Istoria nu-l iubeste pe regele Mihai

Un personaj oarecum tragic, ex-regele Mihai I este azi tinta apararilor dintre cele mai nastrusnice. De fapt, Presedintele a facut niste afirmatii care nu sunt deloc noi. N-a facut-o intr-un cadru oficial, iar afirmatiile respective au fost facute de multe ori si cu argumente in ziare, reviste si carti de toate orientarile cu putinta. La vremea respectiva, chiar unii dintre aparatorii de azi au uzat de acele argumente istoric reale pentru a proba o idiotenie: regele nu se poate intoarce in tara lui nici macar ca simplu cetatean. Eeee, asta era in "democratia originala" a lui Papasa care credea ca regele ii va lua... tronul. Cand s-a lamurit ca nu mai poate fi nici macar presedinte (dupa trei mandate din doua), "carpa kaghebista" a cerut noi "ordonante" si... s-a "reconciliat" cu cel pe care il facuse zdrente, cam la fel cum facuse si Antonescu multi ani in urma (Papasa, atentie... lui Antonescu i-a platit-o urat; sa vedem ce te asteapta...). Reconciliera s-a facut pe muteste, discret, posibil intre patru ochi, ca si umilirea regelui tot asa s-a facut; sau nu? Inca nu e rau... Iata, azi ilici este foarte aproape de a deveni un adevarat activist pro-monarhist (suna ca dracu' si cam contradictoriu, nu-asa -cum zicea "profetul" Samuil (Brukner)).

Dar sa revin... Mi-am aruncat privirea pe Actul de abdicare semnat (rusinos, zicea pentru posteritate Carol al II-lea) la 30 decembrie 1947. Din zbaterile "tradatorilor" (nu pot sa le spun pro-monarhisti pentru ca ar insemna sa-i includ si pe monarhistii care-l condamna pe Mihai I) am inteles ca gestul respectiv, fara indoiala abuziv, a fost determinat de dragostea regala pentru acei studenti potential arestati (sute, zice Iliesiu, o mie zice regele, doua mii zic suporterii regali). Doar de dragul argumentului, haideti sa acceptam supozitia. Cred ca-mi este permis sa ma intreb macar un lucru simplu: daca pentru salvarea unor studenti a acceptat abdicarea, formularea textului de deasupra semnaturii regale de ce a acceptat-o? A "indurat" alte amenintari? Nu ne zice... Formularea este, de departe, ticaloasa si lasa impresia ca regele singur a ajuns la concluzia ca monarhia e caduca (stia Petrica-gat-scurt ce zice) si ca forma de guvernamant potrivita si moderna este ... republica ("consider ca institutia monarhica nu mai corespunde actualelor conditiuni ale vietii noastre de Stat, ea reprezentand o piedica serioasa in calea dezvoltarii Romaniei"). Nu putea el nici macar atat sa faca, sa le spuna derbedeilor ca accepta in fata fortei, dar ca nu semneaza chiar orice? Sau daca tot nu se simtea in stare sa le tina piept si mai exista si o "compensatie" a considerat ca poate semna orice? Cert este ca a abdicat "renuntand pentru mine si pentru urmasii mei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al Romaniei". Ii informez pe suporterii regelui ca renuntarea este fara putinta de revenire, dupa cum reiese din actul semnat. O eventuala revenire asupra deciziei ar trebui sprijinita in instanta cu marturii (nu cred ca derbedeii lui Bodnarenko sa fi lasat scris vreo minuta din care sa reiasa macar ca a fost injurat, daca amenintat ar fi prea mult), ceea ce... e mult prea tarziu. Dl Iliesiu (pentru cine nu-l cunoaste, un vajnic anticomunist si pro-monarhist ce a ales sa lupte impotriva derbedeilor rosii... din mijlocul lor) spunea undeva ca "in acest an, România aniversează 90 de ani de la naşterea M.S. Regele Mihai"... Nu, maestre (asa am inteles de la M.Gadea ca trebuie sa ne adresam)... Romania nu aniverseaza asa ceva decat in imaginatia dvs. Romania n-are nici o majestate cam din 30 decembrie 1947, ora 15, dar puteti propune (sunteti cu adevarat bun la apeluri si cereri) ca regele Mihai sa fie sarbatorit undeva in interiorul clicii in care si dv. ati intrat; dar si regele... Incercati ca dupa ce ati vorbit in numele "adevaratilor intelectuali" sa va abtineti sa vorbiti si in numele Romaniei; nu faceti si dv. ca oligofrenul de Antenescu, ala care isi cerea scuze regelui in numele... poporului roman. Nici pe el nu l-a mandatat nimeni s-o faca, chiar daca nu e prima data cand se viseaza lider national (ghiciti cand a mai facut-o? Va spun eu... Cand s-a adresat cu scrisoare ambasadorului Rusiei felicitandu-l pentru victoria etc, etc, etc; aniversau impreuna un numar de ani rusii celebrand ocuparea tarilor devenite socialiste, iar Antenescu... nu stim clar ca nu parea treaz).