Ce s-a intamplat cu stema tarii?

In 1990 s-a decis ca stema comunista a Romaniei trebuie schimbata ; si asa era corect. Dar ce sa punem in loc ? Odata cu Constitutia, au inceput discutiile despre cum sa arate stema. Cand discutiile erau in toi si « specialistii » tutelati de ilici incercau sa se puna de acord, se petrece un eveniment : fostul rege Mihai vine in tara dupa 43 de ani de exil. Ilici se inflameaza si-l goneste inapoi si nu voi insista asupra acestui episod prea bine cunoscut. Ajuns la putere, conspiratorul moscovit ilici n-are nevoie de un rege care sa-i submineze fragila putere cucerita, asa ca trece la fapte : in Constitutie apare art. 152 care spune ca forma republicana de guvernamant nu poate fi revizuita (si acum, intr-adevar, nu se poate schimba) si apare stema cu vulturul pe ea, dar de pe capul pajurei lipseste coroana. Pentru ilici, coroana este simbolul monarhiei si el trebuie indepartat. Ceea ce ilici nu stia (sau stia si a premeditat totul ?) e ca in heraldica alta e semnificatia coroanei : INDEPENDENTA. Pe orice stema nationala europeana ce infatiseaza o pajura exista coroana ca simbol al independentei tarii. Rusia, de exemplu are ca stema vulturul bicefal cu cele doua coroane pe capete, desupra lor fiind o a treia coroana, una mai mare.


E de discutat daca ilici a determinat absenta coroanei ingrozit fiind ca Romania ar putea reveni la monarhie sau totul a fost un plan ce a culminat, in 1991, cu tratatul de subordonare a Romaniei fata de URSS, ceea ce ingradea teribil independenta tarii. Cert este ca Uniunea Sovietica se destrama 6 luni mai tarziu, Romania isi pastreaza independenta, dar stema ramane fara coroana independentei, asa cum este si azi. Revenind in prezent, cred ca ilici regreta acel art. 152 care il impiedica sa-si duca planurile, mai nou, « monarhiste », dar stema nu cred sa intre in vederile lui. Poate Guvernul sau Parlamentul vor lua decizia de a indrepta aceasta « eroare » si vor adauga coroana independentei ce nu a lipsit nicicand (exceptand perioada comunista) de pe stema tarii.

Read More

Ce este "Salvati Rosia Montana"?

Au inceput « jocurile » cu Rosia Montana… Vedem la tv protestatari, unii convinsi, care vor ca salveze exploatarea. De ce ? Sa vedem… Printre cei interesati de « salvare » se numara si Toni Grebla, alogenul parlamentar psd care face o propaganda activa, prin afise si la tv. Oamenii mai « slabi de inger » participa onest la asemenea manipulare, fara sa se gandeasca la vechiul dicton « qui prodest ». Concesiunea a fost data de catre Nastase in 1999 conform contractului cunoscut de toata lumea. Ceea ce inca nu se cunoaste este contractul secret incheiat intre Gold Corporation si… nu se stie cine. Presedintele Basescu a cerut desecretizarea acestui contract, deci, a inceput « jocul ». Tocmai apropiatii lui Nastase cer azi oprirea exploatarii si rezilierea contractului/lor. De ce ? E simplu : mai bine sa piarda tara cota care ii revina (deocamdata de doar 20% din aurul si argintul extrase) decat sa se desecretizeze contractul. Basescu a cerut si desecretizarea, dar si reevaluarea resurselor si cota ce revine Romaniei. Cum se profileaza pericolul de a iesi la iveala hotia pe care au institutionalizat-o comunistii, cum reactioneaza si pozeaza in ecologisti. Putem sa presupunem fara teama de a gresi ca semnatarii contractului secret si acolitii lor au luat comisioane uriase pentru a accepta o cota ce sa revina Romaniei atat de mica. Sa urmarim desecretizarea…

Read More

[,,ECONOMIŞTII OBSERVĂ ..."] de Mihai Eminescu

Economiştii observă cu drept cuvânt că însuşi sistemele religioase, oricât de vechi şi de bine întemeiate pe natura morală a oamenilor, suferă modificări, ba se sting chiar şi sunt înlocuite prin altele în urma unei mari decadenţe economice, care e totdauna însoţită sau urmată de o mare decadenţă morală. Am arătat în numărul trecut că populaţia română din Iaşi scade în urma neopritei imigraţiuni de elemente străine. Tot acelaş lucru e adevărat pentru populaţia română din Bucureşti, pentru cea din Galaţi, ba chiar pentru o comună pe jumătate rurală cum e Târgul frumos . Mortalitatea înspăimântăroare a rasei române şi înmulţirea celor străini într-o ţară îmbielşugată şi c-o populaţie relativ rară coprinde în sine condamnarea unui sistem de guvern, condamnarea întregului aparat administrativ, de la capi începând până la infimii funcţionari, în fine condamnarea organizării sociale.

Am dovedit asemenea în mai multe rânduri , cu materialul mărginit statistic de care dispunem, că sub sistemul vechi — până la 1864 — populaţia istorică a acestor ţări creştea repede; că de la gonirea domniei fanariote din ţară şi pîn' la reformele sociale din 1864 populaţia a ajuns numărul pe care-l avea în timpul de fericită memorie a lui Matei Basarab. Ace [a]sta foarte repede.

Suntem departe de a lăuda inferioritatea condiţiei sociale a ţăranului în timpul Regulamentului, departe de a dori ca starea veche de lucruri să se mai reîntoarcă în ceea ce priveşte inconvenientele ei. Dar întru cât priveşte dezvoltarea normală, naturală a poporului, întru cât priveşte proporţia suportabilă între greutăţile ce el purta şi bunăstarea ce rezulta ca beneficiu din acele greutăţi, orbi am trebui să fim şi nedrepţi cătră părinţii noştri daca n-am constata că acea stare era mult, cu mult mai bună pentru poporul de jos decât cea actuală. Departe suntem de-a ne face laudatores temporis acti . Defectul principal al organizării vechi era că nu ţinea seamă îndestul de clasa de mijloc; dar ţăranul şi proprietarul mare se aflau amândoi bine şi, fiind într-un contact perpetuu între ei, ajunsese a avea o mare tragere de inimă pentru olaltă. Putem zice că şi boierul vechi era ţărănos , şi ţăranul vechi avea un fel de mândrie boierească în el.

De când însă cu emigraţiunea în străinătate, cu contractarea de obiceiuri străine şi costisitoare, de când cu absenteismul la care sunt supuşi în mod egal toate clasele dirigente la noi, începând cu părinţii bisericii şi sfârşind cu Caradalele, raportul vechi a trebuit să se strice. Constituţia noastră, punând greutatea ei pe o clasă de mijloc parte străină, parte neexistentă , au dat loc la o declasare generală din cele mai dezastroase. Nu mai există o altă deosebire între oameni decât cea pe care o stabileşte banul, oricum ar fi câştigat . Astfel un biet gazetar care ştie, în calitate de confident al miniştrilor, că drumurile de fier or să se răscumpere joacă la bursă şi... devine milionar. Ei bine, a devenit aristocrat în România. Nimeni nu-ntreabă cum şi-a făcut banii. Prin muncă? Prin o inteligentă esploatare a unei ramure de industrie? Nimic din toate astea. A făcut politică şi, prin politică, a devenit bogat. Un altul îşi esploatează calitatea de ministru pentru a juca la bursă, ba unii au câştigat jucând cu banii vistieriei chiar. A-şi da orbeşte votul guvernului pentru a se folosi băneşte de secretele oficiale, de punga statului chiar, e în cel mai mare grad malonest , dar toţi o fac fără jenă. Şi masa? Masa populaţiunilor din oraş invidiază încă pe fericiţii care prin mijloace maloneste ajung, fără cheltuiala de spirit sau muncă, la avere şi vază. Dar de la cine câştigă ei? Căci acest trai a unei generaţii de feneanţi trebuie neapărat să se traducă într-un punct oarecare în... muncă! Hârtiile cumpărate de stat de la compania Stroussberg se cotau cu 20 la sută. Dumnealor le-au plătit cu 60 la sută. Cine plăteşte diferenţa de 40 la sută? Producătorul care plăteşte anuitatea, ţăranul.

În ultima linie producătorul plăteşte totul. Dar numărul producătorilor , instrumentele lor, suma puterilor lor fizice este aceeaşi ca în anul 1850. Se ştie metodul prin care s-a aservit ţăranii mult mai rău decum era în timpul clăcii. Statul le-a cerut într-o bună dimineaţă o dare înzecită de ceea ce-o plăteau înainte. Pentru a o plăti trebuiau să se împrumute. Dar nimeni nu le dădea bani decât pe muncă, calculându-o pe preţuri de batjocură, pe preţuri zilnice din cari un lucrător nu se poate hrăni. Astfel ţăranul a fost dat pe mâna unei înspăimântătoare uzure . Pururea dator, pururea scos la muncă manu militari, el vedea traduse toate trebuinţele lui în muncă foarte rău plătită. Am cunoscut patrioţi (în treacăt fie zis, cei mai cruzi şi mai lacomi proprietari sau arendaşi sunt pururea din partidul roşu, tocmai pentru că sunt parveniţi şi n-au nici o legătură cu pământul şi populaţiunile), am cunoscut zicem patrioţi cari luau ierbărit pentru găini de la ţărani, ierbărit calculat în bani şi tradus în muncă. Am cunoscut liberali cari pentru păşunea unei oi cereau fruptul de la patru oi. Economiceşte absurd, dar aceste pretenţii absurde se traduceau în cerere de bani, cerere de bani în prestaţiuni calculate pe preţuri de batjocură. Şi cu toate acestea e o ţară asta care are un rege, are legi civile şi penale, are • • • administraţie, se zice. Astfel poporul incult , dar încolo sănătos şi foarte inteligent e dat în prada tuturor acelora care ştiau a înşira două slove pe hârtie şi-l încurcau în paragrafii unui drept formal, copiat de la popoare civilizate, şi la redigerea căruia alte trebuinţe, alt neam de oameni, alte condiţii economice prezidaseră . Capitalul, cel puţin cel mobiliar, avea înainte un caracter istoric tradiţional şi personal. Legăturile între boieri şi ţărani erau istorice, tradiţionale, personale. E nenatural a admite ca oameni de aceeaşi rasă, cari neam de neamul lor trăiseră şi lucraseră împreună, să nu aibă un sentiment de cruţare şi de omenie între ei. Boierul cel mai avar, cel mai lacom de avere n-ar fi îngăduit să i se esploateze ţăranii din partea slugilor lui. Astăzi capitalul e impersonal . O moşie străveche încape pe mâna unui patriot, în genere străin de origine, care caută să scoaţă lapte din piatră. Puţin [î]i pasă de soarta lucrătorului, puţin de biserică ori de şcoală. Omul e pentru el nu un compatriot, nu un conaţional , nu ostaş sau cetăţean; e un instrument de muncă, o vită trebuitoare pentru un timp mărginit, până ce o vinde sau o arendă altuia moşia. Rău hrănit, rău îmbrăcat, având locuinţă rea, maiestatea poporului român, norodul, cum zicea Matei Basarab, naţia a ajuns în stare mai rea decât sub fanarioţi, a ajuns la sapă de lemn. Care e cauza tuturor relelor acestora? Declasarea, nepotrivirea organizaţiei sociale cu starea economică şi cu stadiul de cultură a poporului. I se ia, i se tot ia, şi lui nu i se dă nimic în schimb. Pripa cu care s-au introdus reformele, netemeinicia lor, libertatea dată miilor de Caradale de-a trăi fără muncă din esploatarea claselor producătoare, lefuri şi sinecure, întreprinderi fără capăt de lucrări costisitoare fără nici un folos direct pentru mase, sutele de vagoane făcute pentru a introduce în ţară mii de consumatori străini împreună cu mărfurile lor, c-un cuvânt lipsa de sentiment de rasă, lipsa de solidaritate între popor şi clasele dirigente, recrutate din Cariagdii şi Basmangii , lipsa de simţ istoric şi naţional ne-au adus unde suntem şi au prefăcut o ţară veche, cu trecutul ei cinstit, cu datinele ei oneste, într-un han de oaspeţi străini în care toată organizaţia s-a făcut în favorul străinilor şi pentru a le face traiul cât de neted şi de moale în ţara nimărui, căci numai ca firmă mai e a noastră. Noi nu suntem contra îmbogăţirii celor ce vin şi se aşază în ţară. Cu timpul vor deveni poate cetăţeni buni ai acestui stat. Dar ca de dragul lor să ucidem oamenii noştri proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor , înlesnirilor de trai să compromitem existenţa fizică şi morală a rasei române, iată ceea ce e neauzit şi neînţeles.

Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipet. Totul e străin acolo afară de mizerie. Numai ea e naţională, e egipteană . De aceea o repetăm: ,,Moldova (şi Ţara Românească peste 25 ani) e 'n pericol de a deveni prada celei întâi puteri străine care ar garanta populaţiunii măcar viaţa fizică în contra lipitorilor cari o sug şi o degradează".

,,Românul", ca toţi aceia cari luptă cu fraza şi firma patriotică contra convingerii noastre patriotice, ne zice să n-avem teamă. Asta nu se va întâmpla . Nu e vorba de teama noastră; e vorba de realitate şi de adevăr. Nici un popor pe lume nu e obligat a fi pururea jertfa oamenilor ei proprii, jertfa Caradalelor pe cari au avut nenorocirea de a-i asimila. De acolo se esplică de ce populaţiunile Asiei, cu tot trecutul lor şi cu toată mândria naţională, au salutat un liberator în Alexandru al Macedoniei; de acolo se esplică de ce Napoleon I a fost la început salutat ca un liberator în multe state ale Germaniei. Popoare condamnate la nefericire precum pare a fi al nostru ajung a renunţa la individualitatea lor, ajung la dorinţa de-a scăpa ele de ele înşile. Nu noi le zicem acestea. Scrieri cosmopolite şi nihiliste ieşite din pene române încearcă a dovedi deja că sentimentele de patrie şi nalionalitate sunt mofturi şi că apăsaţii de pe faţa întregului pământ sunt fraţi şi aliaţii naturali în contra formaţiunilor istorice actuale.

[10 iulie 1881]

Read More

Amintiri despre viitor

Solidaritatea polonezilor s-a concretizat intr-un sindicat care a marcat sfarsitul comunismului in Polonia. In Romania nu a existat nici o miscare bazata pe o adevarata solidaritate, ci doar diverse asocieri de persoane cu interese comune, ele insele constituindu-se in tot atatea fantose pentru acelasi "mamut lanos": comunismul bolsevic. Nicaieri in Europa de Est comunismul nu a fost atat de agresiv, atat de fioros si atat de adanc implicat in viata oamenilor ca in Romania. In Polonia, educatia persoanei si-a pastrat intelesul obisnuit, biserica nu era doar o cladire ce adapostea securisti in sutana, oamenii nu erau obligati sa se dezica de parinti pentru a putea sa acceada la o functie sau alta. La fel se petreceau lucrurile si in celelalte tari comuniste. In Yugoslavia, apartenenta la Liga Comunistilor era benevola, iar colectivizarea agriculturii era doar o asociere voluntara a unor persoane ce-si puneau unii altora la dispozitie mijloacele de productie, fara ca asta sa le altereze dreptul de proprietate asupra terenului.

Epoca post - comunista s-a manifestat similar in toate tarile unde comunismul murise, dar nu si in Romania... Alte tari intrau pe drumul economiei de piata, in timp ce Romania se intorcea in comunismul "reformat" al anilor '60. Nu toata lumea a "beneficiat" de o "democratie originala", de "pluripartidism in cadrul FSN" sau de "privatizari" fara bani. Romania a fost o tara de neinteles pentru lumea civilizata. Era condusa de catre un presedinte "carpa kaghebista", un individ care nu s-a sfiit sa-si trimita consilierul la Moscova cu mesajul: "binele Uniunii Sovietice... inainte de toate...". Metodele staliniste au fost repede reinviate si romanii au avut nefericitele experiente ale salbaticelor mineriade, in timp ce "Moarte intelectualilor!" devenise strigatul "de lupta" al debedeilor ciomagari trimisi de... presedintele Romaniei sa ... "planteze panselute"(!). Terorism de stat? Desigur. Pentru scurt timp, SUA decide ca va acorda azil politic (!!!) romanilor. Sub aceste auspicii a inceput "reconstructia" Romaniei. Seria infractiunilor statale este foarte vasta. Incepand cu Constitutia si terminand cu adoptiile ilegale traficate indirect de catre primul-ministru Nastase, toate au facut ca Romania sa fie si in 2004 la acelasi nivel ca in 1990, cu o singura diferenta - datoriile externe. "Carpei kaghebiste" i-a urmat marioneta Constantinescu si cei "25.000 de specialisti". Caderea a fost completa, economia - furata ziua in amiaza mare, mita imbracase forme semi-oficiale. "Actorii" erau aceiasi, "hainele" doar pareau diferite. Partidele "istorice" se nascusera cu aprobarea bolsevicului agent KGB, UDMR - la fel, "EI" controland incet-incet toate domeniile vietii, de la economic si politic la cultura si justitie. In locul unei solidaritati, in Romania se nascuse Sistemul... Un sistem corupt, populat de jivine cinice, baroni locali ce se situau deasupra oricarei legi a oamenilor, imbogatiti peste noapte aproape, turnatori ordinari sau recidivisti de drept comun deveniti patroni de trusturi de presa. In 2004 nu multi mai sperau ca Romania sa intre vreodata in randul natiunilor moderne europene. Majoritatea pierdusem chiar si speranta. Pentru mine, Speranta s-a numit Traian Basescu. Desigur, in anii guvernarii Tariceanu jigodismul atinsese cote inimaginabile, cinismul si mitocania pesedisto-penelista erau reguli nescrise, iar justitia nici macar nu mai mima legalitatea: "audiat ad altera pars" nu mai functiona. Pana in 2008, Presedintele Basescu a fost doar un presedinte decorativ, complet vaduvit de orice drepturi de a influenta viata politica sau/si economica. Ca economia s-a redresat in 3 ani, in acesti ultimi si grei trei ani, asta e o alta poveste care ...va urma.

Read More

Ofiterii Armatei Romane NU abdica!

In urma cu aproape un an, Severus68 posta un comentariu referitor la drama bunicului sau ca prizonier in URSS din 23 august 1944 si pana in 1960. Reproduc textul postat de Severus pe Softpedia.

"Istoria nu iarta cu atit mai putin un rege las caruia i se aroga merite pe nedrept.

Bunicul meu - locotenent de artilerie - a cazut prizonie la cotul Donului .

In lagar i s-a propus sa treaca ca ofiter in divizia de tradatori Horia Closca si Crisan cu care au venit in tara toate otrepele comuniste sau convertite la comunism .

Trebuia sa depuna un nou jurmant de credinta catre .... URSS

A refuzat motivand ca el deja a jurat credinta regelui lui si alt jurmant nu mai face .

A fost felul lui de a NU ABDICA.

L-au eliberat in anii 60 de abia eu eram copil si il tin minte ca a veni acasa in manta militara si cu o gamela de aluminiu - singura lui avere din anii de lagar la Gulima .

Camarazii lui care nu "s-au descurcat" si nu "s-au adaptat noilor vremi " au murit toti de extenuare si de boli in lagarele din Siberia .

Ei nu erau adeptoo vechiului proverb romnesc "capul plecat sabia nu il taie " !!!

Si toate in numele onoarei si al cuvantului dat !!!

Smeckerii din divizia HCC au prins toti posturi de stabi si de politruci in noua aramata "populara "in care pana si analfabetul de ceausescu era general colonel .

Si-au vazut nepotii crescand (si devenind PSD isti loiali) si au imbatranit mancand pensii uriase de ilegalisti .

Bunicul meu a murit la 6 luni de la eliberare avand ca singura avere gamela de alumniu (made in USA - ajutor american pentru Ivan) si o medalie cu plangica si cu coroana pe ea cu care ma jucam eu ca si copil

In vremea asta dandy ul asta fonfait facea colectie de Jeepuri Willis si era spaima soselelor romane cu masinile lui de curse si era idolul ceaiurilor dansante .

Marea lui isparava de eroism a fost ca s-a lasat manipulat de regina mama si de agentura sovietica infiltrata la palat sa aresteze maresalul - halal conducator simbolic cum il face "profesorul "Nistor decanul fac de istorie .

Se tot vantura fraza "abdicare fortata "' - ORICE abdicare este un act fortat nimeni nu abdica de buna voie . Partea grea cu abdicatul este sa iti asiguri "exit strategy" adica sa aranjezi cu generalul Sanatatescu sa scoata cateva tablouri de patrimnoniu din tara si sa le duca in Elvetia si alte maruntisuri care tin de un trai tihnit .

Asta in timp ce zecile de mii de soldati romani care ai jurasera credinta luati prizonieri datorita naivitatii sale prostesti si a grabei de a inghiti ca pelicanul minciuna rusilor ca il vor lasa sa se joace de-a regele putrezeau in Siberia in minele de uraniu sau de carbune .

Alta mare gugumanie este teza regelui sarac care a plecat doar cu hainele de pe el !!!!

Numai medalia Popeda de la rusi - diamante incrustate pe platina - facea in jur de o suta de mii de dolari la cursul din 45 !!!

Nimic nu este mai amuzant azi decat sa vezi figuri comunistoide , membrii MARCANTI ai PSD sarind revoltati in apararea "majestatii sale" Regele Mihai !!!!

Toti uitam ce vanatoare cu haitasi a facut ministrul Ursu pe DN1 cu "fostl rege Mihai "cum declarau ritos atunci PSD istii si cat de revoltati erau cu totii ca a venit Mihai sa ceara inapoi castelul poporului Peles !!!

Toti uitam de asemenea cate asigurari dadea casa regala ca daca le da voie Iliescu in tara nu au nici un fel de pretentie patrimoniala - pentru ca acum sa traga si de centrala termica de la Peles sa o ia inapoi .

Asa de mult si-a iubit regele tara si " popo '' ul "' - (cei mai in varsta care l-au auzit vorbind stiu la ce ma refer) incat 4 fete din 5 nu stiu o boaba romaneste iar sotia colonelui de opereta Duda vorbeste romana ca un feldbel de intendenta prusac .

Regina cel putin nu a fost auzita de nimeni nici macar zicand "Ana are mere "in limba romana in schimb tooata familia inclusiv ginerica morganaticul PSD stiu foarte bine un singur cuvant : RETROCEDARE .........SCHNELL !!!

Nea Mish NU poate fi un erou al poporului roman , eroi sunt aia fara mormant si fara cruce care zac acum in stepele rusesti pentru ca au crezut in onoare si in juramantul dat .
Si au mai si crezut in indemnul "du-te la ostire pentru tara mori ....""

Niste prosti .... nu s-au descurcat ca Mishu noul amic al lui Ilici Iliescu si a clonei lui Tatarescu Chucky Antenesc. "

Read More

Romania vazuta de americani (1945)

Telegrama reprezentantului politic american în România, Burton V. Berry, adresată secretarului de stat al SUA, conţinând primele concluzii ale emisarului american Mark Ethridge asupra situaţiei politice din România

DEPARTAMENTUL DE STAT TELEGRAMA PRIMITA

Bucureşti, via Varşovia
Datată: 26 noiembrie 1945
Primită: 3:39 a.m.
27 noiembrie
Secretariatul de stat
Washington
FOARTE URGENT
917, 26 noiembrie, ora 1 p.m.

SECRET, PENTRU SECRETAR, DE LA ETHRIDGE

Cu toate că marţi plec de aici spre casă, vă trimit această telegramă la sfârşitul unei săptămâni foarte pline la Bucureşti din pricina unei situaţii presante. Poziţia democraţiilor vest-europene îşi pierde coeziunea cu rapiditate, poziţia Rusiei devenind din ce în ce mai puternică, şi dacă acum nu acţionăm ferm şi eficace în România, în curând va fi prea târziu.Periclităm în acest fapt încrederea poporului român în intenţia şi în capacitatea noastră de a îndeplinii angajamentele pe care le-am făcut în faţa lumii întregi. ( acesta este textul telegramei 917,domnul Ethridge sugerează ca Secretarul de Stat să repete acest text cu destinaţia Moscovei pentru Harriman). Săptămâna trecută am discutat cu cea mai mare parte dintre oamenii politici, inclusiv cu reprezentanţii britanic şi sovietic, cu regele, cu membri ai conducerii partidelor din coaliţia guvernamentală a lui Groza, cu lideri ai opoziţiei şi cu numeroase persoane reprezentând grupări ale muncitorilor şi industriaşilor. Astăzi, înainte de a pleca în provincie pentru două zile, aş vrea să rezum pe scurt, pentru informarea dvs. , impresiile mele privind situaţia din România.

Deşi modalitatea de a ajunge la putere este foarte asemănătoare celei pe care am constat-o în Bulgaria,pe care semnatarii Tratatului de la Yalta să o poată accepta ca numitor comun. În al doilea rând, refuzul lui Groza de a demisiona la cererea regelui în luna august a creat din punct de vedere constituţional un impas care a dus la situaţia de acum.Ambele părţi pretind că sunt nerăbdătoare să găsească o soluţie, dar între timp situaţia politică se îndreaptă spre haos şi trebuie luată o hotărâre.În al treilea rând, problema alegerilor parlamentare este doar în stadiu de discuţii pentru că actualul guvern argumentează că în acest caz, sunt necesare pregătiri în plus.Convingerea mea este că guvernul nu se va adresa încă poporului,pentru că nu vrea să-şi riste poziţia în alegeri libere şi pentru că are nevoie de timp să-şi consolideze puterea.

Sunt ferm convins că guvernul Groza nu este reprezentativ în niciun fel în sensul formulei stabilite de Yalta, pentru că cele două grupuri politice care se bucură de sprijină vastei majorităţi a populaţiei României nu numai că nu fac parte din guvern, dar liderii lor au fost hărţuiţi de guvern, grupurile lor politic au fost în cea mai mare parte marginalizate, ziarele au fost în întregime suprimate şi toate întâlnirile publice ale opoziţiei au fost împiedicate.Partidele ţărănesc şi liberal sunt reprezentate în guvern doar de câţiva lideri dizidenţi aflaţi sub control sovietic.Partidul Social Democrat care participă la coaliţie este foarte nemulţumit de politica guvernului şi declară că aşteaptă momentul potrivit să iasă din coaliţie.

Dintre partidele care formează coaliţia Groza numai Partidul Socialist poate fi considerat cu adevărat independent de directa donaţie rusească. Partidul Comunist este aproape în întregime creaţie rusească, spre deosebire de partidul din Bulgaria. Este condus de persoane de etnie neromânească şi duce o politică ce nu-şi află baza în tradiţia românească ceea ce sporeşte aici tensiunea şi rezistenţa.Frontul Plugarilor şi Uniunea Patrioţilor sunt grupuri nou create de comunişti pentru a câştiga aderenţi printre ţărani şi meşteşugari.Tătărăscu, care pare a fi samsarul care vinde complet România ruşilor a fost atât de mult discreditat de guvernarea sa anterioară, încât el este acum întru totul dependent de protecţia ruşilor.

Numai Partidul Socialist îşi extrage rădăcinile din istoria României şi a câştigat evidentă popularitate în ultimii ani, deşi liderii lui admit că liderii comunişti au depus eforturi susţinute pentru a-I dezbina şi a le slăbi puterea.
Politica guvernului Groza, supravegheată îndeaproape, este concepută numai cu scopul ca în continuare Uniunea Sovietică să poată exploata în voie resursele ţării, fără a ţine seama de termenii armistiţiunlui, rezultatul fiind controlul sovietic într-un grad pe care nu l-am văzut în Bulgaria.Acest lucru este firesc, bineînţeles, pentru că România este în prezent bogată, iar convenţia de armistiţiu la care au subscris şi Aliaţi a fost ocolită printr-o serie întreagă de înţelegeri de punere în aplicare a prevederilor.Rusia a pretins deja 700 de fabrici preluate de la nemţi, este foarte interesată chiar şi în privinţa băncilor, a devenit coproprietar al întreprinderilor petroliere româneşti, al companiilor de navigaţie şi aeriene şi a evaluat în aşa fel bunurile pe care România le are de plătit ca reparaţii de război,încât aceasta plăteşte aproximativ de trei ori mai mult decât anticipase când a semnat armistiţiu.În plus, prezenţa a peste 600 000 de militari ca trupe ruseşti care trebuie hrănite, îmbrăcate şi plătite pe cheltuiala României, reprezintă un efort pe care ţara nu şi-l mai poate permite.Cinci şeptimi din cheltuielile curente referitoare la armistiţiu reprezintă întreţinerea armatei ruseşti.Companiile străine, inclusiv cele la care americanii au interese, au fost într-atât încorsetate, încât vor fi nevoite să părăsească ţara dacă nu se schimbă direcţia în care evoluează lucrurile.Peste câteva luni, Rusia va domina complet economia românească, dar modul de guvernare a ţării nu va suferii decât mici schimbări.

Groza şi Tătărăscu sunt complet aserviţi Rusiei în acţiunea de predare a României în mâinile unei armate care dictează, ceea ce este mai rău, în opinia tuturor decât chiar ocupaţia germană.

În privinţa celor două mari grupări de opoziţie, ambele sunt împiedicate să se exprime public oral sau în scris- în timp ce oricine poate critica politica conservatoare din trecut a Partidului Liberal al lui Brătianu şi manevrele sterile ale lui Maniu ; aceştia, personal, reprezintă în mod cert segmentele importante, dacă nu majoritatea absolută a opiniei democratice româneşti.Maniu, în mod special, rămâne simbolul necontestat al democraţiei româneşti şi al sentimentului tradiţional democratic românesc, iar în cazul unor alegeri libere partidul lui ar câştiga cu siguranţă cel mai mare număr de voturi.Totuşi, 27 dintre liderii regionali ai partidului lui Maniu au fost închişi. Doi dintre liderii regionali ai partidului lui Brătianu sunt în închisoare şi alţi doi se ascund. Totuşi, securitatea personală a liderilor importanţi nu este încă ameninţată. Atunci nu se poate vorbi despre vărsări de sânge ca în cazul Bulgariei, dar domneşte totuşi un regim de extraordinară teroare şi reprimare a oponenţilor politici, prin arestări la miezul nopţii, bătăi în arestul poliţiei secrete, dispariţii şi orice alte mijloace menite să-I facă pe oameni să se supună.

O consecinţă a cererii din august a regelui ca Groza să demisioneze, precum şi a refuzului său de a semna orice decret începând din acel moment, ori de a primi vreun ministru din guvern a fost creşterea propriului său prestigiu politic şi al popularităţii.El a devenit simbolul rezistenţei împotriva comuniştilor şi a Rusiei.Chiar şi comuniştii au fost de acord că el se bucură de o mare popularitate, iar şase dintre ei i-au spus că speră ca americanii vor fi în stare să găsească o soluţie a impasului constituţional dintre rege şi guvern.Bineînţeles că ei îşi doresc ca el, eventual să plece, dar n-ar îndrăznii acum să încerce să abolească monarhia.Toţi comuniştii care au încercat să găsească o soluţie impasului constituţional au subliniat că şi ei, ruşii, doresc acest lucru.Indiferent dacă Rusia doreşte ori nu o soluţionare, românii nu doresc în mod cert.Având în vedere marele prestigiu de care se bucură regele, este, totuşi posibil ca Guvernul Sovietic să accepte să facă unele concesii pe tărâm politic.Însă numai în măsura în care ele nu ar apărea că fiind făcute sub presiunea anglo-americanilor.Îl voi întâlnii pe Susaikov miercuri seara şi este posibil ca el să abordeze această problemă. Dacă nu va fi aşa, mă voi raporta, bineînţeles, la cum au decurs lucrurile.Comuniştii doresc soluţionarea, pentru că deşi sunt conduşi de ruşi, mulţi dintre ei simt româneşte şi îi sperie cele ce se întâmplă.Inflaţia creşte cu rapiditate, trasportul se înrăutăţeşte, fabricile nu mai pot obţine materii prime şi se închid, pentru că acestea ar trebui importate, iar ruşii fac asemenea stocuri de alimente încât populaţia se teme de o micşorare a raţiilor stabilite în luna februarie.

Pentru mine este limpede că aici nu se mai poate face nimic, decât dacă se va menţine presiunea spre a salva, atât cât mai este posibil, independenţa politică şi economică.Răspunsul la aceste probleme se află, ca şi în cazul Bulgariei, în intenţiile Rusiei şi în eforturile Guvernului american de a-şi rezolva toate problemele cu Rusia. S-ar putea face multe dacă noi am insista asupra transformării Comisiei Aliate de Control într-una cu un real caracter tripartit, faţă de ceea ce este ea acum, adică o autoritate sovietică, rolul nostru fiind acum doar acela de a protesta tot timpul inutil.

Nu pot recomanda acum o soluţie. Poate convorbirea cu Susaikov îmi va sugera una.

Acum încerc doar să subliniez gravitatea situaţiei României şi faptul că ţara a fost înghiţită din punct de vedere economic, că poporul este din ce în ce mai deziluzionat, moralul lui este tot mai scăzut şi că, dacă noi nu trecem la aplicarea principiilor pe care le-am enunţat deja, singurul rezultat este împingerea acestor oameni spre comunism, care le repugnă.

Berry



( Arhivele Statului Bucureşti, colecţia Microfilme SUA, r.667, c.689-697; The National Archives of The United States, Washington D.C., Departament of State, R.G. 59, Roll 10, Division of European Affairs,1945-1949 )

Read More

Un scenariu national

Cica Facebook este o lume virtuala… Aiurea ! Aici sunt oameni reali care-si dau sau nu numele real sau intreg, care se cunosc sau care abia aici se descopera, persoane care au sentimente si pasiuni, fie sentimentale, fie politice, care se exprima uneori mai sincer decat cu cei din imediata lor apropiere. Unii simuleaza sau se prefac, asa cum se intampla de cand lumea in comunitatile eterogene.

Spre deosebire de, uneori, prea criticatul Facebook, la televiziuni asistam la o simulare totala, la o aparentza lipsita de realitate, la un spectacol fara sfarsit ; fara sfarsit, dar fals. Incepand cu tele-vizuinile de « stiri » si terminand cu emisiunile-« concurs », trecand prin spectacole « politice » cu scenaristi jalnici, ceea ce vedem « pe sticla » este o mistificare de la un capat la altul spre deliciul telespectatorului credul. Unii danseaza pentru tine, dar concursul lipseste ; perechile sunt dinainte stabilite si ce parcurs vor avea, cine va castiga etc. In rest, urmarim o semi-analfabeta pe post de prezentatoare si un prea plin de el actor cu veleitati de cantaret (gandind ca-l mosteneste pe bunicul lautar ; greseste) care ne invita sa ascultam un « urias » cantaret : el. Un spectacol altfel reusit daca ar lipsi glumele nesarate si uneori obraznice ale prezentatorului ; reusit dar, cum ziceam, fals. Nici emisiunile in care niste detectivi pusi de sotie sa vada cu cine se-ntalneste sotul nu sunt altceva decat scenarii. Actorii sunt diverse persoane ce se vor vazute sau actori ratati, cum e cazul unui baiat cu parul chel, in viata de toate zilele redactor la postul national de radio, dar care viseaza sa devina actor. Avand in vedere ca a atins « performanta » de a fi personaj secundar-tertiar intr-o reclama, putem considera ca si-a atins pentru a doua oara scopul artistic. De scenariu nu scapa nici emisiunile « de analize » economice sau politice. iRealitatea invita … proprii angajati pe post de c/analisti de toate felurile, iar « analizele » au tot atata valoare ca si consideratiile politice din poiana lui Iocan. « Specialistii » lor nici macar nu sunt surprinsi de intrebari, atat timp cat planul e facut dinainte de catre diverse personaje « inspirate » de « Grasut ». N-o sa ma refer prea mult la scenaristul-sef al discursului auto-omagial si politic al fostului rege Mihai, « profesorul » Felix, dar si aici tot la un plan politic si mediatic asistam. Desigur, si acesta destinat tot celor mai creduli, mai impresionabili, mai telenovelisti. Si atunci, de ce sa criticam Facebook, din moment ce prea putini sunt dispusi sa-si construiasca o platosa in spatele careia sa poata pastra intacte opinii adevarate si argumentate care sa nu cada sub tirul neincetat al mass media ?

Read More

NU suntem amnezici !

Ieri m-a invadat prin mass media... "monarhia" usl. Pe toate tele-vizuinile, si pe cea a lui Vantu, si pe cele ale lui Felix, dar si pe cea a finului lui Geoana, A.Sarbu sau alte tele-vizuini si ziare cliente vechi ale psd. La unison, toti erau cuprinsi de "fiorul verticalitatii", de "demnitatea ce respira in jurul "regelui" si de istoricitatea la care sunt ei martori. Am vazut un CTP monarhist, desi mai ieri il balacarea pe tristul si frstratul ex-rege al Romaniei. Fiecare vorbitor i-a conferit lui Mihai calitatile pe care s-a priceput el sa i le creioneze: a scurtat cu 6 luni razboiul prin actul de la 23 august, a dus o viata mizera in Elvetia pentru ca nenorocitii de comunisti l-au obligat sa abdice, a avut cea mai importanta contributie la aderarea Romaniei la UE... Iar elucubratiile nu s-au sfarsit aici...

Sa vedem, totusi, ce s-a intamplat ieri in Parlament, dincolo de fanteziile monarhist-iliesciene. Am vazut un batran care e mai bine sa fie ajutata sa coboare cateva trepte care intai si-a suflat nasul in fata microfonului, dupa care a tinut un discurs catre supusi. Un discurs suficient de anost ca sa nu atraga atentia, decat poate prin fraza finala: "Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri", fraza prin care Mihai isi arata disponibillitatea de a lasa tara (pe care n-o conduce si pe care nici n-o va conduce) copiilor sai, ceea ce este interzis de legea salica oricum. Discursul scurt nu a avut nici un cuvant de multumire la adresa smecherilor care il invitasera acolo, desi nu detine nici o calitate oficiala pentru a putea fi invitat, conform regulamentelor celor doua Camere. Nu s-a adresat cu un cuvant poporului pe care atat de catastrofal l-a condus din 23 august 1944 si pana la abdicarea din 30 decembrie 1947; in rest, tara a fost condusa ba de o Regenta, ba de catre Maresalul Antonescu sau, neoficial, de catre mama sa, el fiind destul de ocupat cu... masinutele.

Se spune: "Cine uita, nu merita", dar si ca necunoaserea istoriei duce la repetarea ei. Atunci sa vedem ce spune istoria, nu cea facuta convenabil de catre bolsevici si preluata servil de catre comunistii romani, dar nici "istoria" pe care azi, aceiasi comunisti incearca s-o acrediteze; nu, sa vedem faptele in nuditatea lor, fara interpretari partizane:

Actul de la 23 august 1944

Anterior acestei zile, Antonescu initiase negocieri cu Stalin (anglo-americanii deja spusesera "intelegeti-va cu rusii") pentru ca Romania sa iasa din alianta cu Germania. Maresalul cerea o capitulare conditionata prin care sa se stipuleze clar care sunt drepturile Romaniei (o zona neutra unde sa se retraga guvernul, cuantificarea si negocierea despagubirilor etc.). Rusii, intepeniti in fata liniei de fortificatii Namoloasa si Carpati erau obligati sa accepte deoarece venea iarna si nu aveau resurse pt a trece de sistemul nostru de aparare. In paralel, regele purta discutii cu opozitia si cu comunistii pentru a-l inlatura pe Maresal.

In seara de 23 august, regele il cheama pe Antonescu la Palat si-l da pe mana comunistilor lui Botnarenco/Bodnaras. La radio anunta fapta si declara ca Romania iese din alianta cu Germania, devenind aliata de voie cu URSS. Rezultatele au fost catastrofale si pentru Romania, dar si pentru Europa si anglo-americani. Astfel, Romania s-a vazut ocupata in trei zile de catre o armata straina, de salbatici care au inceput sa omoare in stanga si in dreapta soldati si ofiteri romani si persoane civile nevinovate de ceva. Femei si fete violate, oameni jefuiti si proprietati deposedate si distruse, acestea sunt "faptele de arme" ale noului "aliat" al Romaniei. In realitate, rusii intai au ocupat tara si apoi au obligat guvernul si asa obedient lor sa incheie o capitulare neconditionata si impovaratoare. S-a spus ca fapta regelui "a scurtat cu 6 luni razboiul"; da, asa este, dar sa vedem si ce a insemnat aceasta scurtare. Aliatii pe de o parte si rusii, pe de alta se intelesesera sa faca jonctiunea celor doua armate la Berlin, asa ca toate planurile anglo-americane se concentrasera pe desfasurarea fortelor in teritoriu dupa un anumit plan si cu un anumit calendar. Tradarea de la 23 august a dat peste cap toate planurile aliate. Asa se face ca rusii s-au intalnit cu americanii la Potsdam, dupa ce ocupasera 3/4 din Europa. De unde americanii socotisera sa limiteze extrem de mult influenta rusilor, pe care tot ei ii ajutasera sa reziste in razboi prin parasutarea in spatele frontului de alimente si armament, acum se vedeau in situatia de a accepta (si ei) toate conditiile rusilor. Asta l-a facut pe un important oficial anglo-american sa spuna: "Rusii au castigat razboiul". Pentru toate acestea, regele Mihai a fost decorat de catre Stalin cu Ordinul "Pobeda" (Victoria).

A urmat o coabitare politicoasa cu regimul comunist, azi prezentata drept o "opozitie muta".

In decembrie 1947, guvernul aloca sume importante pentru ca regele sa mearga la Londra la ceremoniile ce aveau loc acolo. Pe langa sume, regele dispune de un vagon atasat Orient Expres-ului in care pune cate ceva: doua Buick-uri noi noute si doua tablouri de El Greco: "San Sebastian" si "Canonicul Bosio"; despre alte bunuri nu detin detalii, nici confirmari. Ulterior, conform datelor furnizate de americani, cele doua tablouri au fost vandute. S-a stabilit un Acord datat 26 octombrie 1975, încheiat între Wildenstein & Co. din New York şi Hamilton Corporation S.A. (o companie deţinută şi controlată de către fostul rege Mihai), în baza căruia acesta ii încredinţa lui Wildenstein & Co. vânzarea a două tablouri de El Greco – Don Bosio şi San Sebastian. Din Acord reiese ca tablourile lui El Greco au fost vândute de Wildenstein din partea fostului rege Mihai astfel: “Don Bosio” Muzeului Kimbell din Texas, pentru 3 milioane de dolari, şi tabloul “San Sebastian” unor colecţionari de artă japonezi, pentru 30 milioane dolari. Asta pentru a mai indulci "saracia" elvetiana in care isi crestea cele 5 fete.

30 decembrie 1947

Asa cum stim, in aceasta zi s-a produs abdicarea regelui care considera ca monarhia este o forma anacronica de guvernamant. Aici, explicatiile de azi ale fostului rege sunt slabe, incoerente si neconvingatoare. Spune ca ar fi fost amenintat cu uciderea a cateva mii de studenti care ar fi demonstrat (nu e clar daca in Bucuresti sau in toata tara) si nici motivul demonstratiei nu e limpede; pur si simplu nu stiu ce ar fi putut sa ceara.in ajun de Anul Nou. Daca acei 6000 de arestati ar fi fost in Bucuresti, la vremea respectiva nici n-ar fi avut unde-i baga, inchisorile fiind deja pline, iar daca ei erau raspanditi in tara, asta ar fi insemnat o miscare la nivel national pentru care nu exista nici un document care s-o certifice. Stim ce declara autoritatilor americane J. Vergotti, cel i nsarcinat de Palat sa se ocupe de transferul bunurilor de mai sus: "Se poate spune că relaţiile dintre rege şi guvernul condus de dl Groza şi Gheorghiu-Dej au fost cordiale. Personal, am fost invitat de domnii Groza şi Gheorghiu-Dej să iau instrucţiunile şi banii pentru această călătorie. Am chitanţa pentru banii pe care i-am luat pentru tot grupul care călătorea la Londra. şi îmi amintesc că atât dl Groza, cât şi dl Gheorghiu-Dej voiau să se asigure că regele avea tot ce dorea să ia cu el. Nu am intrat în detalii. Era prima călătorie în străinătate a regelui. O ocazie foarte plăcută. şi, de fapt, cred că toată lumea spera că regele se va căsători". Din aceasta perspectiva si din cauza inconsistentei explicatiei "regale", consider ca abdicarea a fost un act premeditat, negociat si nicdecum unul fortat. Mihai, o data in Occident fiind, avea posibilitatea sa denunte actul abdicarii, ca fiind unul smuls sub presiunea armelor (asa cum declara doar el). Cu toate astea, Mihai I n-a denuntat NICIODATA actul abdicarii. Carol al II-lea a etichetat gestul drept "o lasitate", asa cum reiese si din jurnalul personal al lui publicat si in Romania.

Rezultatele abdicarii au fost dezastruoase: sute de mii de arestati, multi dintre ei asasinati in inchisorile comuniste, familii distruse, bunuri confiscate si lista poate continua. Mihai s-a retras in Elvetia, in "saracia" lui, lasand tara in "belsugul" comunist.

Ca o incheiere... Am intelles ca Mihai a "rupt legaturile dinastice cu familiile regale europene", dar la aniversarea sa, respectivele case regale au trimis reprezentanti de seama. Atat de lipsite de demnitate sunt aceste case regale? Nu cred. Cred ca asistam la un plan ticluit inclusiv in cardasie cu acele fete regale. A facut asta pentru a putea abandona legea salica si pentru a o desemna drept viitor sef al Case Regale de Romania pe sotia fostului securist, actual "prince" Duda, principesa Margareta. Fara a intra in detalii, ma intreb daca o casa regala poate face tot ce doreste in interiorul monarhiilor europene si daca poate abdica de la legile lor stramosesti doar pentru ca Mihai nu a avut decat fete. Nici Carol I n-a avut mostenitori, dar linia regala n-a fost deloc afectata, pe tron venind nepotul sau, Ferdinand.

Dar sa lasam asta si sa ne concentram pe "qui prodest"... Cui si la ce foloseste tot acest "monarhism" brusc? Mai multe voci, printre care si Cristina Topescu (cea care n-a lamurit problemele arestarii sale de dinainte de Revolutie) vorbesc despre "visul de veacuri al restauratiei monarhice". Bun... Sa presupunem ca monarhia este o forma de guvernamant superioara republicii, desi nici una nu-i este superioara celeilalte... Si? Iliescu l-a umilit pe Mihai in anii '90, l-a alergat pe autostrada si l-a expulzat umplandu-l de mizerii. De ce i-a refuzat fostului rege sa vina in tara? De ce s-a folosit pentru asta de o lege din 1938 din timpul dictaturii carliste (care spunea ca daca o persoana paraseste tara mai mult timp, isi pierde cetatenia romana)? De frica. De frica sa nu revina monarhia intr-o Romanie aflata in deriva. Si a tinut neaparat ca frica asta sa se vada si in Constitutie; asa a aparut in art.152: "Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii." Asadar, putem vorbi cat vrem si putea fi Mihai o varianta ideala de a fi condusa tara, ca la monarhie nu se poate reveni pentru ca a avut grija "patriarhul rosu". Atunci de ce se face tot acest spectacol prin care tradarile regelui sunt prezentate drept calitati exceptionale? Oare nimanui nu i se pare macar dubios ca sustinatorii infocati ai monarhiei de azi sunt chiar aceia care mai ieri il umpleau de ocara pe fostul rege? Iliescu il gonea, calcand in picioare orice lege, morala sau legala, dar azi este... "monarhist"? Ma intreb: cat de prosti sau orbi pot fi romanii?


Multumiri lui Victor Roncea pentru detaliata documentatie pusa la dispozitie.

Read More

Despre discursul la Primul Congres al monarhiei

Am asistat siderat la un discurs politic al lui Mihai de Romania. In sala, niste catei sorbeau loialitate, respect si democratie cu gurile larg cascate (la indicatiile lui Felix). "Oratorul" a rostit o serie de platitudini fara legatura cu aniversarea sa, n-a multumit pentru invitatie si a tinut sa spuna ca "nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri". Nici o vorba despre regretele altfel normale pentru un rege culpabil de tragedia prin care a trecut un popor intreg din cauza frustrarilor sale in fata Maresalului Antonescu si vinovat daca nu de tradare, macar, conform lui Carol al II-lea, de lasitate. A calcat in picioare mandra Casa Regala care a faurit prin predecesorii sai Romania moderna facand pactul cu diavolul rosu, iar azi - cu "patriarhul rosu". Acest al doilea pact a fost deja rasplatit de guvernul Tariceanu prin restituirea bunurilor Casei Regale, nu Casei, ci lui Mihai care nu este Casa Regala, ci doar seful ei. La finalul discursului gangavit, dar de aceasta data fara traducere scrisa pe ecran, Marea Adunare Nationala a izbucnit in ropote de aplauze si ovatii, cu ochii in lacrimi de crocodil pentru exceptionala clarviziune a Conducatorului iubit. Sau el nu e in functie? Zau? Nu e? Asa mi s-a parut... Atunci, niste prosti s-au ridicat in picioare si l-au aplaudat isteric pe invitatul care s-a gainatat in capul lor fara ca macar sa le zica, regal si superior: Merci, ba! Sa nu uit: care este istoricitatea excesiv anuntata a discursului dudist; pardon, "regal"? Sau hiper-mediatizarea ex-regelui este destinata a creea "avant la lettre" o imagine viitorului candidat "independent" sustinut de usl(!), "prince" Dudu?

Read More