4 ian. 2013

"O, brad frumos..." de Radu Gyr



 O, brad frumos, ce sfânt pãreai
în altã sãrbãtoare.
Mã vãd copil cu pãr bãlai
şi ochii de cicoare.
Revãd un scump şi drag cãmin
şi chipul mamei sfinte,
imagini de Crãciun senin
mi-apar şi azi în minte.

Un brad cu daruri şi lumini
în amintiri s'aratã.
În vis zâmbeşte ca un crin
copilul de-altãdatã.
Întregul cer era deschis
deasupra frunţii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
şi numai scrum din stele.

Copil bãlai, Crãciun şi brad
s'au stins în alte zile.
Azi numai lacrimile cad,
pe'ngãlbenite file...
Azi nu mai vine Moş Crãciun
cu barba-i jucăuşe,
ci doar tristeţile mi-adun
sã-mi plângã lângã use...

În bezna temniţei mã frâng
sub grele lespezi mute,
şi-mpovărat de doruri plâng
pe amintiri pierdute.
Omãtul spulberat de vânt
se cerne prin zãbrele
şi-mi pare temniţa mormânt
al tinereţii mele...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu