Secrete arzătoare (VI)

 Fără-ndoială, Didina e o femeie frumoasă. Nu-şi arată vârsta, iar machiajul şi zâmbetul ca o mască rareori mişcată îi accentuează sex-appeal-ul. Ea ştie bine care dintre poziţii atrage mai mult, aşa că adopta mai mereu atitudinea cea mai potrivită pentru a atrage : cu fiecare privire, cu fiecare mişcare a muşchilor feţei şi cu fiecare zâmbet atent studiat, Didina vorbeşte elocvent : "sunt disponibilă şi n-am limite". Vocea de altistă, cristalină când e controlată cu grijă, este o altă armă cu care să-şi simuleze inocenţa, să atragă. Undeva în urmă, doar accidental sau în momentele de relaxare, vocea ei trădează dispreţul, superioritatea arogantă şi lipsa de scrupule dacă i se pune ceva în cale. Rar şi absolut întâmplător, Didina râde cu râsul său natural, cel pe care nu şi-l preface şi nici nu şi-l controlează. Doar atunci, râsul ei e dogit, trădând o vulgaritate bine disimulată. E o persoană mobilă (altfel cum ar putea atrage atenţia ?), iubitoare de dans şi mişcări lascive, dar nu le foloseşte decât dacă e cazul ; nici o mişcare nu trebuie să fie la voia întâmplării şi sub nici un motiv nu trebuie să trădeze adevărata sa personalitate sau propensiunea sa pentru acea stranie promiscuitate care o domină.

Orgolioasă, Didina n-are demnitate ; a avut cândva, dar de când trăieşte voluptatea umilinţei permanente, demnitatea şi mândria au fost repede înlocuite cu obedienţa simulată şi cu un soi de falsă modestie exacerbată. Cândva era o femeie obişnuită, drăguţă şi relativ liniştită, educată şi în banca ei. Frustrările erau prezente, dar n-o marcau evident, iar Didina nu ieşea în evidenţă cu nimic. Apoi a urmat "eliberarea" din chingile căsătoriei, iar blondă a decis că trebuie să devină... Schimbarea ei a fost treptată ; de la o femeie normală şi atractivă, Didina a trecut la cea pe care o vedem azi, o păpuşă frumos lucrată, dar o himeră la urma urmei, dispusă să accepte orice exces sexual al celor care-i plătesc masa la restaurant sau îi fac un "cadou", oricât de mic. N-a ştiut ce-i umilinţa, dar după ce a gustat din cupa ei, nu s-a mai putut opri până ce n-a terminat-o. Pentru a fi în companii "selecte", Didina a înţeles că e mai uşor să-şi pună corpul la bătaie. Frustrările proprii o ajutau să fie, dacă nu "exotică", măcar puţin obişnuită prin modul în care înţelegea să-şi satisfacă partenerii, iar sexul discret ascuns faţă de soţiile partenerilor săi, iată, îi asigurau o anumită permanenţă în mediul pe care ea îl considera elevat. În realitate, mediul respectiv era unul absolut banal, compus din oameni ce nu ieşeau în evidenţă prin nimic special, dar pentru Didina reprezentau idealul de viaţă socială vizibilă. Că bărbaţii grupului au pasat-o neintenţionat de la unul la altul şi că ea le satisfăcea pe rând şi aleator poftele carnale, asta n-o mai deranja defel ; descoperise "reţeta" pentru a fi "cineva" în societatea aleasă, iar asta n-o împiedica deloc să se manifeste şi în afara acestui cerc relaţional în acelaşi mod. Vrând să devină "cineva", fără să-şi dea seama, blonda reuşise să devină… "ceva".

Ieşirea la restaurant, de preferat unul foarte bun, pare să fie pentru Didina suprema dovadă de apreciere. Frecvenţa cu care îşi face simţită prezenţa în restaurante, uneori cu aceiaşi parteneri cu care a mai ieşit, alteori cu alţii, este notabilă şi reprezintă preţul pe care cel dornic de descărcare sexuală îl plăteşte. În felul acesta şi nu doar în acest fel, el ştie că poate să pretindă absolut orice, ca blonda nu-l va refuza. Dar nu doar restaurantele sunt atractive pentru ea. Cei care nu se pot afişa cu ea în cârciumile mult frecventate, vor prefera s-o ducă în localuri mai izolate, eventual cu camere de închiriat (fireşte, pentru scurt timp) unde nu există riscul unei întâlniri accidentale cu prieteni sau colegi ai "clienţilor" de circumstanţă ; astfel ei nu vor risca să se compromită. Dacă ieşirile nu sunt posibile, Didina va accepta orice în schimbul prestaţiei sale, fie că e vorba despre o lenjerie nu foarte fină, dar măcar ieftină, fie că descărcarea de obsesional este plătită altfel: cu bani.

În acest fel, conectată simultan la viaţa sa pervertită şi la cea de pe internet, dama e într-o permanentă agitaţie. Ca într-un slalom uriaş, ea ocoleşte jaloane, creează iluzii şi manipulează relativ inteligent. Internetul este pentru ea cel mai bun aliat pentru a dovedi oricui unde a fost şi ce a făcut, dar totul este doar o înşelătorie. Sub protecţia aparenţei, Didina îşi vede de activităţile ei, iar partenerii sunt în mod organizat programaţi. Persoană atentă, deşi superficială, femeia nu pierde din vedere nici un detaliu menit să-i construiască imaginea dorită. Dependentă de poze, ea le va etala fără nici o reţinere şi fără măsură, dar deloc întâmplător. Accesul le ele va fi mereu atent selecţionat, în funcţie de imaginea pe care vrea să şi-o facă într-o parte sau alta ; restul vor fi ascunse cu grijă, eludate cu dibăcie unui ochi mai atent. În acest fel simplu, Didina poate să pară că e tot ce vrea ea, în funcţie de potenţialul partener ; într-o parte va fi o doamnă, în alta va fi o perversă sau în alta – o nefericită sau o inocentă.

Frumoasa blondă nu e deloc o rafinată. Va prefera podoabe sclipitoare şi stridente, dar lipsite de valoare, unor bijuterii fine, de clasă și, ca toate giuvaerurile – discrete şi elegante. Hainele sale îi oferă acea imagine pe care mereu o caută. Ieftine sau nu, dar şocante prin evidenţierea formelor, hainele sunt accesorii importante în arsenalul său seductiv. Bluze larg decoltate, fuste scurte sau rochii ce par neterminate, toate vorbesc pe aceeaşi tonalitate, toate arată fără ascunzişuri disponibilitatea Didinei de a atrage sexul opus. Atracţia aceasta, firească altor femei singure (dacă ea se poate spune că e singură) nu e canalizată spre o relaţie stabilă, de durată şi exclusivă, ci spre acea relaţie care să-i permită să se ofere şi altora pentru a avea parte de atât de râvnita defulare sexuală ieşită din normal.

                                  - va urma -

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

Read More

Secrete arzătoare (V)

Elisabeth de la Trinite 

 Dar Didina nu e deloc singură în piesa de teatru a vieţii ei. Undeva în spate, în umbra unui relativ anonimat se afla "reţeaua"… O serie întreagă de colaboratori stau şi veghează ca blonda să fie bine consiliata în perioada de tatonare şi cea de atragere a victimei. În această lume tenebroasă, interesele sunt diverse, scopurile nu mereu limpezi, dar maniera de lucru este comună. Uneori, Didina e personajul principal, dar la fel de bine se poate ca ea să fie doar un personaj secundar, un factor de influenţă persuasiv, iar în prim plan poate trece Piggy, prietena ei, o casnică plictisită şi cu aceleaşi frustrări ca şi restul. Nu, Piggy nu e o profesionistă a sexului (poate şi-ar fi dorit, dar fizicul i-a refuzat plăcerea), ci doar o vietate cu dezvoltare intelectuală precară ce încearcă să exercite influenţe colaterale, toate presiunile favorizând-o pe Didina şi eforturile ei de atragere a câte unui individ. În fond, în lumea lor, încredere completă nu există, aşadar, cu toate comunicările în timp real dintre personaje, anumite aspecte sunt escamotate de către fiecare colaborator în parte faţă de restul; în această lume, colaborarea și delaţiunea reciprocă merg mână-n mână.

Nici colaborarea Didinei cu Mărgelica nu este mai plină de încredere reciprocă. Unii faţă de alţii, colaboratorii manifestă un amestec bizar de neîncredere şi complicitate, fie că e una de conjunctură, fie că ea are în spate secrete ce vin dintr-un trecut nu foarte îndepărtat, dar nişte secrete ce se cer păstrate cu străşnicie. Pentru a ţine trecutul departe, personajele sunt capabile de multe, în funcţie de cererea celui care deja deţine elemente ale acelui trecut deloc onorant. Duplicitatea, prefăcătoria, minciuna şi înşelătoria sunt armele pe care le folosesc cu precădere toate aceste personaje care o ajută pe Didina. Cum o ajută sau ce anume urmăresc, astea sunt chestiuni secundare, dar e limpede că "valurile" pe care ele le fac sunt destinate să izoleze şi să împingă victima în plasa larg deschisă a Didinei. Practica nu e nouă şi n-o întâlnim doar la Didina şi prietenele sale ; ea doar adăugă o notă foarte personală eşafodajului utilizat. În păienjenişul subteran şi virtual, blonda e doar o apariţie aparte prin propensiunea nedisimulată pentru sex şi pentru acceptarea tuturor fanteziilor partenerilor de erotism, fie el pervers sau nu. Ea poate să suporte, spuneam, ceea ce altele nu pot, dar nici măcar asta nu pare să le fie cunoscut complicilor săi. În permanenţă se desfăşoară între ei un joc de-a "alba-neagra", joc în care fiecare colaborează cu fiecare, dar în care se şi feresc să-şi dezvăluie ascunzişurile minţii ; fiecare are o viaţă interioară pe care o ţine departe de restul, în încercarea de a ţine cât mai multe "schelete" în dulap.

Protagoniştii nu au viaţa normală a celorlalţi oameni… Ei sunt legaţi ombilical de internet, de un site de socializare de unde îşi iau, la comandă sau întâmplător, victimele. Viaţa lor firească este o combinaţie de terestru şi real cu virtual şi tenebros. Comunică în permanenţă, fac schimb cu ideile altora, se distrează pe seama naivităţii celor care le-au căzut în plasă, le exhiba vieţile pe care victimele au avut imprudenţa să şi le împărtăşească şi ţes împreună capcana finală. De fiecare dată, capcana arată altfel, în funcţie de interesul major care se află în spatele acţiunilor lor. Când interesul e mai puţin evident, ţesătura lor se termină brusc, de obicei cu abandonarea victimei îndurerate. Scopurile lor şi ale celor care nu apar în lumină deloc, nu sunt mereu clare, dar toate acţiunile converg către un deznodământ aşteptat. Uneori reuşesc să-şi facă treaba, alteori – dimpotrivă… Oricum, când reuşesc să se desprindă de intrigile virtuale, Mărgelica ştie că secretul trecutului sau din nou e bine păzit, Didina se dezlănţuie fără limite în liniştirea complexelor sale, Piggy adastă mai calmă pe ici sau pe colo, iar "Horse" aşteaptă să-i vină "gonflabila" păpuşă blondă şi cu ochi albaştri pentru ca din nou să-i pună un film porno, iar ea să se supună unei noi fantezii. Cu frustrările ostoite, toţi protagoniştii revin la viaţa lor frumoasă şi liniştită, cea care se trăieşte în spatele monitorului. Acolo sunt liberi să pară a fi ceea ce în realitate nu au cum să devină, să-şi construiască o personalitate de mucava, una onorabilă, aşa cum cândva credeau că pot avea, aşa cum, chiar şi azi şi-ar dori, dar e prea târziu ; patimile nesănătoase, imaginaţia bolnăvicioasă şi promiscuitatea sunt acum viaţa lor reală, iar internetul e singura cale de a mai putea părea oameni normali. Acolo ei sunt tot ce au vrut să devină, au pasiuni şi pot lăsa impresia că înţeleg ce înseamnă sentimentele sau onorabilitatea. Dar lumea de ei înşişi creată e doar o iluzie ; o iluzie pe care o proiectează cu cinism şi pe care o îmbracă fastuos în merite pe care niciodată nu le-au avut, dar şi le-au dorit.

Colaborarea lor stranie şi maladivă nu-i poate face prieteni ; cel mult complici, uneori de voie, alteori de nevoie, după ce unul dintre actorii văzuţi sau nevăzuţi au amintit "în treacăt" câte ceva despre trecutul său prezentul unuia sau altuia dintre actori. Intraţi în rol, ei nu pot părăsi scena şi nici să "evadeze" nu au cum. Mereu le este treaz în minte că e cineva care le cunoaşte secretele, iar ei au de ales : tac şi fac ce li se cere... sau "scheletele" din dulapuri vor ieşi la iveală. Ca nişte biete unelte robite de sex în prezent sau mult prea libertini şi lipsiţi de scrupule în trecut, complicii au învăţat să se "placă", să colaboreze, să se deteste în secret, dar să se şi teamă unii de alţii.

                                - va urma -

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

Read More

Secrete arzătoare (IV)

 Fără dubiu, Didina e un bun fotograf. Cu ajutorul fotografiei atent alese şi bine realizate ca zâmbet, ea atrage potenţialii clienţi. Face multe poze, uneori în exces, dar nu face economie atunci când e vorba să-şi etaleze zâmbetul studiat şi machiajul discret, dar mereu binevenit. Fără vulgaritate, ici-colo, Didina plasează câte o poză "neglijentă", tocmai pe acelea în care, "din greşeală", umărul i se dezgoleşte provocator. Încadrează bine, în general, iar specializarea sa din necesitate este portretul. Fireşte, nu are poze doar cu ea, dar ştie să le combine în aşa fel încât ea să fie văzută în "toată splendoarea" sa, ea să fie în centrul atenţiei, vrând nevrând observatorul. În toată această campanie de exhibare personală, Didina se etalează fără reţineri ; pentru a putea atrage, de multe ori e necesar să fie bine văzută şi din toate poziţiile ce pot fi decent prezentate… Celelalte (foto sau video), unele lesne de găsit pe internet, pot urma în funcţie de cerinţele clienţilor, întâi virtuali, apoi reali. Cu timpul, blonda a învăţat valoarea reală a fotografiei şi posibilitatea de a manipula cu ajutorul ei. Ca să nu aibă probleme, Didina preferă să prezinte acele poze "casnice", acelea care pot confirma imaginea dorită de ea, de femeie cuminte şi cu preocupări comune ; înainte de orice, impresia pe care o lasă e cea care contează, cea care o poate arăta ca pe o femeie normală, cu simţiri obişnuite şi cu o viaţă cât se poate de comună. Didina are un zâmbet şablon în cele mai multe fotografii ; este zâmbetul său "comercial", cel care ştie că va atrage. Nici un detaliu personal nu este lăsat la întâmplare, ci totul e atent studiat, începând cu poziţia corpului, a mâinilor sau a capului şi, mai ales, a feţei. Aproape nimic nu e pierdut din vedere, iar pozele pot astfel să-i asigure notorietatea atât de mult dorită.

Fata pierdută nu aşteaptă să fie curtată şi nici discret invitată. Ocheşte o "victimă" şi în scurt timp se invită în compania lui. Persoană organizată, blonda nu pierde din vedere nici viitorul apropiat ; dacă nu stă în oraşul de reşedinţă şi trebuie să plece pentru o perioadă în concediu, Didina nu se dă înapoi de la a-i telefona unui bărbat cunoscut din oraşul unde urmează să meargă, să-l pună să-şi facă un cont pe un site de socializare, chipurile pentru a putea vorbi mai uşor, apoi îl "atacă" pentru ca acesta să-i facă rezervarea şi să dea un avans de 25%; i-l va rambursa ea, în acea manieră absolut personală, umilitoare şi degradantă, cunoscuta masa în genunchi. Dar ea e fericită în forul ei interior… Imaginea sa vizibilă nu va avea de suferit, iar ea a reuşit să mai facă o "afacere". Încet-încet, fericirea şi destinderea îşi spun cuvântul, iar amintirea schimbului în natură se estompează repede, sub imperiul vizării unui alt client ; în fond, imaginea merge înainte, iar spălată e ca nouă.

În plan psihologic, Didina e o persoană interesantă. Volubilă şi comunicativă, în subconştientul ei e mereu prezentă ideea că trebuie să devină centrul atenţiei cu orice preţ. Discursul sau e unul delicat, atât timp cât trebuie să-şi evalueze victima. Apoi, obişnuinţa pe de o parte şi caracterul, pe de altă parte, îşi spun cuvântul, iar Didina nu pierde ocazia să fie ironică şi batjocoritoare, în acea manieră "subţire", dar lipsită de subtilitate şi fineţe. Această atitudine apare doar în acele situaţii când tratează cu persoane în mod vădit paşnice. Dacă, în schimb, îl consideră pe preopinent dificil sau arogant, ea adoptă tactica femeii slabe, excesiv de politicoasă, umilă chiar şi cu o modestie deseori exagerată ; pare a fi un personaj din romanele scriitorilor ruşi, distrusă sufleteşte şi neînţeleasă, dar care ştie că într-o zi soarele se va ivi şi pe strada ei. În mod evident, "soarele" ivit deja este chiar interlocutorul ei. Dezarmat în faţa unei femei atât de sensibile (deşi nimic din discurs nu poate trăda sensibilitatea), noul beneficiar al prestaţiilor sale sexuale este gata de acţiune şi intră şi el în galeria celor care contribuie la stabilitatea financiară a blondei. Întâlnirile lor vor continua, fireşte în paralel cu celelalte, de fiecare dată ea având grijă ca prestaţia să-i depăşească aşteptările proaspătului cucerit. Începând cu declaraţii stereotipe şi lipsite de orice urmă de trăire şi terminând cu manifestări sonore pronunţate în timpul actelor sexuale, gama manipulărilor prin erotism este completă, iar rezultatele nu se lăsă deloc aşteptate.

Când identifică o "pradă", nu se sfieşte s-o atace, întâi discret şi elegant, apoi prieteneşte şi cu o afectuozitate bine mascată, atât cât să nu fie stridentă. În funcţie de răspunsul receptat la stimulii trimişi la înaintare, blonda îşi conduce "atacul". Poate foarte bine să se insinueze discret, dar hotărât sau direct, în acel stil care nu lasă loc decât unui singur răspuns. Strategia de început poate fi diferită, dar primii paşi sunt oricum aceiaşi. După contactul iniţial, de pregătire, mai urmează câteva de control şi apoi urmează întâlnirea. Dacă partenerul vizat ezită, Didina îi solicită întâlnirea, doar aşa… la o cafea şi ca să poată vorbi mai bine. Odată ce întâlnirea se produce, blonda nu stă să piardă timpul şi, la scurt timp urmează primul contact fizic, fireşte, nu şi gratuit ; o "atenţie" e obligatorie pentru un "cavaler" venit să-şi satisfacă poftele carnale.

Didina nu e o proastă, departe de aşa ceva, chiar dacă deseori practică o autoironie fină şi deloc întâmplătoare ce poate păcăli; dacă în faţa acestei autoironii interlocutorul "lasă garda jos", imediat momentul va fi exploatat de blonda care atât aşteaptă. Chiar şi în conversaţie, ea e o descurcăreaţă… Foarte organizată, va lăsa impresia unei persoane cu capul în nori şi când îi va veni bine, abia atunci poate dovedi contrariul. Ca orice manipulatoare fără multe pretenţii, Didina ştie să folosească vorbele, printre ele, la loc de cinste aflându-se "ai încredere în mine" sau "fără tine nu pot", vorbe pe care şi ea ştie că partenerul abia le aşteaptă. După ce şi-a ţesut pânza de păianjen şi bărbatul respectiv a fost "prins" şi "motivat", urmează perioada de relativă monotonie, spartă doar de întâlnirile sexuale. În această perioadă, el îşi defineşte şi exprimă fanteziile, iar ea i le acceptă în acele condiţii bine stabilite. Din această perspectivă, Didina nu e deloc interesată dacă bărbatul este însurat sau nu, atât timp cât ştie că ea poate ceea ce altele nu pot : să accepte orice.

                                - va urma -

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

Read More

Secrete arzătoare (III)

Elizabeth Bathory 

 Aparent, Didina nu e un om rău ; răul pe care îl produce nu izvorăşte din adâncul fiinţei ei, ci este nefastul rezultat al abrutizării sufleteşti pe care îl produce în mod obişnuit practicarea celei mai vechi meserii din lume, amorul tarifat. Frustrările de care suferă, complexele sale de inferioritate au învins-o, iar Didina e acum o păpuşă sexuală lipsită de trăiri semnificative. Împlineşte, ca un ritual al sexului, orice i se cere, fără trăiri personale, fără să se gândească prea mult nici la urmări şi nici la efectele pe care trecerea timpului în această lume deloc senină, le poate lăsa în subconştientul ei. Încă nu-i pasă, aşa că face abstracţie de vârstă şi căută cu înfrigurare defulările. Nimic nu mai contează… Ea ştie că e o fată pierdută şi cauta să profite maxim de pe urma lumii în care încă reprezintă ceva, chiar dacă acest "ceva" îmbracă de cele mai multe ori forma unei mărfi frumos ambalate şi bine întreţinute. În fond, este tot ce a ales că e capabilă să ofere celor din jur, chiar manifestând meschinărie şi cinism, bătându-şi joc de orice înseamnă pentru alţii valori morale, valori familiale, prietenie, cinste, onestitate, corectitudine sau dragoste. De fapt, în ce măsură valorile societăţii îi pot folosi ? Ştie că peste cinci sau zece ani va fi nevoită să devină, ca mai toate practicantele, fie ele de lux sau nu, o hipermorală, o persoană poate chiar religioasă şi care va vorbi în pilde morale şi sfaturi oneste care să îndemne la o morală sănătoasă pe oricine o va asculta… Dar până atunci mai e, aşa că acum profită din plin de stilul de viaţă lipsit de scrupule pe care singură şi l-a ales, având și un "aliat" important: steriletul.

Pervertirea sufletească şi morală îmbracă la Didina şi alte forme… De bunăvoie sau nu, ea se dedă la tot felul de activităţi deloc obişnuite, cum de altfel este şi relaţia ei cu avocăţelul "Horse", porn-obsedatul. Chiar dacă în această privinţă nu sexul este obiectivul, el nu lipseşte din gama de manipulări folosite, revenind aproape obsesiv în discursurile Didinei. Obiectivul nu e mereu foarte limpede, dar el este destul de important uneori, încât Didina să accepte chiar şi situaţii extrem de umilitoare, situaţii generate tot de mentalul ei pervertit. E un om "ferm", Didina… Dacă apucă să spună o vorbă, fireşte, mincinoasă, cu ea rămâne, oricâte evidenţe ar contrazice ea. Pe blondă n-o deranjează deloc contradicţiile, oricât de clare ar fi ele şi oricât de absurde ar reieşi afirmaţiile proprii ; are cinism suficient încât nici să nu-i pese că se plasează astfel într-un teatru absurd. Absurd sau mai puţin, teatrul este viaţa ei, iar Didina joacă permanent un rol principal în piesa vieţii ei, cu toate umilinţele la care un obiect sexual se poate supune voluntar. Uneori lasă impresia unei adevărate voluptăţi a umilinţei asumate, o umilinţă care n-o deranjează, dar care îi dă posibilitatea să-şi arate că totuşi contează. Că ea contează cât o păpuşă gonflabilă, asta nu mai stă să se gândească ; îi ajunge că nu-i lasă indiferenţi pe bărbaţii care o înconjoară. Unii dintre ei sunt chiar mândri şi sfidători, fericiţi să arate lumii, inconştient - chiar propriilor soţii, "trofeul" pe care ei au fost în stare să-l obţină, fie şi pentru câteva zeci de minute. Penibile situaţii, dar pentru Didina şi penibilul a ajuns să îmbrace alte forme şi să aibă alte înţelesuri decât cele normale. Ea e liniştită în viaţa tumultoasă pe care o duce ; nu vede la ea decât partea pe care o doreşte, cea frumos spoită, pentru că restul ea deja şi-a impus să nu conteze.

Încet-încet, viaţa ei a fost ocupată nu de o viaţă adevărată, cu visuri şi orizonturi, cu planuri şi proiecte, ci una în care porn-obsedaţii îşi găsesc eliberarea prin supunerea unei fiinţe umane la acte degradante. Aceste acte au fost cândva degradante… Acum ele fac parte din firescul cvasi-cotidian al Didinei. Trăieşte murind sufleteşte, dar e fericită în felul ei, de "cuceririle" ei temporare. Fiecare escapadă o satisface psihic şi îi dă încredere că măcar aşa ea poate avea o viaţă aparent frumos poleită, chiar dacă în interiorul ei colcăie viermii degradării. Fireşte, Didina nu mai ştie ce sau cine e, nici ce însemnătate mai poate avea pentru ea morala firească a societăţii. Duplicitatea o ajută în această viaţă dublă şi, deseori, chiar şi cei într-un fel sau altul apropiaţi.

Cum este folosită Didina şi prin ce mijloace determinată să devină "borcanul cu miere" sexuală pentru atragerea diverşilor indivizi în situaţii deloc ortodoxe, nu e cazul să insistăm încă. Ea poate avea o "misiune" scurtă, de 24-48 de ore sau rolul ei se poate prelungi o vreme, dar după ce şi-a terminat "treaba", blonda poate redeveni cinica şi zeflemista ce până atunci a stat ascunsă în spatele unei poze înşelătoare. Aparent, Didina este o fiinţă slabă, lipsită de curaj şi docilă, dar în spatele acestei imagini zace "monstrul" care a devenit ea, rece, dispreţuitoare, dură, deseori crudă şi complet lipsită de milă, un adevărat animal de pradă ce aşteaptă liniştit şi încordat ca prada să-i fie la îndemână ; atunci "loveşte" ea, mortal sau nu. Deloc străini de "misiune" sunt şi prietenii săi, fie că vorbim despre parteneri sexuali sau despre prietene cu schelete în dulap sau cu frustrări manifeste de multe ori.

Didina are o viaţă "frumoasă" şi "liniştită"… E frumoasă pentru că are acces la ceea ce mulţi alţii au, adică la mese la restaurant, ieşiri la munte şi la piscină, concedii scurte la Mamaia, Eforie Nord sau Năvodari şi altele asemenea. Desigur, şi asta o ştie toată lumea, această viaţă o au cei mai mulţi oameni, doar că ei nu trebuie să plătească această frumuseţe relativă în natură, nu trebuie să se umilească şi nici să se transforme în jucăria sexuală a cui vrea, doar beneficii să fie. În viaţa asta "frumoasă", Didina e un actor grăbit ce interpretează rolul vieţii ei, fie că e vorba despre recompensă pentru o masă la un local mai răsărit, fie că răsplăteşte un avans la o cazare de vacanţă pe care un alt bărbat l-a plătit în locul ei. În oricare dintre situaţii, Didina are aceeaşi "monedă de schimb" : sexul. Aceasta e maniera prin care ea îşi exhibă feminitatea sexuală şi care a devenit un mod de viaţă.

                                  - va urma -

Secrete arzătoare (IV)

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

Read More

Secrete arzătoare (II)

 Avocăţelul cu pricina nu este deloc un personaj principal, ci doar unul secundar prin complexele sale, manifeste uneori şi, mai puţin evidente, alteori. Obsesia sa pentru pornografie şi-a găsit calea de exprimare cu Didina, cea căreia îi pune filme de gen, după care trec la punerea lor în practică. Fireşte, Didina ştie să-l „ţină treaz” pe „Horse”, satisfăcându-i toate excentricităţile sexuale, nerefuzând nimic din ceea ce imaginaţia bolnăvicioasă a complexatului poate produce; el deja nu mai are atenţia fixată pe partenera sa de viaţă, ci spre Didina, cea care înghiţind umilinţe a reuşit să-l facă să se simtă bărbat „adevărat”. Iată că măcar în acest caz frustrările şi complexele celor două personaje şi-au dat mâna, rezultând o dublă defulare, o fericire de câteva secunde şi o „împlinire” trecătoare. Dar fireşte că nu doar sexul este între ei... Mai au şi discuţii „elevate”, în timpul binevenitei relaxări de după explozia de scurtă durată a obsesionalului. Că vorbesc despre hobby-uri (nu ale lor neapărat) sau, straniu, despre persoane pe care nici unul dintre parteneri nu le cunoaşte, cert este că discută. Aşadar, relaţia lor tarifată are şi valenţe „intelectuale”, nu aşa cum şi-ar putea imagina cineva familiarizat cu lumea amorului plătit, doar sex şi atât. În plus, ei mai au şi planuri împreună... Fireşte, nu planuri de viitor...; cum ar putea un avocăţel să-şi lege viaţa în mod permanent de una pe care doar o foloseşte pentru a se putea satisface obsesiv-sexual şi care l-ar compromite în viaţa personală şi profesională?! El ştie bine că o dată, de două ori pe săptămână sunt suficiente pentru a se remonta şi a scăpa de frustrări doar de el ştiute, iar viaţa lui poate continua, cu acea poză de onorabilitate şi morală(?) la care ţine atât de mult, alături de M., femeia care îi e soţie.

Didina e o nebunatică, în acelaşi timp... Fire veselă şi aparent optimistă, ea se ocupa printre picături şi de educaţia copilului ei. Nu cu prea mult sârg şi nici prea insistent, dar are inteligenţa necesară să pară că o face aplicat. În lumea interioară a Didinei, ca şi în cea a avocăţelului „Horse”, poza e foarte importantă şi la fel de mult contează impresia de onorabilitate pe care trebuie s-o lase. Desigur, întâlnirile sale cu „Horse” sau cu alţi „catindaţi” nu se petrec acasă la ea şi cu copilul acolo; copilul poate merge pentru scurt timp la prieteni sau pentru o mai lungă perioadă la bunici. Dacă totuşi copilul trebuie să fie acasă, Didina îşi sacrifică timpul mergând acasă la „Horse” (fireşte, în absenţa soţiei sale) sau în alte locuri unde se poate da frâu liber obsesiilor. Pe ea n-o deranjează deloc ca pe partenerul său îl cheamă „Horse”, „Violet”, „Bibi”, „Geo”, „Dan”, „Cris" sau în alt fel; ei sunt doar parteneri ocazionali, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Cu toţii beneficiază de totală să deschidere faţă de manifestările sexuale dorite sau doar imaginate, iar Didina nu se sfieşte să se ofere unor bărbaţi care în fapt îşi zic „de ce aş refuza?”.

Constrânsă de necesitatea momentului, Didina nu se dă înapoi nici de la a-şi lăsa copilul singur în spaţiul public pentru ca ea să se achite, sexual, fireşte, de datoriile acumulate la diverşi bărbaţi. Apoi, mândră şi cu capul sus, fără să-i cadă o lacrimă pe obraz, se întoarce la copilul ei pe care îl îmbunează satisfăcându-i toate capriciile, doar-doar o uita episodul absenţei. De altfel, copilul s-a învăţat să fie pasat şi să adaste o oră sau două în alte părţi decât e mama lui, până ce aceasta îşi termină „treaba”. Să ne imaginăm că „activităţile” Didinei n-au putut scăpa ochiului atent al soţului unei prietene, dar pentru ea, asta nu e o mare problemă, chiar dacă acesta ar putea vorbi în locuri deloc favorabile ei. Blonda Didina ştie că orice are preţ, aşa că şi tăcerea lui complice e cumpărată în acelaşi mod familiar deja ei. Ea va accepta orice, doar să nu piardă încredinţarea spre creştere şi educare a copilului, sursă importantă de venit prin pensia semnificativă pe care tatăl i-o plăteşte.

Sentimentele Didinei (sau ceea ce ea numeşte astfel) nu sunt multe şi nici foarte evidente; înrobită unui stil de viaţă, ea nu mai poate avea sentimente, pentru că ele n-o ajută deloc în genul de activităţi la care nu poate renunţa. Ele sunt înlocuite fără remuşcări de cinism, de falsitate şi duplicitate, de rostirea unor vorbe al căror înţeles deja îi scapă, de ironia lipsită de spirit şi denumită obişnuit „mişto”, de toate acele stări induse, conştient sau nu, de prestaţiile sale către diverşi parteneri. Prost învăţată, Didina ironizează tot ceea ce pentru alţii e normal, râde de oricine şi de orice şi toate astea pentru că deja a pierdut principiile şi educaţia primite de la părinţi, ceea ce ea ştie şi înţelege prea bine. În fapt, toate cuvintele obişnuite şi-au pierdut înţelesul pentru ea; minciuna e adevăr, duplicitatea e ţinută morală, frustrarea e o manifestare a normalităţii, aşa cum o percepe ea etc. Chiar şi cuvinte ca familie, iubire, respect, fidelitate sau încredere sunt nişte vorbe goale, definite în dicţionare, dar care pentru ea nu mai pot reprezentă nimic tangibil. Pentru fata pierdută într-o lume pe care iniţial n-o dorea, dar din care nu se mai poate desprinde, cuvintele frumoase sunt doar instrumente de manipulare al căror înţeles nu-l mai pricepe, iar sentimentele declarate – forme fără fond.

                                  - va urma -

Secrete arzătoare (III)

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

Read More

Secrete arzătoare (I)

 Viaţa nu e simplă... De multe ori noi suntem cei care o complicăm, deşi deseori simplificările sunt necesare pentru o mai bună înţelegere a ei. M-am hotărât să scriu, nu pentru a căuta gloria personală a scriitorului, ci pentru ca publicul mai avizat decât mine să aibă un prilej de a gusta din frumuseţile sau micimile vieţii. Pentru asta am ales câteva personaje care de multă vreme caută un autor care să le transforme din vietăţi virtuale cu vieţi terestre, în fiinţe reale sau nu (asta nu ştiu, că nu am un descifrator de adevăr), cu frustrările şi complexele lor de inferioritate, cu manifestările lor imoral-amorale şi cu preocupările lor, cu vieţile lor trăite mai mult colectiv şi subteran, decât individual şi în plin soare. Fireşte, publicitatea le place; le aduce clienţi, le condimentează vieţile vegetale şi le face să se simtă „cineva” când planurile lor sunt duse la bun sfârşit. În rest, personajele aflate în căutarea unui autor nu trăiesc, ci doar au impresia. Aparent au vieţi relativ normale, adică se hrănesc, se plimbă, se distrează, fac sex (chiar dacă de multe ori relativ tarifat) şi au preocupări proprii, unele năstruşnice, altele ieşite din sfera normalului, dar cu toatele au un numitor comun: cinismul, lipsa aproape completă a mândriei, plăcerea umilinţei în fata banilor, minciuna şi înşelătoria. Distracţiile lor nu sunt cele ale omului obişnuit, cel care simte bucuria unei raze de soare, a unui curcubeu, a unui peisaj şi nici una din toate astea nu le face să simtă că greşeala e umană, dar repetarea ei aparţine negrei lumi de dincolo, cu toate cazanele ei de smoală.

Şi pentru că toate trebuie să aibă un început, dar şi un sfârşit apoteotic, să luăm personajele pe rând. Am ales câteva personaje principale şi câteva secundare, cele principale – cu vieţile lor distractive pentru ei, în raport cu preocupările, de multe ori stranii, ale lor. Nu, nu sunt nişte personalităţi şi nici măcar nu se poate vorbi despre personalitate în cazul lor; ceea ce poate fi interpretat ca personalitate sau demnitate umană sunt, în fapt, umilinţă şi obedienţă, alternate cu manifestări ale încăpăţânării şi cu orgolii lipsite de orice justificare. Fiecare dintre personaje are un trecut încărcat, unele şi un prezent deloc generator de mândrie, dar şi-au ales ca model de exprimare minciuna, înşelătoria, disimularea şi duplicitatea cea mai josnică. Unele personaje vor să educe, proprii copii sau pe cei din jur, dar nu e deloc limpede dacă reuşesc măcar să înţeleagă propriile acţiuni şi efectele lor; de raţiunea ce stă în spatele acestor acţiuni, nici nu mai pomenesc.

Personajul principal al serialului este Didina, o blondă cu activităţi când stranii şi virtuale, când complet imorale şi foarte pământeşti. Numitorul comun al acţiunilor sale este înşelătoria condimentată cu erotism excesiv, deseori obsesiv şi, fireşte, cu sex; se pare că toate personajele au o obsesie comună faţă de sex sau faţă de natura relaţiilor dintre oameni, de multe ori proiectând asupra celor din jur propriile obsesii, atribuindu-le nejustificat şi deseori mincinos. Didina este o femeie inteligentă nativ, dar preocupările cotidiene i-au modificat structura sufletească şi afectivă. Ea are o viaţă dublă, una la vedere şi normală, iar alta ascunsă şi fără scrupule de vreun fel. Nimic n-o poate împiedica să-şi manifeste frustrările de care fuge în cea mai imundă lume, a sexului fără alegere, fără a ţine cont dacă el e practicat cu bărbaţi însuraţi sau nu, tineri sau în vârstă, soţi ai prietenelor sau cunoştinţe întâmplătoare. Nu are nişte criterii bine determinate de alegere a partenerului (ocazional sau nu), importantă e defularea şi acceptarea ei în medii la care ar putea ajunge şi altminteri, dar nu ştie cum. Detestă singurătatea şi se vrea în centrul atenţiei, cu deosebire în centrul atenţiei bărbaţilor, iar asta cu orice preţ, fie şi al umilinţei de a lua masa în genunchi.

 Didina e aptă şi pentru o viaţă relativ normală, dar aptitudinea respectivă este din ce în ce mai puţin evidentă, chiar și pentru ea. Nu are lipsuri materiale, aşa că nu din necesitate se vinde, când pentru o masă la restaurant sau o ieşire la piscină, când pentru nişte chiloţei de dantelă care să-i „acopere” trupul lucrat la sală şi la masaj; orice efort este firesc pentru a ascunde vârstă, mai ales când concurenţa e acerbă. Nu, Didina n-are probleme de ordin moral... Îşi cauta „victimele” în lumea virtuală şi le atrage ca lumina un fluture de noapte. Dacă ratează o „ţintă”, nu suferă şi altele aşteaptă la rând. Că vorbim despre juni imberbi sau despre maturi, înalţi şi solizi, în general, dar şi cu aspect mai subţiratic, Didina e netulburată. E la fel de capabilă să-l determine pe soţul unei prietene să o facă să se simtă femeie împlinită, tot aşa cum se poate oferi să-i danseze din buric soţului unei altei prietene sau să accepte de la avocăţelul „Horse”, de la „Muscat şi asociaţii” diverse „atenţii” plătite prin prestaţii sexuale fals manifestate; în viaţă, mai face omul şi ceea ce trebuie să-i placă plătitorului pentru ca el să nu bată în retragere, iar Didina să piardă obiectele de lenjerie cu care acesta îşi achită „marfa”. Desigur, Didina nu se dă înapoi de la nimic care să-i asigure o permanenţă a întâlnirilor doar pentru sex, fie el şi retribuit, motiv pentru care se imortalizează în zeci de poze, îmbrăcată în lenjeria respectivă sau în costumul de botez. Apoi trimite creaţiile fotografice celui interesat şi astfel, avocăţelul porn-obsedat şi-a asigurat o „cucerire” cu ora; oră repetată periodic. 

                                         

                                       - va urma -

Secrete arzătoare (II)

Această producţie literară se află sub protecţia dreptului de proprietate intelectuală.

Orice asemănare cu persoane sau fapte reale este întâmplătoare.

Read More

De zbor, de rană

Ființa ta se-aseamănă c-o liră
C-un cântec ce în veci va fi cântat
Și îngerii privindu-te se miră
De unde-atâta patos și oftat ...

În mâna ta se-ncheagă universul
Cu un cuvânt mă-nvii și mă omori
Te-aș îmbrăca în mine și tot versul
Ți l-aș purta-n adânc printre comori

În pieptul tău victorii se-nfiripă
Și tot în tine știu capitula
Ești îngerul ridat cu o aripă
De te-aș avea, cum te-aș întitula?

Ți-aș spune poate "domnul meu din umbră"
Sau nu ți-aș spune, numai te-aș privi
M-aș arunca în taina ta cea sumbră
Și te-aș ierta de-n lacrimi m-ai strivi

Te-aș alinta cu ora-n care viața
Pulsează-n noi căci știm a ne trăi
Și când privirea ta mai poartă ceața
Cărarea ta spre aștri aș croi

Eu mult nu am, nici nu știu dacă timpul
Cu mine se mai poate prelungi
Adeseori m-asemăn unui stipul
Ce frunzele-și încearcă a lungi

Și știu că în zadar e așteptarea
Dar ce ne-am face dacă n-am dori,
O clipă să atingem împăcarea?
Fiori în noi să-nceapă a rodi

Tăcerea ta se-aseamănă c-o rugă
Sau poate o dorință, nici nu știu
Și dacă toți de lacrimi vor să fugă
De ce-și dorește-un om să fie viu?

Ţi-aş spune, deci, pe nume... Cu suspine
Te-aș înrobi în cântecul tău frânt
Și te-aș avea, dar nu mi-ai aparține
Eu, pana ta din trup ... sau zborul sfânt.

de Luminita Amarie

Read More

Revelatia unui sfârșit

Să mă trezesc goală - 

goală de tine
de amintiri
de iluzii
de atingerea primului strop
de ploaie
Și fără iarnă.
Să șerpuiască în mine (lipsa)
priviririi tale păgâne
sub rochia de mătase
ca un freamăt
virgin al unei
ape
Să nu te mai am
în cele
mai adânci
taine și să nu mă
dansezi (îmbrăcată în cearceaful alb) la fereastră
Să nu-ți mai aud gândurile și nici
durerea atunci
când te întreb: ai să poți duce tot ce
îți nutresc?
Vitraliile se împiedice
bucățile de lumină
să mi se plimbe prin păr
Să nu mai respire ochii mei
gândurile tale
Ființa ta să se rupă de
mine
Nimbul ce
mi l-ai pus pe
trup
să se topească în mii de himere

coapse de ceară
mâini de abur
glasul unui ecou
umerii triști
goluri de lumină
năluci tremurânde
umbra unor mângâieri
buzele de sânge crud
și goale de tine
mâinile (sălbatic de neîmplinite)
ținute ca o
rugăciune în așteptarea
rugului
desculț

alb să rămână numai trupul meu
în rest doar negrul
crestat de scânteile
nopților în care m-ai împărțit
cu îngeri

Lacrimile să atârne în vid
sugrumând fiecare
suspin al pereților ce-au fost
martori atingerilor
noastre (acum și ei goi)
Să nu mai pot plânge
auzind
înlăuntrul meu vocea ta
spunându-mi că mă ai
(și că nu voi muri niciodată)
Sacadat
să-mi bată sufletul
respirând greu (prea mult
târziu să doarmă în mine)
Apoi să deschid ochii și să nu
mai văd
aerul pe
care îl respiri
zâmbetul ce ți se naște
pe trup
răzvrătirea când
te doare ființa
iertarea
și
atât de mult
TU.

Iată sfârșitul
dacă nu mi-ai fi.

de Luminiţa Amarie

Read More

Doar clipa

Dac-aș zâmbi să fiu în rând cu lumea
Și-aș arunca și eu cu vorbe-n vânt,
N-aș mai atinge abisul sau culmea
Nici n-aș purta pe trup un voal de sfânt

Nu-mi știu păcatul însă port credința
În mine-adoarme, plânge Dumnezeu
Doar El în mine a sădit voința -
Candori de înger și trăiri de zeu

Prea mult e timpul, se lungește ora
Și clipa când respir îmi e deajuns,
Din felul meu de-a fi mi-am făcut prora
În mine murdăria n-a pătruns

De ce-aș minți ... de multe ori lumina
În întuneric s-a și rătăcit
Dar în pământul meu îmi cresc tulpina,
În seva mea doar grâu a încolțit

Nu caut să-nțeleg enigme, taine
Dar simt că știu ce mulți au ignorat
Mi-e sufletul sălbatic, nu stă-n haine
Pentru-a trăi, nimic n-am așteptat

În voluptatea pură-a dăruirii
În nud de lacrimi m-am îmbălsămat
Am fost precum un lacăt tăinuirii
Mi-e sufletul cu cer amalgamat

Acum plutesc pe clipa ce-mi rămâne
Dorințe am, om simplu sunt și eu
Mă rog la Cer plecarea să-mi amâne
Să pot să-L mai împart pe Dumnezeu.

de Luminita "Licurici" Amarie

Read More