconştiente ale unor miniştri putem deduce lesne că banii europeni nu vor veni cu una, cu două. Dacă absorbţia fondurilor comunitare a atins aproape 10% în 2012, dar primul-Munchausen al ţării a prezentat populaţiei o absorbţie de...20-50%, e de aşteptat ca şi în 2013 situaţia să nu fie deloc diferită; la cca. 50% aprecia un ministru usl că se va ridica gradul de absorbţie al fondurilor europene, procent deloc diferit de cel din minciunile anterioare ale şefului sau de partid şi de guvern.

Tot cu acordul FMI ar putea să crească uşor (a se citi insesizabil) şi pensiile, dar şi salariile bugetarilor. Până acum, pe sfârşit de an 2012 guvernul a „reuşit” să creeze „locuri de muncă”: 13.000 de funcţionari au fost angajaţi în ministere. Ei sunt „specialiştii” care vor genera bunăstarea atât de mult trâmbiţata de liderii „cartelului”, dar atât de îndepărtată în realitate. Realitatea e că guvernul Ponta II se afla într-o dilemă: au uzat de limba de lemn până au umplut ţara de rumeguş, dar atât de mult le place puterea, încât au semnat acordul. Dacă-l semnau doar cu Preşedintele Băsescu, până acum se micţionau pe el de petic de hârtie, dar, iată, nu o pot face. Astfel, o putere politică de bolşevici notorii, de infractori, puşcăriaşi (foşti şi/sau viitori), boarfe şi alţi candidaţi la Codul Penal sunt obligaţi să ducă o politică economică pe care n-o cunosc, de dreapta şi care nu face altceva decât seceră de la rădăcină şansele de permanentizare a lor la putere. Experienţa guvernului Boc s-a transferat acum la noul-vechi guvern Ponta, iar efectele sunt previzibile. O întrebare cred că se impune: ce vor face tovarăşii lor înşelaţi de la Răsărit? Nu ştim încă... Doar „Vocea Rusiei” arata inchizitorial cu degetul spre liderii psd; ce se coace la Kremlin vom vedea. Poate nimic... Gândită că o stăpânire discreţionară pentru multe mandate, domnia psd (am inclus aici şi apendicele numit pnl) se anunţă grea pentru populaţie şi extrem de dificil de păstrat. Din nefericire, greul va fi dus tot de către populaţia care a trăit austeritatea în guvernarea Boc, pentru ca aceşti „cavaleri ai apocalipsei” să se destrăbăleze electoral.

În timp ce viaţă romanilor va deveni tot mai aspră, opoziţia politică nu există. Nu mă refer la „opoziţia” formală şi simbolică din Parlament, ci la acea opoziţie fermă, viguroasă şi bine coordonată, capabilă să denunţe toate abuzurile şi toate hoţiile la care se dedau guvernanţii. Dacă oamenii cu adevărat de dreapta (nu forma fără fond pe care a făcut-o MRU) nu se vor uni şi nu vor crea un partid construit de la zero, pe baze noi, de jos în sus şi dacă nu vor accepta că dreapta însemna „individ” şi nu „mulţime”, atunci va trebui să ne luăm bilete de avion doar dus spre cele zări; ultimul poate stinge lumina.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu