Imigraţia din lumea arabă

Pentru o mai bună înţelegere să luăm la întâmplare un lot de 500 de imigranţi legali şi cca. 1.500 ilegali, veniţi cu hârtii falsificate luate de la cei ajunşi legal sau pur şi simplu fără hârtii, dar introduşi în ţară de către călăuzele care îi aduc din insulele greceşti, prin Bulgaria sau Serbia, prin corupţie sau prin alte mijloace. Odată ajunşi în România, imigranţilor trebuie să li se asigure exact acele condiţii pe care le-a stabilit UE şi pe care nici românii nu le au: asistenţă socială ca la ei acasă, muncă – la fel, drepturi peste drepturi şi pretenţii peste pretenţii. Nu, nici unul dintre cei 2.000 de imigranţi nu vor mişca un deget pentru a presta o activitate, alta decât cea infracţională. Cum din masa mare de imigranţi de care UE vrea să scape fac parte şi magrebienii, să adăstăm un pic asupra mentalităţii lor colective.

Percepţia lor democratică e diferită de a noastră, chiar complet diferită: pentru ei, democraţia este acea formă de organizare perfectă, unde primeşti bani fără să munceşti. Dacă îi pui la muncă, strigă imediat „dictatură!”, dacă nu le dai să mănânce – ies în stradă etc. Munca e o ruşine la maghrebieni, aşa că extrem de puţini îşi vor căuta un loc de muncă, în general cei cu studii, adică și mai puţini. Majoritatea lor sunt analfabeţi, incapabili să înţeleagă chiar şi un text simplu în arabă, franceză sau, mai rar chiar, în engleză. Pe aceşti analfabeţi va trebui să-i înveţe cineva limba româna, dar cine și cum?

O parte a lor, deloc de ignorat, o reprezintă femeile însărcinate. Ele vor naşte pe teritoriul României, deci copiii rezultaţi vor primi cetăţenie romană şi, pe cale de consecinţă, la fel părinţii lor. Povestea cu găzduirea temporară este doar o minciună uriaşă cu care un guvern iresponsabil adoarme bănuielile unei populaţii neinformate. După ce femeile însărcinate au născut, dar şi cele care nu vin însărcinate, pot să nască minim doi copii, doar pentru a cere, în calitatea lor de cetăţeni români, ajutoare sociale şi concedii de maternitate. Cum nu vor rămâne aici doar doi ani, ele vor naşte până se vor satura şi banii statului le vor veni, aşa cum a păţit şi Germania cu imigranţii turci şi nu numai. Aşadar, iată o primă problemă despre care guvernul nu suflă o vorbă.

Că maghrebienii fug de muncă n-o spun doar eu, ci o spun şi egiptenii şi o ştiu toţi în ţările din Golful Persic, unde găsim imigranţi economici marocani, dar nu şi tunisieni sau algerieni (de libieni nici nu se pune problema, pentru că ei primeau bani de la Gaddhafi... ca să NU muncească). Ei îşi vor lua banii de la guvern, dacă nu vor mai primi, vor ieşi în stradă cu toţii, la grămadă cei legali cu cei ilegali, cei care au primit cu aceia care n-au primit. Dacă vor consuma mai mult decât pot primi, îşi vor da fetele minore contra cost şi vor creşte infracţionalitatea, şi aşa scăpată de sub control la noi. Doar o parte a lor, deloc de neglijat, vor adera la mişcări teroriste, care îi vor trimite să-şi dea viaţa pentru Profet şi Islam. Sigur, nu toţi musulmanii sunt automat terorişti, dar terorismul islamic îşi recrutează „soldaţii” chiar din rândurile analfabeţilor. De ce? Pentru că lor li se poate spune că în Coran scrie orice. Câţi s-ar mai detona dacă ar şti că a ucide e un păcat capital şi în Islam, iar că sinuciderea le refuza mântuirea? Spune cineva că în Libia sunt peste 140 de triburi, organizate în câteva confederaţii tribale, care confederaţii se bat orbeşte pe unde se prind? Dar ca şi în Tunisia, nu o singură dată a fost declarată starea de necesitate, pentru că două triburi s-au încăierat, lăsând în urma morţi şi răniţi? Şi de ce s-au încăierat? Pentru că guvernul a angajat profesori doar dintr-un trib, nu şi din celălalt.

Nu, imigranţii nu vor să vină în România, ci în Europa de Vest, dar, dacă bogata Europă îi refuza pe unii dintre ei, nici România nu e de lepădat, că doar e ţara comunitară... Cu paşaportul românesc în buzunar, imigrantul maghrebian devine... român şi european, apoi va pleca la fraţii din lumea interlopă din Franţa, Italia sau Germania, ţările respective vor vocifera că... „românii să se întoarcă în ţara lor” etc. Şi tot amărâţii de nativi români vor trage ponoasele. Pare cunoscut modelul, nu? Ştie cineva ce înseamnă „protest” la arabi? Nicidecum termenul nu are acelaşi înţeles că la români... Arabii care „protestează”, încep cu scandări, dar repede trec la vandalizări, incendieri şi alte violenţe; spune-le acestor sălbatici să protesteze doar două ore, după care să plece acasă...

Deloc lipsită de interes e mentalitatea tribală a maghrebienilor, dar şi a arabilor, în general. Tribul, la toţi magrebienii, e mai important decât familia. Ce spune comunitatea ocupa primul loc în preocupările unui magrebian. El nu-şi iubeşte familia, pentru că pur şi simplu nu iubeşte. În limbajul obişnuit, „a iubi” nu există, oricât ar părea de paradoxal. Mama nu-şi iubeşte copiii, nici copiii – părinţii, cu atât mai puţin o femeie să iubească un bărbat sau invers. Căsătoriile se fac pentru bani, de multe ori căsătoria fiind „afacerea” vieţii unui bărbat. Familia lui îi cumpără o soţie, iar asta îi poate asigura o viaţă decentă, dacă ea e muncitoare. Aşadar, frumuseţea nu contează pentru o căsătorie, ci doar hărnicia femeii; în rest poate fi urâtă ca sărăcia, că va fi o „partidă” valoroasă.

Sigur, cineva poate spune că astea sunt futilităţi, irelevante când vorbim despre imigrare, dar nu e deloc aşa... Sunt doar câteva tuşe care descriu populaţii planificate a veni în România, aducând cu ele acel „ev mediu” în care trăiesc. România este pregătită să-i primească? Nu! Cine îşi asumă efectele pe termen mediu şi lung? Nimeni... Tele-vizuinile ne vorbesc siropos, ipocrit şi cretinel despre „omenie”, „ospitalitate” şi altele asemenea, dar nimeni nu spune de ce ar trebui să „omenim” pe viaţă nişte analfabeţi veniţi de departe, de ce ar trebui să fim „ospitalieri” cu nişte paraziţi de altă origine, în condiţiile în care guvernul nu e capabil să asigure minime condiţii tocmai nativilor români. Şi dacă am luat ca „etalon” un grup de 2.000 de arabi, gândiţi-vă cum va arăta ţara cu 30-50.000, din care doar 2.000 legali, pentru început.