"Închipuiri din flori de gheață" de Luminita Amarie

Iubitul meu e seara de Crăciun 
În suflet port un doliu ca de nea,
Și dorului pierdută mă supun
Tu știi că-mi ești, că sunt aripa ta.

Lumina mea, mi-e ceasu-ntunecat!
Tu ești aici, acolo, nu mai știu ...
Din tine eu în veci n-am mai plecat, 
Iubirea mea, învață-mă să fiu!

Speranță-mi ești în tot ce-i azi pierdut,
În anii goi și fără de-nțeles.
Lumina mea de când te-aștept ... de mult!
Răsai acum, dă-i vieții mele sens!

Puterea mea, mi-e greu să mai zidesc
Doar ziduri ce se surpă între noi,
De când de-o veșnicie te iubesc 
De când dintotdeauna suntem doi.

Te-aștept precum un dar închipuit
Atât de multe ierni te-am căutat
Să-mi vii îți spun, doar eu te-am mai iubit!
Și doar în vise mie mi te-am dat.

Foto: lucrare originala - Daniela Adela Armega