Labels

abdicare abjectie absurd abuz africa ahile alegatori alegeri apocalipsa arafat arma arta asistati aur avram iancu basarabia base batalie biserica bland bolsevici brad bucium cabinet cacarau calomnie caporal caragiale cartago ccr chisinau civilizatie comunist comunisti condamnare conspiratie constantinescu copii cosbuc credinta crestinism crime damasc dans demisie derbedei dictatura didona dreapta drept DW ecologisti economie educatie egipt eminescu energie eroi europa evaziune evreu farmece fascist fascisti felix foame folclor frauda fular Gargamel geniu geopolitica goagal goga grecia guvern haz hiram homer hotie hutuli iarna ilegalitati ilici imbecil incompatibil incredere independenţa inflatie innot investitori istorie înnot joc justitie lege liberali limba luminita amarie magie malina manipulare martisor melancolic mickey mouse micul che minciuna mineriada minte miscarea populara morala moscova MRU nastase nationalism nirvana non combat obiceiuri p pacalici parlament patriot pedeapsa penal persia perversiuni pictura pistol plagiat plagiator poezie politie ponta popular pornografie povesti presa preversiuni primar principate printese promiscuitate propaganda prost psd putin rambursare tva recesiune referendum regele mihai religie revolutie ritual romani romania rosia montana rusi rusia ruteni saracie savoare secaturi sex sfant sindicat social sov srr standford stanga stat de drept stea strousberg stroussberg STS talent tariceanu teatru tele-vizuina teroare tezaur tigani tigari tradare traditie transilvania tunisia turism tutun tvr unguri unire unpr usl vanghelie vantu vis vot woloch

15 dec. 2011

Cronica unei achitari anuntate

A fost odata ca-n povesti un unchies hatru, desigur. Era Insusi unchiul Tamara, cel care facea nefacute, lua « para-ndarat » dupa modelul « suveica », vindea copii balaurului cu multe capete din cizma latina si primea cadou multe pungi cu galbeni pentru a lasa sa treaca diverse zapisuri ce imbogateau clientii. El, sarmanul, n-ar fi vrut nimic din toate astea, dar, om bun din fire, se vedea obligat sa accepte. Venea un megies ce-si dorea sa nu faca un drum, dar tare bine-i prindea caruta cu pungi de galbeni prevazuta pentru asa ceva. Ce sa faca el pentru a pune mana pe avere ? Afla megiesul ca unchiul Insusi dadea aprobarea, asa ca se gandeste sa-i daruiasca un obiect frumos, un tablou de, sa zicem, Ciucurencu. Megiesul nostru nu-i poate darui personal tabloul, desigur, pentru ca unchiesul Tamara era cocotat prea sus pentru a se ajunge la el. Asa se face ca alege un sol care sa duca pretiosul dar. Tabloul ajunge la unchies, acesta tare se bucura si povestea se putea incheia aici… Dar nu ! Unchiesului ii era foame, iar tabloul nu se mananca, asa ca i-l da solului sa-l duca la targul unde se liciteaza tablouri pentru a-l vinde. Surpriza abia acum vine… Solului nu-i venea sa creada, dar tabloul scos la vanzare a fost cumparat cu 100.000 de pungi cu aur tocmai de megiesul nostru, cel care-i daruise unchiului tabloul. Nedumerit, solul ia mica avere, i-o duce unchiesului si acesta atat s-a bucurat, incat de banii ceia si-a luat o bucatica de teren de cateva sute de hectare pe undeva pe langa Sulina, cea care atat de mult ii placea unchiului. Are Tamara al nostru vreo vina ? Desigur, nu.


Om milos, Tamara suferea cand vedea copiii fara parinti, asa ca s-a decis sa calce decizia Imparatiei de a nu da copii de suflet si accepta sa-i dea unor crestini inimosi si cu punga de galbeni serios umflata. Desigur, acestia si-au manifestat recunostinta intr-o maniera asemanatoare cu a megiesului : pungi intregi de galbeni. Este vina lui ca a fost inzestrat cu asa un suflet bun si milostiv ? Desigur, nu !

Pentru aceste fapte, ca si pentru aparitia prea multor pungi cu bani in buzunarele largi ale matusii, soata unchiului, stapanirea se decide, la insistentele Imparatiei sa-l trimita la judecata batranilor. Cum se stie, batranii sunt greu de urnit, dar dupa ani si ani, muncind din greu Sfatul batranilor condus de o purcica moscovita decide ceea ce si carlanul turmei o stia de ceva vreme : unchiul Tamara, el Insusi, desigur este nevinovat. Inainte de a incaleca pe-o sa, cinstite cetitorule, iti dau un sfat : nu incerca sa faci la fel, ca te-ncaleca justitia cea oarba si-o sa faci puscarie pana la adanci batraneti ; tu, ca unchiesul nu. Noi il lasam pe unchiul Tamara sa incalece pe carlan, pe Dudau si pe Sovaielnic pentru a sarbatori victoria impotriva cinstei, iar noi – incalecam pe sa si va spunem povestea asa… Ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti…

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu