Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

11 feb. 2013

"Oglinda" de Luminita Amarie

Aud în mine-un clopot - e chemarea
E cel din urmă - ultim orizont,
De când mă știu am ignorat răbdarea
Ca un recrut ce vine de pe front.

Și m-am spurcat cu fiere și iluzii,
Blamând iubirea ca pe-un iad pustiu.
Beția mea în noaptea cu infuzii
Un vin din cupa vieții - am fost viu!

Acum mă-mpart în mii și mii de clipe,
Mă risipesc de teamă-ntr-un ecou
În mine demoni dau să se-nfiripe,
Trezesc fiori în piatră, plâng din nou!

Nu tremur la atingerea durerii,
Atât de multă-n mine am sădit ...
Eu mi-am vândut de mult eu-l tăcerii
Tristețea rău nu mi-a pricinuit

M-adun dintr-un deșert și uit de mine
Eu pumn de cer am fost și-apoi pământ,
Din carnea mea s-au înfruptat jivine
Dar eu am renăscut prin necuvânt.

Să fug mi s-a părut o blasfemie
De ce-aș fugi de mine, cel ce sunt?!
Pe toate le-am trăit cu bucurie
Și am iubit mereu curat și crunt.

De-aș regreta că am trăit păcatul,
De-a fi și eu un simplu muritor.
Mi-aș renega tristețea și aluatul
Din care tot ce sunt mi-au fost izvor.

Mi-s nopțile avare, ziua plină,
De-atât de mult tumult și Dumnezeu.
Oglinda mea rămâne din lumină,
Tristețea mea-mi rămâne Prometeu
.



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu