Mihai - omul si "opera" sa (I)

Aflam ca fostul rege Mihai (nu-i spun eu asa ; toata presa monarhica britanica la fel ii spune) este suparat pe… Churchill. Nu stim de ce, ca nu Churchill l-a pus sa tradeze la 23 august 1944, dand astfel peste cap planurile anglo-americanilor. Supararea lui provine din tupeul ce-l caracterizeaza ; mereu a adoptat pozitii diametral opuse actiunilor proprii. A tradat tara la 23 august si prin abdicarea premeditata chiar de el ? Singura pozitie ce poate avea este cea de un patriotism inconsistent, bazat pe balbaieli nationaliste. L-a arestat pe Antonescu ? Vrea sa para ca a arestat un dusman al statului ce tinea Romania in alianta cu Puterile Axei ? Da, dar era alaturi de acest Maresal ce trecuse Prutul si participa la manifestari la Chisinau. Nu mai zic ca Antonescu informase Berlinul ca Romania va iesi din alianta, pe cat posibil cu efecte minime pentru Germania, iar URSS acceptase formula de capitulare conditionata propusa de Maresal.


Poate ca ex-regele este suparat pe Churchill din cauza celor 42 de tablouri pe care le-a scos din tara in noiembrie 1947… Sau poate pentru ca a fost nevoit sa vanda periodic din lucrarile de arta. Sau pentru ca a vandut lucrari de El Greco, picturi ce apartineau Romaniei. Poate de-aia e suparat «Mi’ai» pe Churchill. Dar daca totusi nu e atat de suparat, sa-i amintim fostului rege ca inca nu si-a lamurit situatia nu doar in raport cu propriul popor tradat din mercantilism, ci si din punct de vedere legal/penal la New York sau Geneva. Mihai vrea sa para un oropsit ce a surubarit toata viata la motoare pentru a creste 5 fete. Realitatea e diferita complet : inca de cand era rege, Mihai iubea motoarele, asa ca isi facea de lucru cu ele ; sa recunoastem, era un pas inainte daca ne gandim ca pana tarziu masinile pe care le manipula erau de jucarie. Nu din mecanica si-a intretinut familia catolica (din 1966 cel putin se pare ca e catolic din cauza lipsei dispensei papale privind casatoria Anei de Bourbon-Parma cu un ortodox). De-a lungul auto/exilului, fostul rege a trait din vanzarea tablourilor ce ramasesera ca mostenire de la regele Carol I. Stiu, multi vor spune ca erau ale lui, mostenite si putea sa le vanda. Teoretic asa e, doar ca prin testament Carol I ordonase ca tablourile sa ramana indivizibil in tara. Dar daca Mihai n-a respectat tara in care s-a nascut, cum sa respecte o indicatie expresa testamentara pe care si Carol al II-lea o respectase la parasirea tarii?! Problema lui este ca a vandut tablouri ce apartineau nu Casei Regale, ci Romaniei. Povestile indrugate de el privitoare la abdicare isi au corespondent in afacerea cu tablouri : sustine ba ca lucrarile au ajuns la Moscova odata cu tezaurul (dar ele apar la licitatii mult dupa 1947), ba ca ele ar fi ramas statului comunist, desi statul era Romania si nu regimul comunist, dar si asta tot o minciuna e.

Decisiva este marturia complexa a lui Jacques Vergotti, pana in 1947 Prefect al Palatului regal. Este asadar indubitabil ca fostul rege a avut acceptul larg al guvernului Groza de a scoate din tara tot ce doreste, lucru confirmat de Vergotti avand ca sursa… Petru Groza insusi. Colaborarea apropiata sau macar amicala a regelui cu guvernul Groza era de notorietate, lucru reflectat si din declaratiile oficiale ale vremii, si din colaborationismul regal privind numirea ca ministri a liderilor bolsevici Ana Pauker si Gheorghiu Dej, si din respingerea amnistierii diversilor fosti oficiali condamnati politic, dar si din felul in care intreg guvernul comunist l-a condus pe fostul rege la aeroport. Dar despre toate astea voi reveni curand ; inclusiv cu lista tablourilor scoase din patrimoniul tarii.